HotView

"Un Principe puternic trebuie sa fie iubit sau temut?", o dilema dezlegata de top-managerul Mihai Ghyka

de Vlad Mixich     HotNews.ro
Luni, 22 februarie 2010, 16:55 Economie | Cariere

Mihai Ghyka
Foto: AGERPRES
Mihai Ghyka este os domnesc, stranepot de domnitor moldav. Golanii din Balta Alba ii spuneau “Francezu”, iar canadienii l-au pus la inceput sa spele vase. Iata un personaj cu o poveste pe cinste. Si acesta e numai inceputul. A pornit de jos pana ce a ajuns sa conduca o mare multinationala din Romania. Insa in urma cu doi ani a renuntat de buna-voie la functie si s-a retras. Downshifting. In lumea afacerilor a fost surpriza anului. Dar la inceputul lui 2010, Mihai Ghyka i-a surprins din nou pe toti: s-a intors.
 

Vlad Mixich: Desi am cautat date despre trecutul tau glorios...
Mihai Ghyka: Nu e glorios.

V.M.: ...n-am gasit prea multe lucruri despre copilaria ta. Aveai o admiratie speciala pentru un unchi al tau.
Mihai Ghyka: Da. Era un personaj in familie. Practic, eu am avut o copilarie asa cum au avut toti tinerii de varsta mea in anii ‘80. Stateam in cartierul Balta Alba, la etajul 7 intr-un bloc de 260 de apartamente, la scara 6, si ma jucam cu copiii in spatele blocului. Cred ca singurul lucru notabil fata de toti ceilalti era ca vorbeam frantuzeste acasa cu mama si, din cauza asta, ei ma poreclisera “Francezu”. Jucam mult fotbal, imi placea fotbalul foarte tare. Poate ca legatura de mai tarziu cu echipa nationala are niste radacini acolo. 

V.M.: Aveai vreun model, vreun erou?
Mihai Ghyka: Era destul de complicat. Scoala de cartier cea mai apropiata de mine nu era deloc stralucita. Erau multi golani. Si astazi in Romania copiii se “calesc” intr-un mediu care nu e cel mai potrivit pentru efortul intelectual pe care ni l-am dori, ca si parinti, de la ei. Eram expus acestui mediu. Mergeam la o scoala in centru si, in timpul saptamanii, stateam la stra-matusa mea. In week-end veneam in Balta Alba.

Mai tarziu, cand am crescut, incepand din clasa a 7-a faceam naveta cu autobuzul 311. Aproape o ora. Cred ca m-au calit toate lucrurile astea. Nu era o viata usoara. Familia mea nu a avut niciodata masina. Nu au invatat nici schi, nici tenis pentru ca nu erau mijloacele necesare. Tin minte ca mama era mereu nemultumita ca nu citeam cat si-ar fi dorit ea sa citesc. Oricum citeam mult mai mult decat citeste fiul meu astazi. Iata cum se transmite nemultumirea. 

Capitolul 1: in care se vorbeste despre fericirea romanilor de a avea trasuri.

V.M.: Erai nemultumit si in 2008, cand scriai asa intr-un articol din Capital: “Managerii romani traiesc intr-o fuga perpetua, sub tirania propriului timp. Fara intrebari elementare: „Pentru ce traim? Si pentru cine?“. Pentru contul bancar, ipoteca ori terenul de la Breaza?”. La doar doua luni dupa ce ai scris acest text ai parasit, surprinzator pentru unii, pozitia de lider a unei importante multinationale prezente la Bucuresti. Acum, la fel de surprinzator, ai revenit in acelasi loc. In acesti ani de pauza ai aflat pentru ce traiesti?
 
- Are 38 de ani si este in prezent director general al operatiunilor din Romania ale grupului Starbev.
- S-a nascut la Bucuresti si a trait mai multi ani in Canada, unde a absolvit cursurile Ecole de Hautes Etudes Commerciale. A obtinut un MBA la Universitatea din Montreal.
- A revenit in Romania unde s-a angajat ca analist financiar in compania multinationala in fruntea careia avea sa ajunga la 34 de ani. Mihai Ghyka s-a ocupat de marci precum Bergenbier, Stella Artois sau Becks si a creat branduri puternice pe piata berii din Romania.
- A detinut functia de presedinte al Asociatiei Internationale a Publicitatii (IAA) – filiala Romania. In 2009 devine beneficiarul uneia dintre cele mai prestigioase burse dedicate managerilor de top: Eisenhower Fellowship.
- Dupa o pauza de doi ani, Mihai Ghyka a revenit la inceputul lui 2010 in fruntea companiei multinationale care l-a lansat
 
 
Carte de vizita Mihai Ghyka
Mihai Ghyka: E o poveste interesanta pe care o defineste foarte frumos Petru Cimpoesu in “Simion Liftnicul”. E o discutie intre un intelept si un copil si esenta dialogului este ca ceea ce ne pasioneaza astazi si lucrurile pentru care ne luptam ni se vor parea, peste zece ani, derizorii. Asa cum astazi ni se par cele din copilarie a fi neimportante. Si pana la urma asta este toata viata, pana ce ajungi la capatul ei cand totul ti se pare neimportant. Probabil ca cei mai intelepti si cei mai smeriti inteleg asta mult inainte de sfarsitul vietii.

Cred ca pauza pe care am facut-o a fost o ocazie de a-mi pune aceste intrebari, de a cauta raspunsuri si de a cauta un sens al clipei. Ma bucur foarte mult ca am luat aceasta pauza. Am luat o distanta fata de business si fata de aceasta lume, ramanand insa prieten cu multi oameni dragi. Azi, cand ma intorc, ma recunosc in tabloul pe care-l zugraveam acum doi ani. Intr-adevar, n-ai timp sa-ti pui intrebari. Intr-adevar te precipiti. Dar stiu ca e un efort pentru un timp dat.

Nu cred ca voi duce mereu aceasta viata. Cred ca este un job foarte interesant cel care mi-a fost dat acum. Cred ca este un proiect extraordinar de dificil, dar totodata provocator. Ma simt bine in partea de business. Este insa si un efort fizic si psihic foarte mare. Cred ca asa cum in invatamantul nord-american profesorii au odata la 7 ani un an sabatic, in care pot face cu totul altceva, la fel si managerii...

V.M.: E asta un moft sau o necesitate care tine de sanatate?
Mihai Ghyka: Tine de sanatate dar e si un lux pentru ca ai posibilitatea sa faci asta. 

V.M.: Tot in articolul amintit spuneai ca “Managerii isi petrec mai bine de trei sferturi din viata la birou si in trafic. Viata de dupa business se reduce la televizor, somn si mall”. Suna trist.
Mihai Ghyka: Suna trist dar eu n-am televizor, n-am televizor...

