In cuponiada de la inceputul anilor ‘90, cetatenii romani au primit, de la mic la mare, dreptul de a achizitiona impreuna 30% din societatile comerciale detinute pana atunci de catre stat, scrie Emil Stoica pe blogul sau.

Practic, statul a transferat in mainile proprietarilor de drept, cetatenii, si in mod egal, o buna parte din economie. Cetatenii puteau sa-si depuna cuponul la o societate comerciala sau prin intermediul unei SIF (au fost create cele 5 SIF-uri actuale).

Ideea in sine nu a fost rea, ea a venit insa un pic prea devreme: societatile comerciale nu stiau sa opereze in economia de piata, cetatenii insisi nu stiau ce este economia de piata, piata de capital era subdezvoltata si drepturile actionarilor minoritari necunoscute, buna guvernare era un concept strain, educatie financiara nu s-a facut.

In acelasi timp cred ca noii actionari nu au reusit sa se organizeze pentru a-si apara drepturile si pentru a-si maximiza valoarea investitiei.

Eu mi-am depus cuponul la SIF Transilvania (in ideea ca ardelenii sunt mai cinstiti) de unde, pana in 2007 (cand l-am vandut cu aproximativ 600 de euro), am primit in fiecare an dividende, este adevarat, destul de mici; si nu am participat niciodata la adunari ale actionarilor, poate si din cauza ca sediul SIF Transilvania era in alta localitate decat in cea in care ma aflam.

Voi ce ati facut cu cuponul? Ati fi vrut sa faceti mai multe dar nu ati reusit? Ar fi putut fi cuponiada un fel de supliment la fondul de pensii?

Comenteaza pe blogul lui Emil Stoica.