Statisticile arata ca mai mult de 800 de milioane de oameni sufera de foame in lume, iar 24 000 mor in fiecare zi din cauza inanitiei. Pana in 2050, pentru a acoperi nevoile unei populatii mondiale in crestere, fermierii vor trebui sa produca cu 70% mai multe alimente, sa foloseasca mai eficient resursele de apa si sa depinda din ce in ce mai putin de pesticide si ingrasaminte. Biotehnologia moderna poate contribui semnificativ la abordarea acestor probleme. Cercetarile in domeniu promit sa duca la crearea unor hibrizi cu o rezistenta mai mare la boli si daunatori, adaptabilitate sporita la soluri sarace in apa si substante minerale, si din care sa rezulte chiar alimente cu continut nutritiv crescut.
In conditiile schimbarilor climatice, a degradarii avansate a solului si lipsei apei, sporirea productiei de alimente va fi aproape imposibil de sustinut prin procese conventionale. Problemele mondiale nu pot fi rezolvate pe o singura cale, insa ingineria genetica va contribui semnificativ la remedierea lor. Desi ameliorarea clasica a facut mari progrese, tehnologia genica da specialistilor posibilitatea sa modifice genomul plantei in sensul dorit, prin incorporarea cu mare precizie a genelor de interes, folosind suportul comun tuturor organismelor vii al informatiei: acidul dezoxiribonucleic, sau ADN-ul.
Unele tari au anticipat potentialul biotehnologiilor verzi inca din 1996, iar acestea s-au extins rapid pe milioane de hectare anual. In 2011, 16,7 milioane fermieri din 29 de state ale globului au cultivat peste 160 milioane hectare cu plante transgenice (adica aproape 10% din suprafata totala cultivata la nivel mondial), mai ales in America de Nord (Canada, S.U.A.), America de Sud (Argentina, Brazilia) si Asia (China si India). Este interesant de observat ca doua materii prime agricole pe care Europa le importa masiv sunt obtinute, la nivel mondial, predominant prin aplicarea rezultatelor cercetarii biotehnologice: patru cincimi din culturile de bumbac si trei sferturi din cele de soia sunt transgenice.
Fermierii cultiva plante modificate genetic pentru beneficiile lor agronomice, care se traduc in rezultate financiare, in special reducerea cheltuielilor.
Datorita biotehnologiei, plantele capata toleranta la erbicide sau rezistenta la anumite boli si daunatori, care, in alte conditii, ar provoca pierderi importante de recolta. Agricultorii economisesc sume importante de bani prin folosirea unor substante erbicide neselective, care elimina buruienile dupa o singura aplicare, iar, in cazul culturilor rezistente la daunatori specifici, nu mai este nevoie de insecticide. Calcule bazate pe date din 2002 si 2004, arata ca fermierii spanioli au inregistrat un plus economic de pana la 135 de euro pe hectar doar prin reducerea cantitatii de pesticid folosite. Romania a cultivat soia toleranta la erbicid pana la data intrarii in UE, in 2006 suprafata cu aceasta cultura ajungand la 137 000 hectare (din cele 200 000 ha suprafata totala cu soia), ceea ce acoperea necesarul intern de consum si genera chiar un mic excedent pentru export in regiune. Deoarece cultura este aprobata doar pentru consum, nu si pentru cultivare in Uniunea Europeana, Romania a inceput sa importe acelasi produs pe care altadata si-l asigura singura, sroturile de soia necesitand in mod cronic unul din cele mai mari eforturi valutare ale tarii in comertul cu marfuri agro-alimentare.
Rezistenta superioara a OMG duce si la economisirea altor resurse. Plantele modificate genetic pot fi cultivate cu succes in conditii mai dure decat cele medii, cu mai putina apa, in soluri mai sarate sau cu umiditate excesiva.
Studiile arata ca agricultura biotehnologica, prin practicile agronomice pe care le permite (de pilda, lucrari minime ale solului) induce economii semnificative de energie si reduce emisiile de gaze cu efect de sera (doar pentru 2009, aceste reduceri sunt estimate la 17,7 miliarde kg de CO2, rezultatele din economia de combustibil). Altfel spus, aceasta cantitate de dioxid de carbon este echivalenta cu retragerea din circulatie a 7,8 milioane de masini.
Intr-un raport emis in 2009, World Wide Fund for Nature (WWF) identifica potentialul biotehnologiei industriale si rolul ei in construirea unui viitor sustenabil. Studiul a ajuns la concluzia ca folosirea plantelor transgenice ar putea reduce emisia de gaze de sera cu o cantitate intre 1 si 2,5 miliarde de tone CO2 pe an pana in 2030.
Eforturile pentru dezvoltarea unui model de agricultura durabila trebuie sa vina din toate sectoarele implicate in domeniu. Biotehnologia este doar unul dintre ele, o industrie aflata inca in prima faza a dezvoltarii, dar al carei potential va fi descoperit si exploatat de generatiile urmatoare.
Articol sustinut de Asociatia Agrobiotechrom
1
0