V.M.: Care e motivatia pentru a adopta un astfel de stil de viata: banii, placerea de a conduce, adrenalina puterii, orgoliul?
Mihai Ghyka: Cred ca toate la un loc. Mi-au trebuit multi ani sa inteleg ca, pana la urma, fericirea nu e de-un fel. Adeseori gresim in a ne judeca semenii prin prisma credintelor noastre. Poate ca, la aceeasi experienta un grup de oameni va reactiona diferit de un alt grup. Depinde de asteptarile fiecaruia, de trecutul fiecaruia. La fel, in viata corporatista si de management fiecare isi gaseste motivatia proprie. De multe ori este vorba de una financiara. Intalnesc asta in special in vestul Europei, mai putin in Romania.

V.M.: Mai putin in Romania?
Mihai Ghyka: Mai putin in Romania, in mod declarativ. Ieri stateam de vorba cu un manager german si, acum cateva zile, cu unul olandez si amandoi imi spuneau foarte clar cat de important este bonusul de final de an. In Romania am intalnit mai putin acest lucru. Cred ca prin experienta avuta ca lider de echipa, de cele mai multe ori am constatat ca prima anuala nu era o motivatie in sine pentru efortul de zi de zi la munca. Era mult mai mult motivatia intelectuala. Spiritul de echipa, dorinta de a arata, de a demonstra ca poti avea rezultate foarte bune. E un fel de orgoliu.

V.M.: Tu vorbesti serios?
Mihai Ghyka: Vorbesc foarte serios. Uite, am sa-ti dau un exemplu foarte concret. Acum cativa ani mi-amintesc ca aveam o formula de prima anuala destul de complicata care necesita cel putin 20 de minute de explicatii. Fireste, ca si manager obligatia era de a explica fiecarui om din echipa cum se calcula acea prima. Fara exceptie, toti oamenii din echipa mea mi-au spus “Mihai, sa nu mai intram in detaliile acestui calcul”.

V.M.: Pentru ca aveau incredere in tine...
Mihai Ghyka: Fara indoiala era si asta. Dar spuneau un lucru: “Sa nu mai intram in detalii. Spune-mi cat este suma si e bine primit si-ti multumesc”. Da? E un mod latin de a privi lucrurile in ansamblul lor, de a te bucura de ele, ca nu pot spune ca erau detasati din punct de vedere material. Dar nu asta era motivatia. Nu pentru acea prima anuala isi dadusera ei toata energia si toata inteligenta.

Cred ca motivatia pur financiara nu e atat de prezenta in Romania. Exista in schimb, intr-un mod foarte interesant, dorinta de a epata, care a a fost prezenta dintotdeauna la romani. Radu Rosetti povesteste ca, la inceputul secolului 19, trasurile pe care le vedeai la Bucuresti rar le vedeai si la Viena. Boierii vroiau sa-si cumpere neaparat trasurile cele mai. Ceea ce se intampla si astazi, cu alte trasuri. Asta a tinut intotdeauna de spiritul romanesc.

Capitolul 2: in care un diplomat vorbeste despre un subiect delicat. 

V.M.: Nu de mult s-a incheiat Forumul de la Davos. Pentru acest eveniment a fost efectuat un sondaj pe 130.000 de respondenti din zece state membre G20. Increderea celor intervievati in criteriile morale ale actiunii economice a fost extrem de scazuta. Doar o patrime cred ca multinationalele tin cont de normele eticii. Cum iti explici o astfel de perceptie?
Mihai Ghyka: Nu stiu. Probabil vazusera filmul lui Moore (referire la filmul lui Michael Moore, Capitalism: A love story – n.r.). Eu raman un om de dreapta si cred ca progresul economic este dat de societatile private. In primul rand Romania e foarte departe de a face parte din G20. Identific in raspunsul celor intervievati o anumita credinta, nu lipsita de fundament, ca mai cu seama bancile, brokerii au fortat piata intr-o directie in care am intrat intr-o spirala a cresterii falsa, care la un moment dat nu mai avea fundamentul si bazele economice necesare.

Cazul ENRON este unul izolat dar care prefigureaza ceea ce s-a intamplat ulterior. O supralicitare a cresterii economice care dintr-o data s-a spart. Dar nu cred ca e cazul nostru. Mi-as dori sa existe o supraincalzire economica a Romaniei si sa ajungem in a arata cu degetul societatile private care sunt prea insetate de profit si genereaza cresteri. Suntem departe de asa ceva.

V.M.: In Romania se respecta un cod etic in afaceri?
Mihai Ghyka: Cred ca exista o etica in afaceri. Ori de cate ori s-ar fi putut lua decizii pe care sa le regretam din punct de vedere moral, principiile multinationalei din care am facut parte erau foarte clare. Nu am niciun fel de emotie pentru niciun document pe care l-am semnat sau pe care l-a semnat cineva din echipa mea in acesti 12 ani de corporatie. Au fost ocazii, au fost privatizari in care daca s-ar fi dat curs, probabil, unor jocuri de influente s-ar fi ajuns la un cost mult sub cel real.

Totusi, niciunul dintre berari nu a mers in aceasta directie si cred ca multinationalele au niste principii foarte sanatoase in privinta asta: de a nu se implica in politica, de a nu intra intr-un joc de influente cu statul.

V.M.: Dar in Romania exista un lobby activ pe langa autoritatile statului.
Mihai Ghyka: Exista un lobby al diverselor industrii. Nu exista un lobby permanent si interesat de alternanta politica. Aici este o mare diferenta fata de Statele Unite, unde sunt societati mari care se aliniaza in spatele unui candidat. Astfel de lucruri nu se intampla cu societatile multinationale din Romania. Sau nu a ajuns la stiinta mea. Fara indoiala exista un lobby pe chestiunile punctuale care intereseaza o intreaga industrie, dar este un lobby la vedere.

Stim foarte bine ca producatorii de tigarete au avut intotdeauna niste oameni extraordinar de buni pe partea de Public Affairs, care au intretinut niste relatii extrem de bune cu Ministerul de Finante, oricine ar fi fost ministrul, si ca orice lege s-a dat asupra taxelor pe tigari a fost verificata si de multe ori chiar propusa de catre producatorii de tigari. Dar lucrul acesta s-a facut intotdeauna in deplina transparenta.

V.M.: E morala o astfel de implicare in legislatie a companiilor?
Mihai Ghyka: Depinde foarte mult si de industrie...

V.M.: Sa luam cazul la care te-ai referit.
Mihai Ghyka: N-am lucrat niciodata intr-o companie de tigari si nu pot...

