Guvernul a aprobat miercuri un proiect de lege privind autorizarea si supravegherea activitatii de asigurare si reasigurare, care transpune varianta consolidata a Directivei 2009/138/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate si desfasurarea activitatii de asigurare si de reasigurare (Directiva Solvabilitate II). Prin noul regim de solvabilitate se urmareste un control mai eficient al solvabilitatii asiguratorilor, intrucat acesta este prospectiv, flexibil si bazat pe riscuri si principii, nu pe reguli.

Metodele de determinare a solvabilitatii trebuie sa capteze toate riscurile cunoscute si potentiale ale asiguratorilor si sa determine nivelul de fonduri cu care sa le acopere la valoarea de piata. Riscurile luate in calcul nu sunt numai cele care decurg din asigurari, ci si cele asociate desfasurarii activitatii, cum ar fi riscul reputational si decizional.

Comparativ cu regimul actual, regimul Solvabilitate II aduce o serie de modificari

ᅡ Modul de determinare, prin formula standard sau model intern partial/total, a cerintei de capital de solvabilitate (SCR), bazat pe cuantificarea riscurilor interne si externe la care este supusa societatea de asigurare si/sau reasigurare, dar si in functie de profilul real de risc pe care decide sa il adopte, de impactul posibilelor tehnici de diminuare a riscurilor, precum si de efectele diversificarii; practic, SCR este stabilita ca fiind capitalul de solvabilitate pe care societatea de asigurare si reasigurare trebuie sa il detina pentru a garanta ca falimentul nu intervine mai des decat o data la 200 de cazuri sau ca societatea in cauza va fi in masura, cu o probabilitate de cel putin 99,5 %, sa isi indeplineasca obligatiile fata de detinatorii de polite de asigurare si beneficiari in urmatoarele 12 luni;

ᅡ Cerinta calcularii de catre societatile de asigurare si reasigurare a SCR cel putin o data pe an pentru a se asigura ca detin in permanenta fonduri proprii eligibile la nivelul cerintei de capital de solvabilitate, tinand seama de eventualele modificari ale profilului lor de risc, precum si cerinta monitorizarii constante a SCR si a recalcularii acesteia ori de cate ori profilul de risc sufera o modificare semnificativa;

ᅡ Identificarea si notificarea deteriorarii situatiei financiare de catre societatile de asigurare si reasigurare astfel incat la momentul constatarii deteriorarii situatiei financiare, identificata conform procedurilor instituite, societatile comunica Autoritatii de Supraveghere Financiara acest lucru; societatile de asigurare si reasigurare informeaza Autoritatea de Supraveghere Financiara, la momentul constatarii, cu privire la faptul ca SCR nu mai este respectata sau ca exista riscul ca aceasta sa nu fie respectata in urmatoarele trei luni;

ᅡ Autoritatea de Supraveghere Financiara poate impune o majorare de capital fata de cerinta de capital de solvabilitate numai in situatii exceptionale, in cazurile prevazute in prezentul proiect de lege. Scopul formulei standard a cerintei de capital de solvabilitate este de a reflecta profilul de risc al majoritatii societatilor de asigurare si de reasigurare. Cu toate acestea, pot exista unele cazuri in care abordarea standardizata nu reflecta in mod corespunzator profilul de risc foarte specific al unei societati de asigurare si reasigurare; majorarea de capital este mentinuta atat timp cat nu sunt solutionate circumstantele care au determinat impunerea ei. In cazul unor deficiente semnificative ale modelului intern partial sau integral sau ale sistemului de guvernanta, Autoritatea de Supraveghere Financiara se asigura ca societatea in cauza depune toate eforturile pentru a remedia deficientele care au dus la impunerea majorarii de capital. Cu toate acestea, majorarea de capital poate fi pastrata mai multi ani in cazul in care abordarea standardizata nu reflecta in mod corespunzator profilul de risc specific unei societati de asigurare si reasigurare;

