Adela lucreaza la Aegon din ianuarie 2012. E pasionata de marketing si intotdeauna si-a facut treaba cu sarguinta, din drag pentru domeniul in care s-a specializat. Despre industria asigurarilor, mi-a explicat de curand, avea pareri impartite, insa, s-a angajat la Aegon deoarece percepea compania ca fiind una onesta, activa intr-un domeniu controversat. Desi nu avea deloc experienta in asigurari, a privit job-ul drept o provocare si, impreuna cu un sentiment de apartenenta la o echipa frumoasa, a ramas la noi ani buni.
In iunie 2014, lucrurile s-au schimbat. Tatal ei a fost diagnosticat cu cancer, un diagnostic pe care nu il suspecta nimeni, si Adela si-a petrecut lunile de vara pe holurile unui spital din Cluj.
"Nu pot descrie durerea si neputinta simtite atunci. Sunt obisnuita sa tin lucrurile sub control, sa ma zbat pentru a rezolva provocarile ce-mi apar, cu toate astea, in acele momente, viata parintelui meu drag era in mainile unor straini," mi-a povestit ea.
"Din fericire, situatia tatalui meu a avut finalul dorit, insa, in saptamanile petrecute la Chirurgie III, le-am vazut pe toate: oameni chinuiti de bolile proprii sau de suferinta celor dragi, oameni bucurosi ca au reusit sa mute ceea ce li se parea ca sunt munti sau oameni zdrobiti de durere si tristete. Dar cel mai trist mi s-a parut sa vad oameni care, pe langa grija sanatatii, erau chinuiti de gandul ca nu au bani sa depaseasca momentul. M-am bucurat atunci ca parintii mei sunt oameni intelepti. Au stiut sa isi asigure o suma de bani, astfel incat, singura noastra prioritate din acea perioada sa fie insanatosirea lui tata, fara sa ne framante gandul ca ne luam de la gura ca el sa se faca bine. Am inteles atunci ca la Aegon nu am un job, am o misiune si sunt norocoasa ca se potriveste cu cea a companiei pentru care lucrez: imi doresc sa-i ajut pe oameni sa-si asume responsabilitatea propriului viitor financiar."
Sa fim intelesi, clinica in discutie e una dintre cele mai bine dotate din tara, cu doctori buni si onesti. Cu toate astea, odata cu orice spitalizare, apar cheltuieli inevitabile. Si nu sunt sume neglijabile.
Desi fiecare dintre noi am trait sau am auzit de o poveste similara cu cea de mai sus, studii recente ale prestigioasei companii de cercetare GfK Romania, au reflectat o realitate ingrijoratoare pentru Romania: conationalii nostri nu-si fac asigurari de viata, nu se pregatesc pentru momente precum cel prin care a trecut colega mea.
Inainte de a va explica ce cred eu ca sta, de fapt, in spatele acestei situatii, permiteti-mi sa trec pe scurt, in revista, principalele tipuri de asigurari de viata.
Asigurarile de risc sunt produse financiare care garanteaza plata unei sume de bani persoanei desemnate drept beneficiar, in cazul producerii evenimentului asigurat. O astfel de asigurare reprezinta, in economiile moderne, "un minim de igiena financiara" al oricarei persoane active in campul muncii, inca din tinerete. De ce? Din respect pentru sine si pentru cei dragi: in caz de nevoie, asiguratorul plateste asiguratului bani pentru interventii chirurgicale, spitalizare, convalescenta sau, beneficiarilor asiguratului, o suma substantiala, in caz ca acesta moare.
Asigurarile cu componenta de economisire sunt produse financiare mixte, cu durata indelungata, care, pe langa componenta de asigurare, ofera si posibilitatea de a economisi o suma de bani. Practic, pe toata durata contractului, asiguratul are linistea ca se poate baza pe o suma de bani in caz ca pateste ceva, iar la finalul contractului isi primeste banii platiti inapoi, chiar cu o dobanda garantata.
Asigurarile cu componenta investitionala sunt, de asemenea, produse financiare compozite, adresate pesoanelor care doresc sa isi plaseze bani in unitati de fond. Ele includ atat protectia in caz de producere a evenimentului asigurat, cat si posibilitatea de a obtine profit, in functie de evolutia pietelor financiare internationale.
Revenind la decizia romanilor de a nu se asigura...
Cele mai frecvent intalnite argumente, conform GfK, pentru care conationalii nostri nu-si fac asigurari de viata sunt "nu imi permit" si "nu am incredere". Din punctul meu de vedere, aceste argumente nu se sustin si va voi explica in continuare de ce.
Exista, in Romania, asigurari de risc care pleaca de la un cost de cativa lei pe luna. Aegon, de exemplu, distribuie prin Banca Transilvania, un produs care costa intre 5 si 15 lei lunar, in functie de riscurile pentru care asiguratul vrea sa fie acoperit. Astfel, in caz de deces sau invaliditate din accident, suma primita este de 40.000 de lei, iar pentru fiecare zi de spitalizare, asiguratul primeste 50 de lei.
Poate unii dintre voi veti spune ca suma sau riscurile acoperite nu sunt suficiente. Iar eu va voi spune ca, astazi, exista in Romania, la Aegon sau la alte companii, produse potrivite oricaror nevoi si asteptari. Ceea ce ne lipseste unora este asumarea responsabilitatii ca o asigurare de viata tine de un minim de "igiena financiara" a fiecaruia dintre noi. Daca o aveti, va felicit! Daca nu o aveti, va invit sa o contractati chiar azi.
Cat despre lipsa de incredere in companiile de asigurare, va spun doar atat: ca in orice industrie, exista furnizori mai buni sau mai... Din nefericire, in tara noastra, exemplele pozitive se propaga mai greu, pe cand aspectele negative sunt intens promovate. Asta nu inseamna ca practicile condamnabile, adesea mediatizate, sunt regula generala in industrie: exista multe companii oneste, care isi respecta angajamentele fata de clienti. Trebuie doar ca acestia sa se documenteze putin inainte de semnarea unui contract si sa aleaga produsul potrivit, de la o companie cu o reputatie curata.
Revenind la colega mea...
Povestea tatalui Adelei poate fi a oricaruia dintre noi. O poveste cu provocari si incercari neprevazute, pentru care ne dorim un final fericit. Tatal ei a avut intelepciunea sa se pregateasca pentru aceasta situatie si, cand a intalnit-o, si-a canalizat toata energia pe a se face bine, fara sa aiba grija cheltuielilor.
Prin povestea colegei mele am incercat sa va explic, astazi, care este rolul nostru: asigurarile sunt ca o ambulanta. Nimeni nu-si doreste sa le foloseasca dar, la nevoie, ne dorim ca ele sa actioneze prompt, profesionist si fara ezitare. Pentru ca asta sa se intample, in primul rand, ambulanta trebuie chemata!
Autor: Sinziana Maioreanu, CEO Aegon Romania
