Criza ne-a adus cu picioarele pe pamant. Pe cine? Pe cei care in Estul European credeau ca vor avea rate de crestere mult superioare celor din Europa de Vest si ca in doar cativa ani ii prindem din urma.

In 2006 discutiile din targ aratau ca gata! de la 1 ianuarie 2007 Romania este in UE deci va fi la fel ca acolo. Ca e vorba de salarii de manageri, de preturi pe metru patrat la apartAmente in centrul Bucurestiului sau de pretul marfurilor din mall-uri, toti propovaduiau o convergenta perfecta la data magaica de 1 ianuarie 2007.

Desigur, era o euforie, o exuberanta a investitiilor si a castigurilor. Dintr-o data ni se cuvenea totul, casa noastra valora prea putin, salariul notru era prea mic. Totul urma sa creasca cu 20 – 30% pe an, fie ca e vorba de un salariu sau de piata bunurilor de consum. In acelasi timp inflatia sa ramana jos, caci trebuie sa intram in euro la un curs mic.

Criza a venit peste noi. Si ne-am dat seama ca, de fapt, euforia din 2006 / 2007 nu are o baza prea solida, ca mult visata convergenta europeana nu se implineste peste noapte, ci intr-un timp un pic mai lung. Am vazut ca avantajele competitive ale economiei au ramas costurile mai mici (inca) pe muncitor fata de media UE, faptul ca Romania este o tara cu 22 de milioane de consumatori si ca suntem mai mari decat vecinii nostri, ca avem ceva resurse naturale, ca suntem membri UE si ca avem o economie deschisa cu taxe (inca) mici. Cam acestea sunt avantajele.

Iar dezavantajele au devenit clare: birocratia s-a amplificat (un plus de 400.000 de angajati la stat in ultimii 5 ani), structura bugetara lasa de dorit cu singura salvare venind de la FMI, iar alte avantaje competitive nu avem si nici strategii concrete de revitalizare (de ex. turismul vrea sa fie revitalizat doar prin reclame la TV). Riscul cel mare este ca taxele vor creste semnificativ.

Cam acestea sunt premizele.

Citeste restul articolului si comenteaza pe Jeopardy.