Magazinul lui Patriciu. Cum era sa-i fiu client. Reportaj aproape incognito

Luni, 3 mai 2010, 10:50 Economie | Companii

Taximetristul habar nu avea. „Patriciu, dom`ne? Magazin? Pai la ce-i trebuie magazin? Nu stiu, zic. Am citit in ziare. „Eu va duc la Perla dar  nu stiu sa fie pe acolo, sa stiti.”. Dupa un minut de tacere, zice: ”Asta e viata, domnu`. Unii are pana nu mai stie de ei, si eu abia-mi fac planul. Azi am facut 80 de lei, vai capul meu”. Ce sa ii raspund? Vai capul tau nu puteam sa zic. Mai bine platesc cursa si cobor, ca suntem la doi pasi de Perla si e bara la bara circulatia.

Doamna de la Fornetti-ul din coltul de peste drum de Perla a fost tare dezamagita. Nu voiam nici placinta, nici fursecuri. „Magazinul lui Patriciu? Habar n-am, domnu`.” Si se intoarce in fundul magazinului, aproape scarbita de motivul pentru care a facut ditamai drumul pana la ferestruica. Langa „Fornetti” e un chiosc de tigari, unde vinde un tanar.

„Stiti ceva de vreun magazin al lui Patriciu pe aici prin zona?” il intreb . Tipul e serios, se vede pe fata lui. Se ridica incet de pe scaun, iese in buza pravaliei, scruteaza lent orizontul in toate directiile, dupa care ma priveste direct in ochi. „Nu”, zice. Si se intoarce la locul lui. Macar a iesit si a scrutat zarile pentru mine, imi zic. Ii multumesc si trec strada. Era un

Magazinul Mic.ro Foto: HotNews.ro

verde frumos la semafor care te indemna la asa ceva. Langa „Perla”, florarese. Boldani, cum li se mai zice. Boldanii sunt ai mai avuti dintre romi, mi-a spus mie cineva odata. Ma duc la primul si-l intreb cu speranta flasca: „Dom`ne, e vreun magazin al lui Pat...?” Nici nu imi termin fraza, ca boldanul imi spune „Patriciu? E colea, in spate. Acuma l-a deschis. Ii spune Micsinumaistiucum”. Ii multumesc si promit sa invat doua cuvinte in tiganeasca drept multumire.

• Magazinul

Magazinul e alb. Mic si alb. Se numeste Mic.ro.1. Intru. Sunt singurul client. E ora 3 si ceva dupa amiaza. Ma plimb printre rafturi, ma uit la preturi. Ar trebui sa iau ceva, imi zic in gand, sa nu dau de banuit. Casiera vorbeste la telefon, nu are vreme sa se uite dupa mine. Preturile sunt ok. Nici prea mari, nici prea mici. Dupa cinci minute de plimbat, o intreb pe vanzatoare de cand a deschis si cum merg vanzarile. „Ei, am deschis de vineri, dar nu prea e cunoscut inca magazinul. Ca sa fie rentabil, e nevoie sa vindem de 4-5 milioane pe zi, cel putin. Sa stiti ca am mai lucrat in comert si stiu”, imi spune. O cred. Preturile se fac „in Centrala” si se schimba unele zilnic. „Sunt preturi flexibile. Stam cu imprimanta mereu pornita, ca nu se stie cand scade pretul la vreun produs”, mai zice femeia.

Comerciantii de langa dumneavoastra ce zic?, intreb. „E treaba lor ce zic. Suntem toti comercianti si ne facem treaba”, raspunde ea. Marfa o iau de la Metro, in cea mai mare parte. „Producatorii locali nu va ofera marfa?”, mai intreb eu semi-mirat. „Ba da, zice, vin dar degeaba.” Cum degeaba, doamna?” Pai vin, ne lasa cartile de vizita, dar sefii nu lucreaza cu ei. Saracii, poate ca spera sa ii sune cineva vreodata, sa faca contracte...Ntzzz”, zice casierita cu un zambet in coltul gurii. O doamna intra si cere Fanta la 2,5 litri. „Doar ce se vede avem”, ii zice vanzatoarea. „Doar ce se vede” e Fanta la doi litri. „Decat la doi litri?” intreaba dezamagita clienta. „Stiti, alea la doi litri jumate au plasticul mai bun”. Pfuai, imi zic in gand, cine naibii cumpara suc pentru ca plasticul petului e mai bun? In fine, cumpara un flacon la doi litri. „5 lei”, zice casiera. Femeia plateste si pleaca. Pana la 4-5 milioane, vorba ei, mai e mult.

