"Etica nu are cum sa fie un moft. Daca iti inseli partenerul de afaceri, ceea ce este neetic, vei sfarsi prin a pierde afacerea, prin a pierde profitul acelei afaceri. Daca iti inseli clientii scriind pe eticheta produsului tau altceva decat este in realitate, atunci acei clienti nu se vor intoarce la tine." declara Cristian Ducu.
Etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme
Filosoful francez Jean-Loup d'Autrecourt amintea de curand faptul ca "lipsa de igiena morala a indivizilor are drept consecinta pe langa instabilitatea familiala, chiar si instabilitatea sociala. Daca nu exista o baza morala solida se poate ajunge pana la tulburari politice grave". Aceasta este situatia Romaniei in momentul de fata, insa managementul eticii in organizatii poate fi de un real folos in asemenea momente. Desi, pe termen scurt, comportamentul etic pare sa nu contribuie la prosperitatea unei companii, pe turmen lung conduita morala ajuta la stabilizarea si chiar la cresterea profitului unei firme.
"Nu cred ca trebuie sa convingem cetatenii ca etica este capabila sa atraga un profit mai mare pentru firme, ci trebuie sa-i convingem pe oamenii de afaceri ca este mai profitabil pe termen mediu si lung sa-si dezvolte propria lor moralitate. Iar cu cat aceasta moralitate este mai puternica, adica este mai bine dezvoltata, cu atat ea va contribui la intarirea reputatiei firmei sau companiei. Plus ca daca ar exista un sistem de management al eticii si al conformitatii la nivelul firmelor, acest lucru s-ar putea traduce in anumite beneficii pe care managerii le pot cuantifica in bani" explica Cristian Ducu.
Nu numai corectitudinea practicata de o companie fata de clientii sai este importanta in stabilirea unui comportament etic, ci si regulile ce vizeaza conduita angajatilor. Cristian Ducu este de parere ca "daca o companie are un sistem de management al eticii si conformitatii care functioneaza, nu doar ca sa bifeze in vreun raport sau ca sa dea bine in presa, atunci acest sistem reuseste sa previna conflictele interne si accidentele de munca, furturile din bunurile companiei si fraudele, utilizarea resurselor companiei in alte scopuri decat cele pentru care sunt acolo etc. Iar toate acestea se masoara in bani. Functionarea unui astfel de sistem contribuie la intarirea sentimentului de siguranta al angajatului, la identificarea acestuia cu valorile companiei, deci la o performanta mai mare."
Cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul valoros
Ceea ce sta la baza managementului eticii in organizatii este codul de etica. Din pacate, in Romania nu se acorda inca suficienta importanta acestui domeniu, astfel incat managerii abia daca stiu in ce consta diferenta dintre un cod de etica, un cod de conduita si regulamentul de ordine interioara. Cristian Ducu explica urmatoarele: "codurile de etica trebuie sa fie liantul dintre comportamentul individizilor in afara companiei, în viaţa de zi cu zi, şi comportamentul lor in organizaţie. Ce te faci când un angajat pleaca de la munca în salopeta pe care scrie mare, pe spate, numele companiei tale, iar angajatul aflat in metrou scuipa pe jos seminte si vorbeste vulgar? Oare nu-ti pierzi in acest fel increderea celor care asista la un astfel de spectacol?".
Codul de etica ar trebui sa schiteze prioritatile etice la care o afacere alege sa adere. Prin intermediul acestor prioritati se intentioneaza respectarea unei distributii corecte a bunurilor economice si a serviciilor in randul populatiei, care are dreptul de a lucra, de a-si alege liber locul de munca, precum si dreptul la conditii de lucru si remuneratie favorabile.
In demersul de alcatuire a unui cod etic, cuvantul angajatului ar trebui sa fie unul foarte valoros. Codurile de etica si conduita profesionala, adica documente care contin norme care sa reglementeze atat aspectele morale cat si pe cele profesionale implicate in activitatea unei companii, trebuie sa ia nastere din valorile si principiile angajatilor acelei companii. Este un proces destul de complex prin care angajatii sunt implicati in identificarea valorilor lor comune si in dezvoltarea codului de etica. Multi cred ca asta este o pierdere de vreme. Insa pentru acestia am o intrebare: cum pot cere unui angajat sa respecte un cod de etica pentru care angajatul respectiv nu simte nici un atasament fiindca nu contine valori pe care el sa le impartaseasca?
