Compania Francesca Industries opereaza in industria textila si are capacitatea de a angaja pana la 1.000 de oameni. Problema este, asa cum spune Daniela Tudor, director resurse umane in cadrul Francesca, ca oamenii nu se inghesuie sa se angajeze, preferand in schimb sa traiasca din ajutoarele sociale: "Aproximativ 4 milioane de romani cu varsta cuprinsa intre 15 si 64 de ani nu au, nu cauta un loc de munca si nici nu desfasoara o activitate pe cont propriu. Probabil ajutoarele sociale ii retin acasa, de ce sa muncim daca tot primim bani de la Guvern".

Fabrica Francesca din TopoloveniFoto: Smile Media

Incepand cu 1 ianuarie 2018 salariul minim brut pe economie ar urma sa creasca de la 1.450 de lei la 1.900 de lei, conform unui Poiect de hotarare a Guvernului. Cum va fi afectata industria textila in anul urmator, asta in cazul in care proiectul de hotarare de Guvern va fi adoptat de Executiv?

Daniela Tudor: Cresterea salariului minim pe economie va genera concedieri masive si munca la negru. Unitatea noastra realizeaza o marja de profit de aproximativ 4-5%, prin urmare in conditiile unei noi cresteri salariale de la 1450 la 1900 de lei, vor creste si cheltuielile cu salariile, astfel incat, unitatea nu va mai fi profitabila; vom munci doar pentru a sustine salariile oamenilor, pentru a ne pastra munca si traditia de peste 25 de ani. Unitatile mici de productie nu vor rezista acestui nou val de majorari. Cu cat unitatile sunt mai mici, cu atat productivitatea este mai scazuta, prin urmare daca au rezistat cu mari eforturi ultimei majorari din februarie 2017, acum se vor inchide.

Guvernantii trebuie sa inteleaga faptul ca masurile fiscale afecteaza stabilitatea macroeconomica, cu efecte grave in piata, care se vor resimti inclusive la rafturile magazinelor, la pompe, dezechilibru valutar, cresterea somajului, etc.. Nu putem distruge tara doar pentru o ambitie a Partidului Social Democrat, de a-si bifa o masura din planul de guvernare.

Asadar, fata de anul 2015, salariul minim brut aproape s-a dublat. Cu toate acestea, industria textila are o mare problema in a atrage forta de munca. Chiar compania pe care o reprezentati, Francesca Industries, are disponibile aproximativ 1.000 de locuri de munca. Care este motivul pentru aceasta lipsa a fortei de munca?

DT: Principalul motiv pentru lipsa fortei de munca il reprezinta migrarea fortei de munca calificate spre tarile din vest. Acest fenomen a aparut din cauza instabilitatii politice si a lipsei masurilor luate de guvernanti in creea unui mediu propice, pentru a-i determina sa ramana in Romania.

Pe langa acest aspect, sa nu omitem faptul ca aproximativ 4 milioane de romani cu varsta cuprinsa intre 15 si 64 de ani nu au, nu cauta un loc de munca si nici nu desfasoara o activitate pe cont propriu, asa cum rezulta din raportul BNR asupra inflatiei prezentat de guvernatorul Mugur Isarescu in decursul saptamanii precedente. De ce nu vor sa munceasca? Nu putem sa va raspundem, probabil ajutoarele sociale ii retin acasa, de ce sa muncim daca tot primim bani de la Guvern. Ceea ce putem spune noi este ca desi detinem spatiul si utilajele necesare in vederea angajarii unui numar de 1000 de salariati, rar se mai prezinta cate un om din cei 4 mil care nu muncesc.

In Romania, se spune ca patronii doar exploateaza forta de munca ieftina si isi construiesc averi pe munca prost platita. Aceasta eticheta este mai des intalnita in industriile in care majoritatea salariatiilor primesc salarii minime pe economie. Cum sta treaba cu adevarat in industria textila, sunt patronii niste personaje negative care urmaresc doar propriul castig, fara a tine cont si de nevoile angajatilor?

