Problema diferentei dintre preturile de producator si cele platite de consumator a ajuns in punctul in care necesita o actiune imediata din partea institutiilor europene. Cel putin asta se spune in expunerea de motive a unui raport al Comisiei pentru agricultura si dezvoltare rurala din Parlamentul European care va fi prezentat plenului saptamana viitoare. Painea este alimentul pe care europenii platesc de zeci de ori mai mult decat face. In cazul acestui aliment de baza, preturile cu amanuntul pot fi de 30 de ori mai mari decat preturile de producator, iar agricultorii primesc in general circa 8% din pretul final.

Motivele care conduc la decalajul dintre preturile de producator si cele platite de consumatori sunt multe. Printre cele mai importante, implicarea tot mai mare a intermediarilor, speculatiile cu produse alimentare ca marfuri de schimb si cresterea constanta a costurilor neagricole (in special energia si forta de munca), scrie raportoarea Katerina Batzeli.

Insa documentul aduce in discutie si o alta problema: distribuitorii si concentrarea pietei.

Potrivit raportului, in ultimul deceniu marii distribuitori au ajuns sa domine pietele alimentare europene.

"Daca in 1993 gradul de concentrare era de 21,7%, in prezent acesta depaseste 70%. (…) Marile supermarketuri abuzeaza de puterea lor de cumparare pentru a-i constrange pe furnizori sa scada preturile la niveluri nesustenabile si pentru a le impune acestora conditii inechitabile. Marii distribuitori din Europa se transforma constant in „agenti de paza” ce controleaza accesul agricultorilor si al celorlalti furnizori la consumatorii UE(…)”, noteaza raportul.

Rezultatul? Pretul final platit de consumatori in Europa este de pana la cinci ori mai mare decat pretul de producator, iar banii care se intorc la acesta din urma din ce in ce mai putini.

Daca acum cincizeci de ani agricultorii europeni primeau aproximativ jumatate din pretul cu amanuntul al alimentelor, astazi ei se aleg cu mai putin de 7% in Regatul Unit si 18% in Franta.

Painea este alimentul pe care europenii platesc de zeci de ori mai mult decat face. In cazul acestui aliment de baza, preturile cu amanuntul pot fi de 30 de ori mai mari decat preturile de producator, iar agricultorii primesc in general circa 8% din pretul final.

Decalajul dintre veniturile distribuitorilor si cele ale agricultorilor este accentuat de practici cum sunt “vanzarea la preturi inferioare costurilor, amenintarea cu delistarea, taxe speciale in supermarketuri pentru ca anumite marci de produse alimentare sa se regaseasca pe rafturi, taxele de listare, bonificatiile comerciale de intrare, reducerile retroactive la produse deja vandute sau contributiile considerabile nejustificate la cheltuielile referitoare la promotii ale distribuitorilor sau insistenta privind aprovizionarea exclusiva”, mai precizeaza raportul.

In afara de aceasta, documentul arata ca spre deosebire de alte tipuri de produse, in cazul produselor alimentare concentrarea pietelor poate genera efecte negative pe termen mediu si lung prin denaturarea concurentei loiale si eliminarea de pe piata a micilor intreprinderi si a producatorilor directi.

Raportorul propune ca institutiile europene sa adopte un set de masuri pentru reglementarea situatiei. Unele dintre acestea ar fi crearea unei baze de date cu preturile de referinta ale produselor din intreaga Europa, infiintarea unui hot-line gratuit unde consumatorii si producatorii agricoli sa raporteze 24 de ore din 24 cazurile de abuz, reducerea rolului intermediarilor in stabilirea preturilor si imbunatatirea accesului direct la piata al agricultorilor europeni.