De ce sacrificarea principiilor etice duce la pierderi financiare?
"Sunt multe modalitati in care pierd companiile. Pierd fiindca angajatii incep sa fie nemultumiti si pretind o parte din proprietatea companiei; asa ca ajung sa foloseasca resursele companiei in interes personal. Am un exemplu foarte bun in acest sens: soferul unei firme de distributie de aparatura electronica merge acasa cu masina de transport marfa in fiecare seara; in weekend, el face un ban in plus folosind masina respectiva ca sa care cartofi si alte marfuri pentru cei care vand in piata. Compania respectiva va fi nevoita sa schimbe piese de la masina respectiva mai repede decât dacă ar fi utilizata doar in scopurile pentru care a fost cumparata. Pe de alta parte, companiile pierd si mai mult pentru ca isi pierd reputatia" explica Cristian Ducu.
Moralitatea este o solutie rationala in vreme de criza
Un studiu realizat de "Knights of Columbus" si "Marist College Institute for Public Opinion" in S.U.A.(2009) dezvaluie faptul ca mai mult de jumatate din populatia americana, precum si doua treimi din managerii de top acorda calificative foarte mici companiilor de prestigiu, in legatura cu onestitatea si alte principii etice pe care acestea le practica. Companiile mici au însa o reputatie mult mai buna in aceasta privinta. Același studiu mai indică si faptul ca managerii americani tin foarte mult cont de reputatia unei companii, atunci cand decid sa investeasca in ea. Un ultim rezultat interesant este acela ca o buna parte dintre oamenii de afaceri americani considera ca este posibil sa obtii succes, fara a te dezice de principiile etice.
Mai mult decat a tine cont de reputatia etica a unei companii, principiile morale ar trebui luate mai mult in vizor intr-o lume care sufera (inclusiv financiar) de pe urma faptului ca politicienii au uitat sa actioneze tinans seama de interesul public, bancherii au uitat sa acorde imprumuturi chibzuite familiilor cu buget restrans etc.
Mai multa reflectie asupra consecintelor pe care deciziile companiilor le au asupra societatii, sunt, din nou, binevenite. Managementul eticii in organizatii ar trebui, poate, sa aiba in vedere si politicile de salarizare, precum si cele de oferire a bonusurilor. Pana acum, negocierea salariului nu a depins decat de perfomanta si de responsabilitatile atribuite unui individ. Poate ca ar fi momentul ca politicile de salarizare ale companiilor sa tina cont si de compatibilitatea angajatilor cu un set de principii morale.
Intr-un articol din revista "Liberate the Mind", profesorul de etica si management, Eduard Kimman, scrie: "Legatura dintre etica si criza financiara, rezida nu in ceea ce s-a intamplat in trecut, ci in ceea ce ar trebui sa aiba loc in viitor."
In aceeasi nota va recomand un film, un "must see":
The Corporation
http://www.imdb.com/title/t0379225/
Pentru a te baza pe moralitate in Romania, mai intai trebuie s-o sadesti si s-o ingrijesti precum un copac roditor. Deocamdata romanul isi schimba culoarea pielii precum un cameleon dupa societatea in care traieste.
Si cum 90% din mass media e un mare Click...
Important este cat voi mai rezista sa lupt cu coruptia din justite si sa nu ajung sa ''lustrtruiesc ''pantofii magistratilor si procurorilor,cata vreme ascensiunea a 85 % din avocati este datorata ''relatieie ''cu decidentii din justitie si nu performantelor profesionale de
exceptie !
Ce mi se pare cel mai grav este ca justitiabilul este determinat sa ''caute '' legaturile nepotrivite prin intermediul carora poate sa intre in contact cu magistratul, procurorul sau politistul ,contra cost si se autoevalueaza ca performant, social si moral , cand reuseste sa dea bani pentru o solutie in justitie !
Sunt foarte putini,justitiabilii , care nu se preteaza la aceste manopere frauduloase si tot mai putini avocati profesionisti,care exclud traficul ca forma de practicare a profesiei,in justitie !