V.M.: Esti un diplomat.
Mihai Ghyka: Sunt un diplomat. Dar n-am lucrat, nu fumez, n-am fumat niciodata, as avea o strangere de inima sa lucrez intr-o companie de tigari. Pe de alta parte sunt milioane de fumatori carora, daca nu le furnizezi tigarile la un pret corect, cumpara tigarile de contrabanda. Asta e pana la urma sistemul liberal. Putem pune taxe din punct de vedere moral, putem taxa si desfiinta producatori dar intr-un sistem liber va exista totdeauna un altul care sa profite de deschiderea sau distorsiunea pe care o creezi intre cerere si oferta.

Capitolul 3: in care bizantinul isi aminteste ca poate pleca oricand.

V.M.: Multi tineri care lucreaza in Romania pentru o multinationala au un program de lucru de la 9 dimineata la 7 seara. Uneori si mai tarziu. Multe ore suplimentare, de multe ori neplatite. Timp pentru familie nu ramane, apar nenumarate divorturi. Timpul pentru prieteni e dramuit, apar depresii. Se naste o intreaga patologie sociala generata de programul de multinationala.
Mihai Ghyka: Sincer, e un lucru care ma preocupa. Cred ca un dezechilibru in viata familiala se rasfrange foarte repede asupra vietii profesionale. Si am avut cazuri in care, in mod evident, un manager sau un angajat din echipa mea dintr-o data nu mai avea aceeasi concentrare si asta se rasfrangea asupra rezultatelor si proiectelor la care lucram. Stand de vorba intre patru ochi descoperi ca e o problema pe partea cealalta, pe care omul nu indrazneste sa ti-o spuna. E adevarat ceea ce spui tu, dar fara a generaliza. Sunt cazuri...

V.M.: Cunosc chiar mai multe cazuri...
Mihai Ghyka: Pentru ca tu cunosti oameni destoinici. Sa-ti prezint niste chiulangii daca vrei, ca sunt mult mai multi decat cei destoinici. Practic, daca la ora 9 vii la noi in birouri multa lume inca nu a ajuns deoarece conditiile de trafic sunt cum sunt. Daca vii la ora 8 seara, te asigur ca nu mai e aproape nimeni. Pe de alta parte am cunoscut cazuri. Dar sistemul iti da posibilitatea sa faci acest lucru si tanarul se prinde intr-un astfel de joc fara a tine cont de celelalte dimensiuni. In primii mei ani de multinationala eram absolut absorbit de munca pe care o faceam.

Si in timpul liber vorbeam numai despre asta. Eram extraordinar de plicticos. Odata ce trec anii, capeti o anumita maturitate pentru a lua distanta si a stii sa inchizi problemele in birou atunci cand termini programul. Sau cel putin sa incerci asta. Cred ca e foarte sanatos pentru top-management sa aiba o perioada de “downshitfting”. Cred ca e foarte sanatos sa-ti iei vacante. Sunt oameni care nu si-au luat vacante de 5-6 ani de zile. Un manager de la un mare producator, tot in domeniul bauturilor, imi spunea ca in ultimii 16 ani si-a luat o saptamana vacanta.

De ce face asta? Pentru ca ii place extraordinar. Pentru ca ii place mult mai mult la birou decat in vacanta. Eu cred ca e nesanatos. Vacanta e un moment in care iti poti schimba ideile, poti reinnoda momente fericite cu familia.

V.M.: Ai fost “Eisenhower fellow” si in calitatea asta ai avut acces la mediul de afaceri american. Rup americanii usa mai repede decat romanii?
Mihai Ghyka: Nu. In niciun caz. E posibil sa am o vedere subiectiva pentru ca eu am vazut doar firme mari. In State e un cu totul alt regim de munca decat in Romania. Cum spunea conu’ Alecu Paleologu: nu suntem nici orientali, nici balcanici. Suntem bizantini.

V.M.: Aveti aici ora de siesta?
Mihai Ghyka: Nu avem ora de siesta dar eu am un principiu pe care-l propovaduiesc in companie. Fiecare sa-si ia toate vacantele si sa manance bine la pranz. Cred ca este necesar pentru o viata sanatoasa sa ai o rigoare. In America, ceea ce am intalnit este un entuziasm mult mai mare fata de munca. O convingere absoluta ca esti cel mai bun, ca poti fi cel mai bun.

Discutam cu directorul unei mari agentii americane si l-am intrebat care e rotatia in agentie, cum ii plateste? Si mi-a spus: “Noi ii platim mai jos decat piata. Pentru ca sa lucreze la noi e o onoare. Ei lucreaza la aia care au conturile marilor marci ale lumii”. Am participat la un brainstorming pentru un client si a fost o atmosfera absolut fabuloasa. Ma simteam ca intr-un bar. Ei veneau acolo de placere, se simteau ca intre prieteni. Participau si oameni de media, si oameni de account si de PR si discutau cu totii. 

V.M.: Asta e viata lor, nu?
Mihai Ghyka: Asta este viata lor si asta e fericirea lor. De ce sa-i acuz? Vine Moore si spune ca oamenii astia sunt exploatati, ca patronul e un hapsan care vrea tot timpul mai multi bani. E adevarat, dar pana la urma e alegerea lor. Ei se bat ca sa intre acolo. Unul dintre prietenii mei, director de creatie in Romania, spunea un lucru: “Daca n-as fi reusit cu compania pe care am pus-o aici pe picioare m-as fi angajat la o mare agentie americana din New York, spalator cu mopul. Si mai trageam cu ochiul la un creativ si, intr-o zi, poate mi s-ar fi dat voie macar sa dau o idee. Si acela ar fi fost inceputul carierei mele.” 

V.M.: Crezi ca aversiunea unora fata de cultura de multinationala e indreptatita?
Mihai Ghyka: Cred ca e o alegere si oricine poate pleca oricand. Nu te tine nimeni si, intr-adevar, sunt unii care pleaca si duc o viata mult mai tihnita. N-am intalnit inca pe cineva care sa se retraga precum Tolstoi la casa lui de la tara si sa dea cu sapa, dar probabil ca vor exista cazuri in viitorul apropiat. De regula, cei care ies din multinationale se apuca si fac altceva in alt domeniu. Fie consultanta, fie isi fac propria companie mai mica, mai asezata intr-un domeniu care-i pasioneaza.

Pana la urma asta cred ca este cheia reusitei: pasiunea individului in domeniul respectiv. Asta conteaza mult mai mult decat dorinta de profit. De multe ori, cei care au facut un business doar din dorinta de a face bani n-au reusit. Trebuie sa pui pasiune in ceea ce faci, trebuie sa fii 100% conectat din dorinta de a invata, nu doar din finalitatea financiara.

Capitolul 4: in care se amesteca niste sfetnici si cativa politicieni.