DT: Dupa cum spuneam anterior marja de profit in industrie este foarte mica, cresterea costurilor cu salariile in acest moment va duce la inchiderea acestor afaceri "de pe urma carora patronii s-au imobagtit in detrimental salariilor mici pe care le acorda". In bransa pe care o reprezentam nu cunoastem patroni bogati; insa in Romania patronii bogati sunt doar cei care lucreaza cu statul. Averiile patronilor din industria textila nu se ridica nici "la degetul mic" al celor mai reprezentativi politicieni din teritoriu.

In industria confectiilor textile, costurile cu salariile depasesc 80% din incasari, prin urmare nu se poate retine reaua-credinta si lacomia patronilor in vederea imbogatirii rapide, cel putin nu in aceasta industrie. De exemplu, in unitatea noastra venitul unui salariat este compus din salariu, tichete de masa, transport, prime de productie, precum si alte bonificatii, deci, departe de minimul pe economie.

In toate aceste conditii, va mai fi rentabil sa va desfasurati activitatea in Romania? Aveti in plan mutarea fabricilor in afara granitelor tarii?

DT: Suntem nevoiti sa luam aceasta varianta in calcul, dat fiind faptul ca in urma modificarilor legislative, a cresterii cheltuielilor cu angajatatii, Romania nu mai este o tara competitiva in acest domeniu de activitate. Firmele nu pot transfera cresterea minimului pe economie in preturi. Ne confruntam din ce in ce mai des cu reticenta clientilor de a mai plasa comenzi in Romania, pe motiv ca aceleasi produse pot fi asamblate in alte tari precum Maroc, Bangladesh, Turcia, pentru preturi mult mai mici.

Daca pana acum eram preferati pentru promtitudinea livrararilor si calitatea produselor, acest lucru a trecut pe plan secundar in detrimental sumelor de bani platite. Romania inca este folosita pentru moda rapida "fast-fashion", pentru comenzile cu livrari in doua, trei saptamani, comenzi pe care tarile enumerate mai sus nu le pot realiza prin prisma infrastructurii, insa volumul acestora a scazut considerabil. Daca guvernantii vor proceda in continuare la modificarea Codului fiscal, fara a efectua studii de impact la nivel national, cel putin aceasta industrie va disparea. Prin adaptarea acestor masuri fiscale, ne simtim izgoniti din propria tara, si suntem nevoiti sa ne orientam catre tari care ofera facilitati fiscale.

Ce se va intampla, in situatia ipotetica evident, in cazul in care Francesca isi va inchide fabricile din Romania?

DT: Sute de oameni vor ramane fara loc de munca, majoritatea trecuti de 50 de ani, dat fiind faptul ca 80% din salariatii nostri sunt angajati inca de la infiintarea societaii. Oameni care isi vor gasi cu greu un alt loc de munca, deoarece asta au invatat sa faca, iar la aceasta varsta este foarte greu sa te recalifici, ca sa nu mai vorbim de reticenta angajatorilor in a angaja salariati care se afla in prag de pensionare.

Industria confectiilor textile este raspandita pe intreg teritoriul Romaniei, in special in zonele rurale, prin urmare femeile ramase fara loc de munca nu pot fi recalificate in meserii pe care le cere piata, in domenii precum auto, energie, IT. Meseria de confectioner este specifica sexului feminin din zonele rurale.

Ca urmare, in cazul inchiderii societatii, are de pierdut si statul roman care o sa se lipseasca de cateva milioane de euro reprezentand taxe si contributii generate de fabricile noastre.

Ceea ce trebuie sa retinem este faptul ca politicienii spun povesti frumoase, care incep cu a fost odata..., asa cum s-a intamplat cu toate industriile care au murit de-a lungul timpului. Niciuna nu a renascut. Agricultura, zootehnia, metalurgia, mineritul, prelucrarea lemnului, toate au avut un final tragic asa cum o sa avem si noi daca vom continua sa credem in actiunile benefice ale guvernului.

Citeste si: