La inceputul anilor 80' autoritatile de la Ottawa au impus cote importurilor de masini japoneze care de cativa ani cucerisera piata. In replica, niponii au adus modele mai scumpe pentru a avea profit mai bun, astfel ca s-au schimbat conditiile din piata. De aceste circumstante au profitat marci noi care erau exotice pentru piata canadiana dominata de marcile americane, dar si de Toyota, Honda si Datsun (devenita apoi Nissan). Astfel, ziarul The Ottawa Citizen scria in primavara lui 1984 de cateva marci auto care testeaza piata canadiana: Skoda din Cehoslovacia, Innocenti din Italia si Dacia din Romania.
Aceste marci aveau pretul de partea lor, deoarece pe o piata unde o masina noua se achizitiona la pretul mediu de 15.000 de dolari canadieni, modele precum Dacia sau Skoda costau sub 5.500, deci erau ultra low-cost.
Intr-o reclama din Motreal Gazette Dacia 1310 era prezentata ca "masina poporului" cu un pret de neegalat, cu "design ingenios" si "standarde inalte de calitate". Sedanul era disponibil cu motorizarile de 1.289 si 1.397 cc, viteza maxima era 140 km/h, iar consumul mediu mixt anuntat de 6,3 litri/100 km.
In 1985, The Gazette din Montreal publica un top al celor mai ieftine zece automobile de pe piata canadiana, iar pe primul loc era Skoda 120L care costa sub 5.000 de dolari canadieni, urmat de Dacia 1310 TL, cu un pret de aproape 5.500 dolari canadieni si Lada Signet, cu un pret foarte apropiat. Pe locul sase in top se afla pick-up-ul Dacia 1304 care costa aproape 6.000 de dolari canadieni. In top figureaza si masini din categoria numita "importuri captive", adica modele produse in Japonia de marci locale si aduse in SUA unde sunt vandute sub sigla unor marci americane (de exemplu Chevrolet sau Pontiac).
Pentru a da o idee legata de costuri trebuie spus ca cea mai ieftina Dacie de pe piata canadiana costa in 1984 echivalentul a 5.300 dolari americani din ziua de azi.
The Ottawa Citizen noteaza o diferenta interesanta intre clientul canadian si cel din SUA. Canadienii sunt mult mai dornici sa-si ia masini low-cost, chiar si marci mai putin cunoscute, in timp ce clientii din SUA erau (si sunt si acum dupa 25 de ani) atrasi de masinile mai puternice si mai ales de cele fabricate local.
Dar ce fel de clienti voiau sa atraga marcile foarte putin cunoscute? Un dealer Skoda a facut un portret al clientului "tip" in 1983 cand marca intra in Canada: "Nu urmarim clientii de Lada, ci vrem tineri profesionisti care-si doresc masini scumpe precum BMW si Mercedes, insa nu si le pot permite", scria The Montral Gazette. Insa o piata cu pretentii nu avea sa accepte usor marci necunoscute, mai ales ca aceste masini est-europene nu puteau oferi de la inceput calitate la cel mai inalt nivel.
Dealerii care aduceau masinile Aro si Dacia estimau in primavara lui 1984 ca ar putea vinde lunar in Canada 500-700 de masini, insa in primul an au vandut doar 300 de masini, iar pentru 1985 estimau un total de 1.500.
Ceea ce incepuse ca o poveste interesanta s-a indreptat insa spre un final trist. Tintele de vanzari nu au fost atinse, au aparut probleme de calitate, iar multi clienti s-au aratat foarte dezamagiti de masina, chiar daca au dat foarte putini bani pe ea. Au fost probleme cu onorarea defectiunilor acoperite de garantie, piesele soseau greu, unii s-au plans ca au trebuit sa dea spaga in service, astfel ca in cativa ani imaginea Dacia in Canada s-a degradat. Daca mai punem la socoteala si ca au aparut litigii intre dealeri, la fel cum s-a intamplat cu Dacia si in Marea Britanie, ne dam seama ca aventura canadiana nu a fost fericita.
O paralela poate fi facuta si cu parcursul marcii Yugo in SUA, masinile facute la Zastava in fosta Iugoslavie devenind subiect de bancuri in America din cauza problemelor de fiabilitate. Yugo erau masini super-ieftine dar s-au vandut in volume mult mai mari decat a reusit Dacia sa vanda in Canada.