ᅡ Statuarea managementului riscului ca o functie centrala a oricarei de asigurare si reasigurare;

ᅡ Transferarea activitatii de conformitate, prin urmarirea respectarii legii in sarcina conducerii asiguratorului, prin intermediul adoptarii unui sistem de guvernanta si elaborarea unui set de politici scrise de aplicare a sistemului de guvernanta; sistemul de guvernanta include functia de management al riscurilor, functia de conformitate, functia de audit intern si functia actuariala; functiile incluse in sistemul de guvernanta sunt considerate functii importante si critice;

ᅡ Reglementarea acestor functii prin proiectul de lege nu impiedica societatile de asigurare si reasigurare sa hotarasca in mod independent cum vor organiza aceste functii in practica sau sa poata fi externalizate catre experti, in limitele stabilite prin prezentul proiect; de asemenea, in cadrul societatilor de asigurare si reasigurare mai mici si de complexitate mai redusa, o persoana sau o structura poate indeplini mai multe functii, cu exceptia functiei de audit intern;

ᅡ Obligativitatea pentru toate persoanele care indeplinesc functii critice de a fi competente si onorabile, iar pentru persoanele care ocupa functii cheie de a fi supuse cerintelor de notificare catre Autoritatea de Supraveghere Financiara;

ᅡ Introducerea justificarii argumentate, prin documente, a sustinerii pozitiei asiguratorului pentru anumite decizii adoptate;

ᅡ Aplicarea principiului proportionalitatii atat cerintelor impuse societatilor de asigurare si reasigurare, cat si activitatii de exercitare a competentelor de supraveghere; pentru realizarea acestui obiectiv si pentru aplicarea adecvata a principiului proportionalitatii, este prevazuta utilizarea de catre asiguratori a propriilor date pentru a calibra parametrii din modulele de risc de subscriere pentru formula standard a cerintei de capital de solvabilitate;

ᅡ Obligativitatea societatilor de asigurare si reasigurare, in vederea garantarii transparentei, de a face publice, prin punerea la dispozitia publicului in format tiparit sau electronic, cu titlu gratuit, cel putin o data pe an, a informatiilor esentiale privind solvabilitatea si situatia lor financiara;

ᅡ Transformarea procesului de supraveghere dintr-unul reactiv intr-unul continuu si prospectiv, care se bazeaza pe prelucrarea si interpretarea atat a informatiilor cantitative, cat si a celor calitative primite de la societatea de asigurarea si/sau reasigurare; de exemplu, posibilitatea supraveghetorului de a analiza procesul decizional al societatii poate conduce la concluzii pertinente privind capacitatea conducerii acesteia de a gestiona de o maniera prudenta societatea in cauza; astfel, in procesul de supraveghere, apare un instrument suplimentar pe baza caruia supraveghetorul poate lua masuri adecvate si, de cele mai multe ori, cu caracter preventiv, in situatia deteriorarii pozitiei financiare a societatii din cauza deciziilor neadecvate adoptate de conducerea acesteia;

ᅡ Instituirea obligatiei societatilor de asigurare si reasigurare de constituire de rezerve tehnice adecvate pentru a permite acestora sa-si indeplineasca angajamentele fata de detinatorii de polite de asigurare si beneficiari; calcularea rezervelor tehnice, realizata prudential, fiabil si obiectiv, se bazeaza pe informatiile furnizate de pietele financiare si pe datele disponibile in general, cu privire la riscul de subscriere, conform abordarii realiste; valoarea rezervelor tehnice este egala cu suma dintre cea mai buna estimare si marja de risc;

ᅡ Introducerea atributiilor autoritatilor nationale de supraveghere privind aprobarea utilizarii de catre societati a unui model intern, partial sau total, sau a parametrilor specifici pe care societatea doreste sa ii utilizeze in cadrul formulei standard, pentru calcularea SCR;