V.M.: In perioada ta de pauza stiu ca ai urmarit cu mare atentie politica. Ai fost chiar tentat de actul guvernarii.
Mihai Ghyka: Nu stiu daca de actul guvernarii, dar am fost tentat sa intru in politica.

V.M.: Acum a trecut ispita.
Mihai Ghyka: Da...(rade in hohote) Cu siguranta.

V.M.: Te intreb ceva legat de ultima controversa dintre intelectualul politician versus smecherul politician. Tot intr-un articol, de aceasta data in Ziarul Financiar, scriai: “Nu stiu daca performanta unui guvern poate fi corelata cu numarul de ministri fosti profesori sau absolventi ai marilor universitati americane, dar mi-ar placea sa stiu ca acestia graviteaza, cu sau fara contract de consultanta, pe langa cei care iau decizii”. Ca manager, crezi ca o persoana de tipul lui Vasile Blaga ar putea lucra cot la cot si colabora bine cu un om in stilul lui H.R.Patapievici?
Mihai Ghyka: Cred ca o colaborare intre un intelectual care e ancorat in practica, nu un filozof care e doar profesor la catedra, si un politician e absolut binevenita. E un lucru intalnit in SUA, in Germania, in Franta. Si e nevoie de asa ceva mai cu seama in Romania, unde nu exista astazi scoli de administratie. Practic, politicienii nostri sunt politicieni din intamplare. Nu au fost scoliti pentru asta. Si atunci cu atat mai mult, cred ca ar avea de castigat in a se conecta la niste oameni care au competente recunoscute, care cunosc filozofie politica si pot oferi macar orientativ cateva exemple din istorie ca directii doctrinare.

Cred ca astazi Romania are nevoie de o clarificare doctrinara. In toate domeniile, dar si in cel politic, este nevoie de scoala. De o scoala de administratie care sa genereze tineri cu idei bine fundamentate si care nu canta partitura politica dupa ureche. Asa cum noi in companie avem programe de formare pentru fiecare individ, cred ca si clasa politica are nevoie de astfel de stagii.

V.M.: Chiar crezi ca politicianul din tipologia lui Vasile Blaga ar asculta ideile si directiile doctrinare primite din partea unor profesori?
Mihai Ghyka: In perioada in care nu am fost implicat in multinationala am fost implicat intr-un proiect de branding de turism si am avut cateva intalniri cu Elena Udrea. Am fost foarte pozitiv surprins de dorinta ei de a reusi si de a dovedi ca poate duce la capat niste proiecte de amploare si ca vrea sa schimbe fata turismului romanesc. Am avut placerea sa constat ca ce am spus intr-una dintre intalniri a avut un ecou.

Deci cred ca da, functioneaza. Depinde de fiecare om politic ce sfetnici si ce consilieri isi ia. Marturisesc ca, in momentele de cumpana, am doi-trei prieteni cu care ma sfatuiesc asa cum, sunt convins, e si cazul politicienilor. Se sfatuiesc politicienii si cu intelectuali de marca sau cu jurnalisti foarte buni? Sper ca va fi din ce in ce mai mult cazul sa se intample asta. Insa esential este nu doar sa ai sfetnicii potriviti ci sa si stii sa-i asculti.

Capitolul final: despre un Principe si a sa lumanare

V.M.: Aproape in fiecare interviu pe care l-ai dat ti s-a pus o intrebare despre sangele tau albastru.
Mihai Ghyka: Ei... Uite poate ca de data asta scap.

V.M.: Da, ai scapat, dar despre un Principe tot vom vorbi. Crezi asadar ca un Principe puternic trebuie sa fie iubit sau temut?
Mihai Ghyka: Eu cred ca trebuie sa fie iubit.

V.M.: Deci nu esti de acord cu Machiavelli?
Mihai Ghyka: Nu sunt de acord, desi multa vreme am umblat cu cartea lui dupa mine pentru ca in “Principele” sunt multe lucruri care tin de strategie. Cred insa ca puterea intr-o organizatie privata tine foarte mult, pe termen lung, de leadership. Si leadership-ul este puterea de a coagula oamenii, de a coagula echipe si, impreuna, de a crea o atmosfera, o motivatie, acea magie care duce catre rezultate bune printr-un efort placut si explicit acceptat. Si cu entuziasm. Pare ca sunt multe cuvinte goale aici, dar pana la urma sunt foarte greu de pus in practica. 

V.M.: Principele ar trebui sa fie iubit si in institutiile de stat?
Mihai Ghyka: Acolo trebuie sa fie si iubit si temut. Din contactele pe care le-am avut cu ministerele am aflat ca exista un corp administrativ care nu cauta carisma, care nu cauta sa fie inspirat, care are doar o slujba, trebuie sa vina, sa-si ia salariul si sa-si faca treaba. Si daca nu li se masoara munca, ei ce vor face? Vor face mult mai putin. Undeva trebuie sa se stie ca exista o masurare a muncii pe care o presteaza. Trebuie sa existe un instrument care sa-i evalueze.

V.M.: Magia din companiile private nu ar putea fi functionala in institutiile de stat?
Mihai Ghyka: Totdeauna functioneaza, dar nu integral. Nu poate functiona decat pana la un anumit grad. Ineficienta ministerelor vine din inertia aparatului de stat care este mult sub secretarii de stat. Sa o spunem foarte sincer: de fiecare data cand vine un nou ministru despre care stim lucruri bune si de la care avem asteptari mari, uitam un lucru. Ca el este un om nou, are trei-patru secretari de stat care sunt si ei noi si care ii sunt de cele mai multe ori impusi, iar tot aparatul ministerial e acelasi. De 12 ani sunt aceiasi oameni. E foarte greu sa schimbi functionarii publici. Nu e un lucru lesne. 

V.M.: Ar fi mai lesne pentru noi toti sa-i putem schimba usor?
Mihai Ghyka: Cred ca ar fi mult mai profitabil pentru noi toti. Sa nu uitam ca, din experienta mea, aproape toti angajatii de la stat ar dori sa lucreze in privat si aproape toti angajatii din privat nu ar dori sa lucreze la stat. Exista o migratie a valorilor dinspre stat spre privat. Foarte putini se duc invers, impotriva curentului.

V.M.: Crezi ca ar putea avea succes un experiment in care peste 50% din echipa unui minister ar fi formata din oameni veniti dintr-o multinationala?
Mihai Ghyka: Asta ar fi si costisitor. Ar fi un lucru bun si cred ca se face asa ceva prin parteneriatul public-privat. Din pacate, astazi nu avem bazele legislative pentru astfel de parteneriate in Romania.