Etica se studiaza azi in scoli, deci apartine oarecum prezentului, dar emana un parfum de vremuri demult uitate. Este "din carti", doar ca, nu toata lumea a citit cartile astea.
Poate pentru ca mediul de afaceri de la noi nu apartine celui de-al treilea val(Tofler), se bazeaza pe forta bruta, aplicata direct, pe tunuri, santajuri si manipulare, cu elegnata si prestanta, sau fara.
Cumparatorii sunt din ce in ce mai fortati sa cumpere, nu pe baza vointei proprii, sau a principiilor lor, ci manipulati agresiv, de unde si influenta minima a principiilor etice in business.
Mediul de afaceri, avand in centru castigul, se bazeaza pe reguli de lupta, in timp ce mediul social, avand in centrul viata, are reguli mai armonioase, unde etica si moralitatea, desi variabile, au un loc important. Desigur, mediul social cuprinde si mediul de afaceri, de unde necesitatea alinierii principiale, la granita dintre ele.
Nici in istorie nu a fost altfel, desi pe masura ce ne dezvoltam tehnologic, mediul de afaceri se extinde tot mai mult in detrimentul mediului social, vorbind de timp mai ales dar si de principii si valori.
In acest context, o abordare nerealista asupra eticii, desi frumoasa si corecta la nivel social, mi se pare periculoasa, pentru ca introduce handicapuri majore pentru cei care citesc cartile, fata de mediul de afaceri.
Si astfel, sistemul se automentine, afara din carti! :) :(
In plus, rezulta in mod logic ideaa dualitatii - social si afaceri. Si etica atrtrebui sa fie de doua feluri, sociala si in mediul de afaceri.
Degeaba incercam sa aplicam o etica sociala, in mediul de afaceri. Toti suntem de acord ca e frumos si nobil dar nu este deloc realist si nu face bine nimanui de fapt.
Mediul de afaceri si cel social sunt separate doar in teoria si mintea unora. Pe hartie si la nivel declarativ. In realitate nu sunt separate, iar oamenii nu isi schimba caracterul cand trec din mediul social in cel de afaceri. Nu exista dualitatea asta. Etica prin definitie presupune absenta unei astfel de dualitati. Cand esti cu doua fetze nu poti spune ca esti etic si principial.
Daca vrei sa tii cont de etica doar cand iti convine... asta nu e etica, e oportunism si ipocrizie.
Desi stangaci scris, ma bucur ca a rezultat clar ideea.
Suntem ipocriti prin comportament dual, adaptat realitatii sau suntem ipocriti promovand o singura etica?
Nu cred totusi ca cele doua medii sunt amestecate. Si asta, pentru ca un comportament "ca in afaceri", aplicat mediului social, in familie de exemplu, creeaza tensiuni si rani greu de sters.
Dar e adevarat ca cele doua medii, cel social si cel de afaceri, se suprapun, spatial si au aproximativ aceeasi actori, desi rolurile lor pot fi diferite.
Da, e o teorie spontana, dar nu din carti...
Etica, grosso modo, se ocupa cu evaluarea actiunilor indivizilor din perspectiva a ceea ce este bine/dezirabil si ceea ce este rau/indezirabil. Insa aceasta evaluare nu este lipsita de un scop practic: cu cat intelegem mai bine ce este dezirabil si ce este indezirabil, cu atat putem sa ne conducem mai bine actiunile, organizatiile etc. Cu alte cuvinte, cei care se ocupa de etica, de la Aristotel si pana in zilele noastre, nu fac acest lucru de dragul unui "Adevar suprem", ci pentru ca noi, ca indivizi dotati cu ratiuni, suntem intr-un anume sens proprii nostri legislatori si judecatori (adica ne dam singuri legi si ne sanctionam cand le incalcam).
Pe de alta parte, exista o zona destul de consistenta in care "etica" este segmentata pe domenii, acea "etica aplicata". Aceasta abordare sectoriala este si mai aproape de profesii, de organizatii, de institutii, si implica in majoritatea cazurilor o dubla specializare. De exemplu, nu poti vorbi despre etica in domeniul nanotehnologiilor daca nu esti pregatit ca inginer in nanotehnologii, in principal, si ca etician, in secundar. La fel si cu bioetica sau orice alt sector.
