Primele semne de intrebare au aparut pe 23 august cand Guvernul a luat decizia brusca de a schimba strategia de privatizare a Oltchim, renuntand la conversia in actiuni a creantelor AVAS (aproximativ 250 mil euro). Doi ani, pe putin, s-a straduit Guvernul sa convinga autoritatile de la Bruxelles sa aprobe aceasta conversie. In ciuda opozitiei manifestate de PCC, actionarul minoritar, in tot acest timp, argumentele Guvernului au fost suficient de puternice pentru obtinerea unei decizii favorabile din partea Comisiei Europene. De ce ar renunta atat de usor la niste rezultate obtinute atat de greu?

Seful OPSPI a explicat decizia prin faptul ca exista un mare risc ca operatiunea sa fie contestata in instanta de catre PCC. Ceea ce nu a reusit PCC prin nenumaratele scrisori transmise Comisiei Europene, prin ampla campanie derulata in presa, a reusit printr-o simpla amenintare adresata Guvernului Ponta: sa blocheze conversia in actiuni a creantelor AVAS. Cert este ca in aprilie cand se punea problema privatizarii in urma majorarii capitalului social, prin conversia in actiuni a creantelor, compania rusa TISE a depus o oferta neangajanta. Dupa schimbarea strategiei de privatizare, TISE, investitor aflat pe placul tuturor, nu si-a mai manifestat disponibilitatea de a cumpara Oltchim.

De cand a aparut Dan Diaconescu in postura de salvator al Oltchim, s-a vehiculat in presa ideea ca in spatele lui s-ar afla rusii. Chiar daca ar fi dorit rusii sa cumpere Oltchim prin intermediar, de ce l-ar fi ales tocmai pe Dan Diaconescu sa fie interfata?

• Pe 10 august, OPSPI publica un anunt pentru vanzarea actiunilor Oltchim, in urma conversiei in actiuni, licitatia urmand sa aiba loc pe 14 septembrie.
• Pe 27 august, OPSPI publica un alt anunt, de data aceasta pentru vanzarea actiunilor Oltchim, la pachet cu creantele AVAS si Electrica, lasand un termen  foarte scurt pentru investitori sa trimita ofertele (pana pe 17 septembrie, pe 18 urmand sa aiba loc licitatia).
• Pe 6 septembrie, apar alte anunturi pentru vanzarea separata a celor trei (actiuni si 2 creante). Termenul pentru licitatie ramane neschimbat.

Este foarte greu de explicat cum de a fost schimbata strategia de privatizare pe 23 august, la doar 13 zile dupa anuntul facut de OPSPI care arata ca va avea loc o majorare de capital in urma conversiei in actiuni a creantelor AVAS.

Imediat au aparut speculatii ca va fi o privatizare special facuta pentru PCC. Oferta facuta de PCC dovedeste contrariul. Ce investitor dornic sa puna mana pe Oltchim ar fi oferit doar 13,4 milioane de lei pentru actiuni si creante in bloc?

Pe 8 septembrie, cu 10 zile inainte de privatizare, Dan Diaconescu face anuntul: Vreau sa cumpar Oltchim impreuna cu poporul! Nimeni nu l-a luat in serios pana cand nu au aparut informatii ca vrea sa blocheze privatizarea. A cumparat rapid niste actiuni la Oltchim si a atacat in instanta o hotarare a Adunarii Generale a Actionarilor din 10 septembrie de la Oltchim privind actualizarea creantei AVAS cu dobanzile aferente, la data valorificarii acesteia. Pe 13 septembrie deja se afla inregistrata o actiune la Tribunalul Valcea. "De unde nu doream sa vindem actiuni in litigiu, vom vinde o creanta in litigiu (...)Ma pune in situatia de a vinde bunuri litigioase", a declarat pentru HotNews, pe 15 septembrie, seful OPSPI, adaugand ca o astfel de actiune pune in pericol privatizarea.

Pe 17 septembrie, termenul limita pentru depunerea ofertelor, Dan Diaconescu a depus oferta, dar si o cerere pentru emiterea unei ordonante presedintiale in vederea suspendarii privatizarii Oltchim si o cerere de suspendare a procedurii. De ce ar fi dorit Dan Diaconescu suspendarea privatizarii, in conditiile in care stia ca poate veni cu o oferta imbatabila? In acea zi, OPSPI a luat decizia, inutila de altfel, de a amana privatizarea pana pe 21 septembrie, cu 20 septembrie termen limita pentru depunerea ofertei. De ce o decizie inutila? Pentru ca niciun investitor serios nu s-ar fi mai fi bagat intr-o privatizare compromisa deja. De altfel, chiar Vulpescu a spus atunci ca informatiile din media cu privire la noile litigii au determinat reactii din partea altor investitori.