V.M.: Revenirea ta dupa doi ani de pauza in functia de CEO a produs multe valuri in presa financiara de la Bucuresti. Oare de ce s-a intamplat asta?
Mihai Ghyka: Cred ca rar se intampla sa fii succesorul propriului tau succesor. Cred ca brandurile de care m-am ocupat au mare vizibilitate in media si au starnit si simpatii si controverse. Eu ma bucur ca aceasta schimbare in management a fost creditata cu incredere. Sper ca rezultatele sa fie la inaltime.

V.M.: Pentru asta traiesti acum? Pentru ca rezultatele sa fie la inaltime?
Mihai Ghyka: Hmmm. (Ghyka zambeste camufland inconfortul creat de o intrebare indiscreta). Personal, indiferent de pozitia pe care o detin acum, traiesc cu credinta ca, oricand ar fi sfarsitul vietii, sa am un bilant cu care sa fiu impacat. Pana la urma, parintele Arsenie Papacioc spunea ca ardem precum o lumanare. Sunt lumanari care scot o flacara mare si urat mirositoare si sunt altele care ard frumos si raspandesc o aura frumoasa. Eu, indiferent de ceea ce fac, vreau sa raspandesc o lumina frumoasa.


Citeste mai multe despre   
























[P] Camera Consultantilor Fiscali organizeaza examen de atribuire a calitatii de consultant fiscal sau de consultant fiscal asistent in Bucuresti, in data de 4 noiembrie 2017

Camera Consultantilor Fiscali este organizatia profesionala de utilitate publica care coordoneaza activitatea de consultanta fiscala din Romania si are in evidenta peste 5.500 de membri la nivel national. Inscrierile la examen se fac in perioada 2 octombrie 2017 - 20 octombrie 2017 pe site-ul http://www.ccfiscali.ro/.

19101 vizualizari

  • +2 (2 voturi)    
    prietenii stiu de ce (Luni, 22 februarie 2010, 17:23)

    rezon [anonim]

    ... are produsul cu pricina o aura asa frumoasa:)
  • 0 (8 voturi)    
    un om remarcabil (Luni, 22 februarie 2010, 17:46)

    bladd [anonim]

    care ar merita sa se regaseasca in virful ierarhiei politice. Si ca el sunt suficient de multi. Daca partidele romanesti ar fi mai inteligente si-ar alatura asemenea oameni. E suficient sa inceapa unul. Alo, PNL? PDL ? De la PSD nu-mi fac nici o iluzie.
  • +3 (3 voturi)    
    spalatul de vase... (Luni, 22 februarie 2010, 18:28)

    UnCapsunarCanadian [anonim]

    Sper ca acum nimeni sa nu-si inchipuie ca un stagiu obligatoriu prin Canada include spalatul de vase. Cand vii in Canada esti un nimeni, nu prea conteaza ce ai fost in tara din care ai venit, conteaza mai mult ceea ce sti. E adevarat ca sunt unele meserii care sunt greu de practicat de la inceput, dar in timp se poate. Daca cunosti binisor limba sunt o gramada de meserii considerate ca fiind "survival jobs" - munci de supravietuire care-ti ofera sanse mici sau deloc de avansare.
  • -2 (16 voturi)    
    Interesant articol (Luni, 22 februarie 2010, 18:38)

    gsg9 [anonim]

    A couple of comments(Si nu am nimic cu "subiectul" articolului, nu-l cunosc, nu ma intereseaza, nu incerc sa-mi bat joc de el, e extrem de putin probabil ca il voi intalni vreodata.)

    "Mihai Ghyka este os domnesc, stranepot de domnitor moldav"
    Numele de "Ghyka" nu imi este cunoscut din istorie.
    Ne poate preciza autorul articolului ce domnitor moldav cu numele de Ghyka si in ce perioada?
    Incercand sa ma documentez pe net, pe "goagal" (ca sa citam clasici in viata), am gasit domnitori moldavi cu numele de Ghica. De numele asta imi aminteam eu ceva.

    Probabil "Ghyka" este varianta modernizata, si mai ales occidentalizata a numelui domnitorilor moldavi.O astfel de practica mi se pare de foarte mare prost gust. Sa iei un nume vechi, cu rezonanta istorica, si sa-l faci un pic mai "shmecher".Mai deosebit. Ghica probabil suna prea de tzarani din Balta-Alba...
    Cu Ghyka spargi toate multi-nationalele.

    Ma rog, fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu numele lui, pt mine moda asta de a lua nume romanesti si a le baga 'y' si 'k' (sau orice alta combinatie ca sa aduca nu stiu ce rezonanta occidentala/elitista numelui) mi se pare de un foarte mare prost gust. De parca posesorii ar fi frustrati de un nume mic si incearca sa-l faca ei mai mare. Dar nu au nimerit pe calea aia care face dintr-un nume mic unul mare...

    Pt autorul articolului: "stranepot de domnitor moldav"
    Stranepot zici, hmmm...Sa ne spuna si noua autorul articolului ce varsta are domnul Ghyka, pt ca in 1859, cu Alexandru Ioan Cuza, s-a terminat cu diversele familii domnitoare. Ori e Stra-stra-stra-stra-nepot al vreunui domn Ghica, ori e vreo noua generatie de Highlander, poate asta ar explica si aura...
    Poza publicata mi se pare de un si mai mare prost gust. Ce vrea sa sugereze? Probabil distinsul domn sta si viseaza cu privirea-i in zare, cu gandul la vajnicii sai inaintasi, un profil semet, regal, distinct ca si numele.
    Aura aia, care parca vrea sa tina loc de coroana Moldovei, e de "no further comments".
    • +2 (4 voturi)    
      ghika (Luni, 22 februarie 2010, 19:46)

      robert [anonim] i-a raspuns lui gsg9

      Initial s-au numit Ghika, apoi au schimbat cu Ghica.
      Oricum, fotografia e de mare angajament. :).
    • +2 (8 voturi)    
      esti un trist (Luni, 22 februarie 2010, 19:50)

      gic [utilizator] i-a raspuns lui gsg9

      daca nu stii nimic despre domnitorii Ghica (iti trebuie Google), cati au fost, unde etc, mai bine nu comenta subiectul.
      din felul cum scrii esti de o mediocritate infioratoare. pa!
      articolul l-am citit cu interes. Merci!
      • -4 (12 voturi)    
        I don't like Mr. .... Ghyka (Luni, 22 februarie 2010, 21:04)