Frumos si exemplul cu 'Patagonia', doar ca nevoia de competitivitate neacoperita de potential, aduce si exemple in sens contrar.
Pana la urma, ramanand la modelul cu cele 2 medii, social si cel de afaceri, daca simplificam foarte mult, etica ar fi principiile impuse de social mediului de business, fara sa adreseze interesul diferit al mediului de business. Adica, faceti ce aveti nevoie sa faceti, ca sa castigati, atata timp cat respectati regulile impuse de social.
Ceea ce pare corect.
Dar ce anume poate determina mediul de business sa respecte aceasta impunere? Care este organizatia, institutia sau altceva care sa sustina un front comun social? Cat de comun? Pentru ca morala are si ea variatiuni, deci si etica...
E evident ca respectarea eticii este un ideal dorit. Fara insa a intelege mecanismele din lumea reala, ramane un ideal.
http://think.hotnews.ro/incalcand-regulile-%E2%80%93-profit-si-protectia-mediului-intr-un-sistem-capitalist-in-boxa-%E2%80%9Eacuzatilor%E2%80%9D-%E2%80%9Epatagonia%E2%80%9D.html
Etica se bazeaza pe convingere personala, nu pe impunere colectiva. Etica este atitudinea ofiterului german, care in momentul in care isi dadea cuvantul ca nu se trage, toata armata inamica putea sa treaca prin liniile sale fara sa i se clinteasca un fir. Etica inseamna respect de sine si pentru valorile mostenite. Inseamna constiinta zidarului sas, pe care il gaseai pe santier pana seara, in timp ce colegii sai romani numarau sticlele la carciuma. Nimeni nu-l forta sau sa-i spuna ce sa faca.
Cred ca de fapt te bucuri ca poti sa vorbesti ieftin la telefonul mobil si ca nu ai ramas abonat al Romtelecomului monopolist care iti instala post de telefonie fixa dupa 2 ani de la cerere. Toate astea au fost facute posibile de concurenta.
Deci nu poti sa clamezi superioritatea breslelor si dup'aia sa te bucuri de telefonia mobila .... ai fi inconsecvent, ceea ce nu cred ca e cazul.
Cumva, tu vrei remedii de secol trecut pentru probleme de secol prezent. Nu cred ca merge asa ceva.
In plus, mai exista bresle (doar ca nu sunt denumite exact asa): avocatii, notarii ..... ti se pare ca e vreun model de succes!?!
Eu m-am uitat si constat ca singurele firme care merg inainte sunt cele respecta si principiile etice. Care au relatii solide, oneste si stabile cu toti partenerii lor: salariati, clienti, furnizori, stat, etc, si asta fara a sacrifica profitabilitatea.
Si chiar daca aceste firme pe care le-am urmarit nu au manuale de etica si regulamente interioare atat de rafinate, ceea ce le face sa se comporte onest si etic este exemplul antreprenorului.
La fel si in cazul firmelor care se comporta neetic - antreprenorul da tonul.
Si cum 99% din business-ul roamnesc este la nivel de antreprenoriat....daca vor evolua sau nu depinde de cei 7 ani de acasa pe care i-a vazut pana acum publicul acestui business.
Pai cei care considera ca e o pierdere de vreme, sustin ca nu e nevoie de de un cod de etica. Pe cale de consecinta, nu cer angajatilor lor sa respecte niciun fel de cod de etica. Deci intrebarea ta nu nu "o ai" pentru acestia!!
Si atunci ... cui i se adreseaza intrebarea!?!? :P
Codurile de etica din spitale sau universitati, tot o moda sunt. Numai ca in spatele lor nu mai este un exercitiu de PR, ci o obligatie legala. Ca si in cazul institutiilor publice, care trebuie sa aiba un cod de etica la nivel local (nu cel pentru Functionarul Public).
Acesta este contextul. Acum, intrebarea se adresa celor care fac un cod de etica fie ca exercitiu de PR, fie dintr-o obligatie legala. Sper ca se intelege.