20 septembrie. Scena memorabila cu Dan Diaconescu si Remus Vulpescu protagonisti. Totul se petrecea in biroul de la etajul cinci, in biroul sefului OPSPI. De neinteles de ce au fost chemate, chiar in acel moment, la etajul cinci, camerele televiziunilor, cand deschiderea plicurilor cu documentele de participare urma sa aiba loc intr-o sala la etajul 3. Toate televiziunile au avut ocazia sa-l arate pe Dan Diaconescu acuzand personalul OPSPI de complot, ca l-ar fi tinut de vorba, servindu-l cu apa si cafea, special ca sa intarzie depunerea unei noi oferte cu un pret dublu. Seful OPSPI este aratat cum spune ca ultima oferta a lui Dan Diaconescu a fost depusa la ora 12:10, cu 10 minute intarziere. Faptul ca a intarziat, motivat sau nu, se pare ca nu a contat prea mult, pentru ca noua oferta a lui Dan Diaconescu a fost luata, oricum, in considerare, alaturi de cele depuse de PCC si Stefan Vuza, prin firmele Chimcomplex si Aisa Invest.

Pe 21 septembrie, Dan Diaconescu este declarat adjudecatar. Interesant este ca inainte de deschiderea plicurilor cu ofertele, seful OPSPI spune ca va propune Guvernului, chiar la prima sedinta, un act normativ privind permite transferul cu titlu de imprumut, in beneficiul salariatilor Oltchim, a banilor obtinuti din vanzare. Cine avea garantia ca cel mai bun pret va fi suficient pentru asigurarea a capitalului de lucru pentru repornirea combinatului, iar ca banii vor fi virati inainte de 14 februarie 2013, asa cum era termenul maxim prevazut in caietul de sarcini? Ulterior, ministrul economiei l-a contrazis pe seful OPSPI spunand ca se pregateste inca de acum doua saptamani un ajutor de urgenta pentru Oltchim, in valoare de 45 de milioane de euro. Coincidenta sau nu, este exact suma oferita de Dan Diaconescu.

O alta intrebare esentiala este de ce nu au fost introduse in caietul de sarcini obligatii precum experienta in domeniu a investitorului si prezentarea unor garantii bancare pentru sumele cuprinse in oferta?

La deschiderea ofertelor s-a dovedit ca oricine ar fi iesit, nu s-ar fi putut numi privatizare de succes: PCC a facut o oferta de doar 13,443 milioane lei pentru toate cele trei active in bloc, Chimcomplex facut o oferta de 18,810 milioane lei pentru cumpararea actiunilor si de 202,666 milioane lei pentru cumpararea creantei Electrica, iar Aisa Invest a oferit doar 30 milioane lei pentru actiuni.

Acum ramane de vazut daca va fi semnat sau nu contractul. Virarea celor 45 de milioane de euro pare sa fie lucrul cel mai usor pentru Dan Diaconescu. Cea mai dificila parte este cea a investitiilor care sa permite functionarea in continuare a combinatului. Mai mult, daca ar prelua rafinaria Arpechim de la OMV Petrom ar trebui sa investeasca pe putin 300 de milioane de euro ca s-o reporneasca. Si in aceasta privinta este greu de crezut ca o companie ca OMV Petrom si-ar dori sa-si asocieze numele intr-o negociere directa sau indirecta, cu OPSPI ca intermediar, cu Dan Diaconescu.

Rezultatul privatizarii Oltchim a starnit furia primului ministru, care incearca sa gaseasca deja vinovatii: fosta guvernare, in general, si Videanu, in mod special. "De astazi circul trebuie sa inceteze, luam act de faptul ca cineva si-a batut joc de oamenii de la Oltchim, ca altcineva, Videanu si ai lui l-au bagat in fata pe Dan Diaconescu", a spus Victor Ponta. Daca se va dovedi un esec, problema sociala de la Oltchim va atarna foarte greu de gatul Guvernului actual. Sunt peste 3.000 de angajati de la Oltchim si alte cateva mii din industriile conexe a caror soarta depinde de aceasta privatizare.

• O declaratie facuta zilele trecute de Stefan Vuza, unul dintre participantii la privatizare, rezuma foarte bine tot ceea ce s-a intamplat in privatizarea Oltchim. "Greseala a fost fundamentala si a constat in strategia de privatizare aleasa. Pentru a veni investitori de rangul I nu se procedeaza in a scoate la vanzare un pachet de sarcini asa cum s-a procedat in aceasta licitatie. Atunci cand caietul de sarcini se modifica de la o saptamana la alta, cand fabrica care se vinde are datorii, cand riscul  insolventei este iminent, cand problemele istorice de mediu sunt de peste o suta de milioane de euro, pentru un astfel de exercitiu iti vin la licitatie doar investitori de rangul II", a spus Vuza la Realitatea TV.