        raluca [anonim] i-a raspuns lui gic

        Sincer, nu stiu de ce se face atat tam-tam pe marginea acestui om. Mi se pare un personaj cu o inteligenta peste medie, dar care intra, si ramane, in sfera marilor pretender-i Damboviteni. Nu pot decat sa-i urez mai multe minte, si mai putina ...fantasmagorie. Si eu sunt descendenta a unei familii de domnitori, si nu defilez cu numele meu. In plus, experienta domnului Ghyka mi se pare destul de limitata - priveste lucrurile din perspective "uber" manageriale. Experienta si educatia occidentala ar fi trebuit sa-l invete ca adevaratii manageri isi pretuiesc oamenii. Iar un roman, fie si absolvent de facultate, nu are cum sa lucreze intr-o multinationala din US fara viza, drept de munca si ....verticalitate (nici macar sa dea cu mopul). Si da!, americanii si canadienii cam sparg usa pe la 5 - 5:30 pm, pentru ca viata lor privata este foarte importanta. Acest lucru nu este valabil si pentru manageri, care de multe ori servesc cina la birou. Sa fie oare responsabilitatea mai mare?
    • +3 (3 voturi)    
      poate de casa boiereasca veche (Marţi, 23 februarie 2010, 5:27)

      crap [anonim] i-a raspuns lui gsg9

      poate n-ai observat, dar asta cu sangele albastru la romani e mai pronuntata decat in vest. probabil e in vena poporului asta sa caute 'intampinare' la boier asa cum unii isi cauta propria pasare maiastra. ma frapeaza cum in secolul 21 vezi preaplecarea cu jind a mujicului roman fata de orice origine mai cu mot; complexati.. respect istoria (in singurul mod posibil, cunoscand-o), stiu importanta marilor familii boieresti in progresul sau franarea dezvoltarii neamului asta obidit (ori ca marile familii au condus natia, ori ca au tinut-o in sant, cu o gandire retrograda; fiecare cum ii place). sunt convins ca daca nu'l chema ghica mai ajungea CEO cand facea plopul pere - probabil taranistii au aplicat zicala din tom sawyer 'cioaca langa cioaca zboara'. ma intereseaza mai mult din care din personalitatile sec xx ale familiei se trage, decat de domnitorii familiei ai principatelor. de fapt nu ma intereseaza nici asta. ma intereseaza sa stiu cati ghica, bibesti, cantacuzino, stirbei, sutu, caragea etc etc mai sunt ca sa stim cam cand vom scapa odata de complexele astea bolnave.. natia asta ori viseaza la ceva albastru, ori la capitani de cursa lunga, ori la bolsevici. oricum, inca n-a iesit vanghele, tot mai e o speranta..
      • 0 (0 voturi)    
        mai suntem (Marţi, 23 februarie 2010, 10:04)

        Apostolul [anonim] i-a raspuns lui crap

        Am incercat să vă ințeleg logica.
        Sunt controverse și intr-o frază.Nu am cum să vă
        fac să intețegeți neavand și netrecand prin
        aceasta.Nu-ți poți dorii ce nu știi.
        Mergeți in cartierul Tei și langă Palat veți găsi
        un mic cimitir cu rămășițele familiei.
        Monseniorul Ghyka face parte din această familie.
        Cat despre descendeți,din alte familii..... sunt.Dar
        specific educației nu ies in față.
      • 0 (0 voturi)    
        frustrare? (Vineri, 26 martie 2010, 11:48)

        Mickey [anonim] i-a raspuns lui crap

        Eu asta vad in postul tau...
        Nu toti pot sa fie din familii bune, pana la urma nici nu conteaza familia, conteaza ce faci tu cu viata ta.
        Nu mai fii suparat, ridica-te peste nivelul familiei tale si macar copii tai sa fie mandri ca iti sunt urmasi...
    • +2 (2 voturi)    
      Transliterare (Marţi, 23 februarie 2010, 8:16)

      bilbofil [utilizator] i-a raspuns lui gsg9

      Te-ai gindit vreun moment ca Ghiculestii isi scrau in mod normal numele cu chirilice si ca, fiind o familie importanta si calatorita multisor inainte sa apara regulile de transliterare, numele lor a fost scris cu caractere latine in felurite feluri? Fiind neam cu traditie, diferitele versiuni au fost asumate de diferitele ramuri in masura in care nu au fost nivelate de autoritatile comuniste, pentru a elimina "rezonanta occidentala/elitista a numelui".

      Probabil ca si Florian Pittis a fost tot un astfel de snob, iar Videanu este un analfabet pentru ca isi scrie numele mic Adriean
      • 0 (0 voturi)    
        N-ARE A FACE una cu alta! (Miercuri, 24 februarie 2010, 15:39)

        db [anonim] i-a raspuns lui bilbofil

        Adriean este scris in actele oficiale, asa cum s-a ortografiat in certificatul de nastere, prin urmare, pronuntam Adrian dar corect scriem Adriean in cazul lui Videanu. Tatal meu se numea Traian si era inscris in buletin Traiean si asa apare si in certificatul meu de nastere. In documentele oficiale scriu Traiean, in cererea de cazare la hotel scriu Traian. Nu tin cu PDL-ul, dar amicus plato, sed magis amica veritas.
    • +1 (1 vot)    
      nume (Marţi, 23 februarie 2010, 9:19)

      xilviu [utilizator] i-a raspuns lui gsg9

      Nu e vina lui ca se scrie asa numele. Am avut si eu curiozitatea sa vad cum de nu se mai numesc Ghica si am gasit www.ghika.net

      - ortografia Ghyka a fost folosita numai pentru indivizii din Ramura "Grigore V GHYKA Vodã" care in general au pastrat-o pentruca Domnitorul semna cu "Y". Pentru toti ceilalti am folosit Ghika. Toate persoanele Ghika / Ghyka care vor li se corecteze ortografia in Index pot s-o solicite prin e-mail.
    • 0 (0 voturi)    
      O FEERIE DE IARNA! (Marţi, 23 februarie 2010, 16:55)

      niv [utilizator] i-a raspuns lui gsg9

      intercalarea lui "i" grec in numele romanesti este un "barbarism", dar in cazul de fata te-ai gandi ca vrea sa accentueze originea greaca a domnitorului de demultisor poveste iar nimic mai adevarat ca astia proveaneau de prin Fanarul Constantinopolei, isi cumparau scaunul cu mari peschesuri catre Sultanul cu pietre pretioase si pene de strut la turbanul din brocart, catifea si matasuri indiene ca-i infasura inteleapta frunte...alta poveste! Asadar subiectul articolului acesta poate fi asimilat integrat si considerat o contributie moldavo-munteneasca la epopeica "O MIE SI UNA DE NOPTI"! Salutari bizantine Principelui de Dambovitza!
  • +4 (8 voturi)    
    Intelept (Luni, 22 februarie 2010, 19:10)

    Florin [anonim]

    Multa intelepciune in raspunsurile domniei sale. Ma bucur ca exista in Romania astfel de oameni, insa ma intristez pentru ca sunt prea putini sau stau in umbra.