• Vecinii

Sunt doua magazine langa al lui Patriciu, cu produse tot de bacanie. Unul in stanga si unul in dreapta. Fix ca doua felii de paine, cu un Mic.ro intre ele. Ma duc la cel din dreapta. Iau un suc, ma prezint proprietarului si ii spun de ce il vizitez. „Dom`ne, stiti de ce ii spune magazinului lui Patriciu Mic.ro numarul 1? , ma intreaba el. Nu, zic, nu stiu. Pentru ca a decis sa le boteze in ordinea in care le va inchide.Hahahaha”. Cum adica, ma prefac mirat? Pai cat credeti ca o sa le tina deschise? O luna?Hahaha”Omul pare fericit ca si-a deschis Patriciu magazin. Il intreb daca nu-l deranjeaza concurenta. „Care concurenta? Aia care vinde cartofi la 7 lei si cafeaua cu doi lei? Aia nu-i concurenta.Ca lumea care intra si-i vede preturile, fuge direct la mine, ca-s mai ieftin”, zice. Ati intrat macar sa-i urati spor noului vecin?, il intreb.

„Nuuuu. Au venit ei, in schimb. Pai seful magazinului, acuma nu-i aici mi se pare, de unde isi cumpara suc si tigari? De la mine. Hahahaha”, zice tanarul patron. Cum, zic, seful magazinului concurent isi cumpara de la Dumneavoastra tigarile in loc sa le ia de la el? „Pe cuvant de onoare!”, zice. „Pai ce, va mint? Si mai e ceva dom`ne, ce nu tine de legile pietei si de nu stiu ce..”Ce anume?, intreb. Pai ganditi-va ca eu stau in blocurile de deasupra de 35 de ani. Aici am copilarit, ma stiu toti astia din bloc. Poate sa-si deschida magazin oricine, ca lumea tot la mine vine. Una e cand cumperi de la cineva pe care il stii de 30 de ani si alta cand iei marfa de la necunoscuti”, zice. Intr-o luna-doua il strang si va spun eu ca pleaca. Cum adica il strangeti?, intreb. Pai si magazinul celalalt tot al meu e, zice. Il fac sandwich si pleaca.

• Clientii

Niste batrani stateau pe bancile din fata magazinului. Dom`ne, zic, va luati marfa de la magazinul asta nou? „Pleaca ba de-aici. De la Patriciu? Pai sa-i mai bag aluia bani in buzunar, ca n-o fi avand el destui Hahaha, Un economat n-a putut sa faca, numai magazine de astea de fite”, zice unul cubaston. Femeia de langa el pare insa mai impaciuitoare. Eu cumpar, mama. Am luat o paine pentru fii-mea ca a ramas somera de 3 luni. Da` s-a scumpit si painea, maica. Si incepe sa-mi povesteasca despre pensia ei amarata, dupa 40 de ani de munca....Plec la banca urmatoare. „Am intrat in magazin, recunosc, dar nu e nu stiu ce. E ca oricare altul, da` mai gol, ca e la inceput. Poate ca o sa-i mearga, poate ca nu”, zice riguros un alt client. „Domnu`, toti e la fel. Se duce la Metro, isi umple carucioarele si ni le vinde noua la suprapret. De ce nu merge frumos pe la tarani, prin tara adica, sa ia marfa si sa aiba preturi mici si pentru noi? Ca de la Metro toti poate sa aduca, nu?”, zice mai pe langa gramatica, un altul. „Vezi-ti de treaba, se baga vecinul in vorba. Il stiu eu pe Patriciu.

Asta le face si cand ajung in faliment, le vinde la altu`. Nu ai vazut cu Rompetrolul?”, zice cel in camasa albastra, mandru de descoperirea strategiei de business a miliardarului. Imbogatit cu atatea informatii despre comertul traditional, ma ridic de pe banca si plec. Oare sa-l sun pe Patriciu si sa-i vand ideile cu marfa mai ieftina si mai proaspata adusa de la tarani? Sau sa-l intreb daca o sa vanda la KazMunaiGaz si mic.ro-urile? Sau se le dea Statului in locul obligatiunilor? Statul le ia, le face economate... Imi vajaie capul de cate variante am in minte. Musai e sa-l sun pe Patriciu.