ᅡ Utilizarea principiului persoanei prudente in ceea ce priveste investitiile, societatile de asigurare si reasigurare investind numai in active si instrumente ale caror riscuri pot fi identificate, masurate, monitorizate, gestionate, controlate si raportate in mod adecvat si care pot fi luate in considerare la acoperirea necesitatilor globale de solvabilitate, determinate conform ORSA; toate investitiile, in special cele care constituie active care acopera SCR si MCR, se realizeaza astfel incat sa se asigure siguranta, calitatea, lichiditatea, profitabilitatea si accesibilitatea intregului portofoliu de investitii;

ᅡ Colaborarea intre autoritatile competente in cadrul colegiilor supraveghetorilor, in vederea luarii unei decizii privind utilizarea, la nivel de grup si al filialelor din grup, a unui model intern, partial sau total, pentru calcularea SCR;

ᅡ Cooperarea dintre autoritatile responsabile cu supravegherea societatilor de asigurare si reasigurare, precum si intre autoritatile respective si autoritatile responsabile cu supravegherea societatilor care activeaza in alte sectoare financiare; rolul de mediator al EIOPA in rezolvarea disputelor aparute intre supraveghetorii membri ai unui colegiu; activitatile colegiului sunt proportionale cu natura, amploarea si complexitatea riscurilor inerente activitatii tuturor societatilor de asigurare si reasigurare care fac parte din grup si cu dimensiunea transfrontaliera; prin intermediul colegiului, autoritatile de supraveghere promoveaza convergenta deciziilor lor si coopereaza in vederea desfasurarii activitatilor de supraveghere din cadrul grupului in temeiul unor criterii armonizate;

ᅡ Modelul inovativ de supraveghere in cadrul caruia un rol cheie este atribuit unui supraveghetor al grupului, recunoscand si mentinand in acelasi timp un rol important pentru supraveghetorul individual; competentele si responsabilitatile supraveghetorilor sunt strans corelate cu raspunderea lor;

ᅡ Emiterea reglementarilor de nivel 2 la nivel european, in vederea armonizarii si convergentei practicilor de supraveghere;

ᅡ Introducerea competentei Autoritatii Europene pentru Asigurari si Pensii Ocupationale de emitere de ghiduri (legislatie de nivel 3 la nivel european), care au rolul de a promova cele mai bune practici in procesul de supraveghere;

Proiectul de lege stipuleaza prerogativele conferite de Directiva Solvabilitate II Autoritatii de Supraveghere Financiara de a dispune de toate mijloacele necesare pentru a asigura o desfasurare ordonata a activitatii societatilor de asigurare si reasigurare in cadrul Uniunii Europene. Pentru a asigura eficienta supravegherii, proiectul prevede ca toate actiunile intreprinse de Autoritatea de Supraveghere Financiara sunt proportionale cu natura, amploarea si complexitatea riscurilor inerente activitatii unei societati de asigurare sau reasigurare, indiferent de importanta societatii in cauza pentru stabilitatea globala a pietei.

Proiectul de lege stabileste si competentele Autoritatii de Supraveghere Financiara in calitate de supraveghetor din stat membru de origine.

In ceea ce priveste piata asigurarilor din Romania si impactul prezentului proiect de lege asupra consumatorilor de produse de asigurare, ca urmare a implementarii noului sistem de supraveghere Solvabilitate II, acestia vor beneficia de societati de asigurare mai stabile si sigure, capabile sa indeplineasca angajamentele ca urmare a indeplinirii cerintelor calitative si cantitative solicitate, in special cerintele sporite privind componenta fondurilor proprii. Aceasta va conduce la cresterea increderii in ceea ce priveste activitatea desfasurata de asiguratori, in special in relatia cu asiguratii

Prin crearea acestui cadru legislativ se asigura stabilitatea, predictibilitatea, precum si armonizarea si uniformizarea regimului de supraveghere si control al Autoritatii de Supraveghere Financiara cu practicile europene in materie. In consecinta, piata asigurarilor din Romania, asiguratori si supraveghetor impreuna, fac un pas decisiv pentru integrarea deplina in piata interna a Uniunii Europene.