    Sunt deacord cu ideea deconectarii pentru a afla pentru ce traiesti, desi nu vin dintr-un mediu corporativ, experienta pornirii start-up-urilor a fost suficienta incat sa ma aduca intr-un punct in care nu intelegeam care este sensul zbaterii.
    Si din acel punct m-am pornit in lume ca sa ma regasesc, am explorat, mi-am gasit dragostea si sensul.

    Mi-am refacut total sistemul de valori, unde acum prioritatile sunt (in ordine): eu, sotia, copii, parintii/prietenii si doar apoi munca.
    Astfel, nu sunt definit de cine sunt profesional, dar profesia mea este definita de cine sunt eu ca personalitate, sot, tata, fiu/prieten.
    Adica, activitatea profesionala ma completeaza, nu ma defineste, cum, din pacate, era inainte.
    Inainte, sufeream, pentru ca viata mea era doar munca, iar tot restul era secundar.

    Acum ma stradui sa tratez fiecare aspect al vietii mele cu aceeasi pasiune si dedicatie cu care ma implic in proiectele profesionale la care lucrez.

    In consecinta, m-am surprins de nenumarate ori spunand 'sunt fericit!', alaturi de privirea bucuroasa a celor dragi din jurul meu.
    Asta iti da cu adevarat energie si inspiratie , pe care o poti lua cu tine la lucru si sa contribui la transformarea vietilor a milioane de oameni (asa cum intamplator se intampla sa fac in acest moment).
  • +2 (6 voturi)    
    citat interesant (Luni, 22 februarie 2010, 19:49)

    Ana [anonim]

    Iata ca se poate ca un manager roman sa citeze un monah fara sa fie considerat de moda veche, habotnic sau nebun.
  • +1 (1 vot)    
    comentariu la urmatoarea afrirmatie: (Luni, 22 februarie 2010, 20:40)

    companii internationale [anonim]

    "Multi tineri care lucreaza in Romania pentru o multinationala au un program de lucru de la 9 dimineata la 7 seara"

    Nu numai in Romania si chiar de la 7.30-8.00 pana la 7 seara, sau chiar 8 seara....
    • +5 (5 voturi)    
      mda (Marţi, 23 februarie 2010, 1:30)

      alex [anonim] i-a raspuns lui companii internationale

      Nu conteaza cat muncesti, ci ce realizezi!!

      Principala calitate a unui manager e sa impuna un model eficace bazat pe proceduri simple. Nu sa motiveze lumea sa stea cate 16 ore la servici.

      Eu nu am incredere in cultura muncii din "multinationalele" din Romania. Lipsa de organizare si de proceduri eficiente isi spune cuvantul si angajatii platesc "oalele sparte" fiind nevoiti sa lucreze foarte mult fara a fi de fapt nevoie de acest lucru.

      Eu sunt mereu siderat cand lucrez (dintr-o firma din strainatate) cu firme romanesti- cat de mult pot sa complice problemele simple. Poate asta provine si din lipsa de incredere intre colegi, pentru ca in Romania nu exista "echipa" ci doar "grup de lucru".
  • +2 (6 voturi)    
    Plecaciune (Luni, 22 februarie 2010, 22:14)

    Marse [anonim]

    Înălţimea voastră, chiar consider ca, fara a vea intenţie ofensatoare la adresa unui vlăstar domnesc, managerii sunt aidoma vechililor pe care stramoşii dvs îi ţineau să pună biciul pe şerbi şi robi ţigani. Şi eu am fost de vreo două-trei ori manager, iar patronul (aka boierul) m-a alugat, gândind că n-am snagă să alung angajaţii nevrednici (aşa credea el) întru şomaj. Cred că vă înrudiţi cu Casa Mavrocordat, care aeliberat şerbii din Valahia şi Modova, aşa ca, repet, nu se poate considera că am intenţii ofensatoare la adresa Voastră. Totuşi, excelenţă, daţi-mi voie să respect mai mult un boier ajuns să spele vasele decât unul care stă cu biciul pe sclavi, la porunca unui neam prost ajuns bogat.
    • +1 (1 vot)    
      ATI FOST MANAGER de vreo 2-3 ori? (Miercuri, 24 februarie 2010, 15:45)

      db [anonim] i-a raspuns lui Marse

      Nu cred, probabil ati fost NUMIT manager de vreo 2-3 ori de vreun patron roman de business familial si inca nu stiti nimic despre ce este si ce face un manager real. Simptomatica de altfel si exprimarea reverentioasa cu intentie jignitoare.
  • +1 (1 vot)    
    " lumina frumoasa" - minunat! (Luni, 22 februarie 2010, 23:45)

    Niculina [anonim]

    ....si nu poate intunericul sa cuprinda nici macar lumina unei singure lumanari...... O lumanare nu pierde nimic daca aprinde alta lumanare!
  • +2 (6 voturi)    
    reteta ptr principe (Marţi, 23 februarie 2010, 4:45)

    caimacam [anonim]

    cine e intemeietorul familiei ghica, sange bleumarin romanesc:

    "Gheorghe Ghica - fondatorul familiei Ghica, fiind albanez de origine din părţile greceşti, de condiţie modestă şi este strămoşul diverselor ramuri ale familiei care va avea un rol important în istoria Munteniei şi Moldovei. A venit în Moldova înaintea domniei lui Vasile Lupu, ocupându-se cu negoţul. Pe vremea lui Lupu, a fost adus la curte, şi i s-au dat boierii mărunte, devenind apoi Vornicul cel Mare al Ţării de Jos şi în fine, e trimis Capuchehaia (reprezentantul permanent al domnitorilor români) la Constantinopol. Gheorghe Ştefan, succesorul lui Lupu, îl menţine ca agent, ba încă pentru a-l face demn de acest post, îi dă pe nepoata sa ca soţie fiului său.
    La mazilirea lui Gheorghe Ştefan, i se acordă domnia Moldovei"

    pai, mujicilor, daca n-ati avut un stra^12 -mos negustor..
  • +1 (1 vot)    
    Stimate Domnule Vlad Mixich, (Marţi, 23 februarie 2010, 8:47)

    PSD-erbedeul [utilizator]

    Grigore Ghica Vodă este cel care şi a pierdut capul în Beilicul Iaşilor când a protestat pentru pierderea Bucovinei !
    1. Nu reiese clar în ce mod d-l din fotografie e din neamul Ghiculeştilor !?
    2. Ce pregătire educaţie are d-l din imagine ?
    3. Aş avea o speranţă, vă rog ! Noi avem obiceiul să prezentăm faptul că avem tot felul de origini. Prezentaţi vă rog oameni de tipul self-made-man care vor ajunge ei strămoşii cuiva !
    Vă mulţumesc.
    • -1 (1 vot)    
      PRAFFF! PUNCTUL 2 E CLAR! ce nelamurire aveti? (Miercuri, 24 februarie 2010, 17:12)

      db [anonim] i-a raspuns lui PSD-erbedeul

      In articol ( carte de vizita, scris cu albastru) apar si studiile.
      In zona de business (angajati in multinationalele "altora" ) managerii sunt self-made persons, ca nu ii angajeaza nimeni pentru ca sunt os domnesc sau printi de sange. Unii sunt mai buni, altii mai putini buni, oricum instuiti si capabili peste medie in domeniul asta.
      In rest, multa invidie, chitibuserie, ciuda si struguri acri am mai gasit in comentarii! Unii nu pot sa se simta mari decat micsorandu-i pe cei din jur.
      • +1 (1 vot)    
        referitor la pct 2 (Joi, 25 februarie 2010, 8:49)