In noua "era Renault" Dacia nu a ajuns in Canada si nici nu exista planuri in acest sens. Dar spre deosebire de acum aproape trei decenii, masinile marcii nu au adus nemultumiri pentru clientii din piete pretentioase precum Germania si Franta. Vremurile s-au schimbat, automobilele low-cost au evoluat masiv, dar raman la moda.
in plus, peste tag price (care si ala e negociabil cu dealerul, se platesc imbunatatzirile / upgrades).
lada era si mai ieftina, fiind ansambalata in canada.
am fost in 87 in canada. atunci, si aro s'a vandut pe piatza canadiana.
dar mai ieftin decat toate, in sua, in a doua jumatate a anilor 80, era yugo, o masinutza de patru locuri, cu motor 1,3 l produsa da zastava, in iugoslavia. era sub 4k usd.
hyundai era undeva, la peste 4k usd in sua.
la 5k usd, luai un subaru.
volvo se vindea in sua cu cca 18k usd la vremea aia.
un vw golf era in jurul a 9k usd.
acum, un golf, cu motor de 2.5l, 5 cilindri, este in jur de 16k usd.
in 87, am cumparat un ford escort, motor 4 cil 1.9 litri, era o leaca peste 7k usd.
Dacia scotea consumul de 6.3 poate la 80-90 km/h constant (in afara localitatii) si in nici un caz in oras.
Comfortabil nu, spatios, da.
"Quiet ride" - sa fim seriosi...
De mentionat ca nu au adus sedan-ul, ci break-ul si pick-up-ul
Oricum pt America si 10% e un consum mic.
1. "Design ingenios" şi "punte rigidă pe spate cu un comportament rutier de căruţă" nu prea se îmbină, cum nu se îmbină uleiul de motor cu apa, fac spume împreună :) Până şi în Franţa anilor 1968-1970 s-a plâns presa de specialitate de abandonarea frânelor pe disc şi a suspensiei independente ale umilului Renault 8 / Dacia 1100;
2. Interiorul era la fel de luxos ca un apartament comunist cu mozaic negru în bucătărie şi faianţa căzută, chiar şi la versiunea 1987-1990 cu interiorul de 1325 Liberta. (În mod curios, deşi distanţa dintre Est şi Vest era cea care se cunoaşte, accesoriile populare în anii 1980 în Vest au fost adoptate şi la noi: jaluzeaua neagră cu lamele pentru lunetă, interiorul cu pluş, tetiere mari cât nişte tobe şi o cotieră enormă pentru bancheta spate, capetele de schimbător de viteze ornamentate)
3. Să vezi "un tânăr profesionist" vestic care ar alege Dacia 1310 chiar şi în detrimentul umilului BMW E30 316i e puţin caraghios. Existau în acea epocă oferte ridicol de proaste, Marea Britanie şi-a sabotat industria auto cu rahaturi pe 4 roţi, dar să nu pornească dimineaţa, să se strice sistemul de aprindere când îţi doreşti cel mau puţin sau să ţi se rupă planetarele (preferabil la viteză, ca să ai parte de o moarte rapidă şi nedureroasă) sunt defecte cam prea "româneşti" ca să le înghiţi uşor
~Nautilus
era vremea masinilor mari, americane. japonezii incercau, reusisera chiar sa tenteze cu masini mici.
deci, pentru orasele canadiene, montreal, toronto, micile japoneze erau bune de mers la job. tot atunci se vindeau in canada, reanult 5, 12 si 18.
deasemena vw rabit.
dar, pentru distantzele canadiene, marile americane au ramas pe pozitzie.
nciun bmw nu'tzi da confortul unui chevy, ford sau chrysler, automatic, pe la mijlocul anilor optzeci...plus portbagaje cavernoase, cat pivnitza.
vezi ce era bmw la vremea aia.
Renault 5 putea la o adică să fie şi Alpine GT sau Turbo;
Renault 18 prelua cea mai mare parte a mecanicii de R12 (Dacia), dar cu o caroserie mult mai bine construită. Ajungea la fel de repede epavă, uită-te cum au ajuns R18 la REMAT;
BMW "la vremea aia" putea să fie E30 (Ursuleţ) sau E28 (Rechin). Chiar şi cea mai proletară versiune de E30, 316i cu frâne cu tamburi pe spate, avea o construcţie mult superioară bolidului comunist.
Dacă e vorba de E28, toate modelele pentru America de Nord, indiferent de motorizare, aveau servodirecţie, aer condiţionat şi geamuri electrice cel puţin pe faţă, standard. Ai văzut 1310 cu aşa ceva?.....
~Nautilus
Renault, Citroen si Peugeot s-au retras si ei de pe piata.
Si Fiat a incercat si nu a reusit (Alfa Romeo a avut un pic de succes). Iar Daewoo a fost un dezastru total.
Singurii care au succes sunt cei cu masini mari si luxoase (Mercedes, Audi, BMW, Volvo).
Insa masini de origine europeana exista in America, cu nume schimbat. De exemplu Opel Astra = Saturn Astra, Opel Vectra = Cadillac BLS (toate fiind marci GM).
La americani conteaza nu numai pretul (deja masinile second-hand sunt foarte ieftine) ci si reteaua de distributori pe tot teritoriul, imaginea marcii, confortul (cutie automata de exemplu).
Dacia = Renault, nu e nimic mai mult astazi si nici nu va fi...nu stiu cine accepta o masina care scrie peste tot renault si numai pe exterior scrie Dacia...