        PSD-erbedeul [utilizator] i-a raspuns lui db

        Intrebarea mea era in legatura cu faptul ca d-l Ghica nu a inceput scolile in Canada ci in Romania.
        In rest explicatiile Dvs si consideratiile Dvs sunt inutile, chiar futile !
        Chiar titlul articolului este deplasat.
        Dupa Unirea din 1859 au disparut toate gradele asa zise nobiliare din Romania.
        Principi au fost numai Al I Cuza si Carol I (ulterior Rege).
        • 0 (0 voturi)    
          DECI ASA! (Joi, 25 februarie 2010, 20:33)

          db [anonim] i-a raspuns lui PSD-erbedeul

          N-am inteles eu bine. Sa va spun ce am inteles eu din ce ati scris dvs. ( no offense): ca nu vi s-a documentat suficient in articol ce relatie de rudenie are dl. respectiv cu un anume neam al Ghiculestilor ( era sau nu ruda cu cel taiat de turci), ca nu stiti ce mari studii il califica si ca, fiind prezentat ca fiind de origine domneasca ( neclar din pc. dvs. de vedere), n-are cum sa fie povestea de succes a unui self made man, ceea ce ati dori dvs. sa cititi.
          Si acum reluati cu " clarificari".
          Si va intreb ce vreti, ca ati pus 2 intrebari redundante deoarece doreati sa... ce? si ati adresat o rugaminte, cu scopul de a ...ce?
  • +1 (1 vot)    
    un alt articol (Marţi, 23 februarie 2010, 8:52)

    eu [anonim]

    /Mai nou se intampla un fenomen in lumea corporatista din Romania. Managerii de top expati (straini) sunt inlocuiti cu manageri autohtoni. E si daca pana acum habar nu aveati cine este general manager la firma X sau Y, de cand au venit romanii apar in mod regulat in presa povestile lor de "succes", toate croite pe modelul american, adica din lopatar ajunge manager general si atoatestiutor, mare strateg si deschizator de drumuri in bussiness. Intrebarea mea este una de bun simt: de ce se intampla asta doar cand personajul principal in firma devine un roman. Oare departamentul de PR din firma se simte "dator" sa lucreze mai intens la imagine sau are legatura cu faptul ca boierii romani vroiau sa aiba trasurile cele mai mari :)(editat de HotNews.ro)
  • +2 (2 voturi)    
    dl. Mihai Ghyka sunt surprins de lipsa d-voastra (Marţi, 23 februarie 2010, 11:59)

    yellowdog [utilizator]

    de intelegere a cauzelor care au generat aceasta criza. Fundamental a fost tocmai lipsa de etica in marea finanta cu complicitatea si indolenta anumitor guverne. Cazul Enron, nu a fost un caz izolat, tocmai el ilustreaza perfect criza actuala. Sa va explic. Ascensiunea fulminanta a companiei a fost posibila prin deregularizarea pietei energie sub administratia Bush. In loc ca acest lucru sa duca la scaderea preturilor energie electrice prin intrarea pe piata a mai multor brocker independenti, deci competitie, culmea a dus la o crestere semniificativa. Au inceput sa se intample fenomene ciudate - California care nu avusesera pene de curent in timpul iernii (consum cel mai scazut) au inceput sa aiba din ce in ce mai des tocmai datorita brockerilor (etica) care "rugau" admin de centrale elctrice sa intre in revizie pt a vinde mai scump. Practic, SPECULA, oficial. Sa revenim la criza actuala, radacinile ei sunt tot in deregularizarea pietei de credite in US mai bine de 10 ani in urma, cand toata lumea imprumuta pe toata lumea. Pt a putea face profituri uriase pe hartie, bonusuri, atunci acele credite neperformante, NINJA (no income no job) date cu buna stiinta au fost impachete in intstrumente financiare sofisticate, declarate de agentiile de rating ca fiind venituri sigure AAA (interviu cu evaluator care zicea ca punea stampila in serie AAA stiind ca ia un comision gras) iar apoi revandute in toata lumea. Gunoaiele astea au facut cu complicitatea tuturor institutiilor financiare sub ochiiul miop al guvernului.
  • 0 (2 voturi)    
    incredibil.. (Marţi, 23 februarie 2010, 12:34)

    arletty [anonim]

    Mai exista astfel de oameni, prin Romanica ? Specimene rarissime, ar trebui ocrotite prin lege.
  • +1 (1 vot)    
    multinationala (Marţi, 23 februarie 2010, 14:28)

    mario din constanta ex.th. draught [anonim]

    buna ziua, au avut grija altii sa strice intr-un interval scurt ce ne-am chinuit noi , ca si grup sau ca si echipa, sa realizam in toti acesti ani, nu pot decit sa ma bucur ca a revenit si ii doresc succes.Daca cititi ,sa stiti ca o parte din suflet mi-a ramas la ( vreu sa cred ca nu sint singurul)bere, si imi pare rau ca nu mai este la fel. O zi buna.
  • 0 (2 voturi)    
    Sange albastru (Marţi, 23 februarie 2010, 15:10)

    Razvan [anonim]

    Aorde, ja la caruta !
  • +1 (1 vot)    
    mei ghyula ! (Marţi, 23 februarie 2010, 17:24)

    ION De ROMANIA [anonim]

    mey ghyula, noi romanii navem oase de domni romani cu y si k...eu sunt os de os din trupil tarii , tu un fraierici care si-a pus un nume apropiat de unul sonor... in strainatate toti astia de sange de ciocoi se cam cunosc intre ei si nu spala vasele ....asa ca mai subtire neneaca !
  • -1 (1 vot)    
    Bravo ! (Marţi, 23 februarie 2010, 20:21)

    Dimi [anonim]

    Oamini bun: Cititi si invatat !

    Cu mare stima.

    SDimiFS
  • -1 (1 vot)    
    Niccolo Machiavelli (Miercuri, 24 februarie 2010, 23:51)

    Il Principe [anonim]

    It's far better to be feared than loved


Abonare la comentarii cu RSS

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Vineri