Cititi pe Forum povestea unui mic investitor care si-a deschis" o bucatarie care sa livreze mancare angajatilor de la firmele Bucurestiului". Controale "interesate", conditii stupide si obligatia de a face contract cu Protan. Deocamdata, intrucat CristiB promite sa revina.
"Salut, ma numesc Cristi, am 26 de ani si sunt un bou. Sau am fost foarte bou in primavara lui 2006. Am decis atunci sa rup jugul corporatist. Unul care de altfel nu era atat de stresant pe cat credeam eu la vremea aceea. Am decis ca nu vreau sa ma mai trezesc la opt jumate dimineata pentru a ma duce la serviciu. Vroiam sa am afacerea mea, sa lucrez pe cont propriu si sa ma trezesc la amiaza.
Am stat si m-am gandit cam un an de zile ce as putea face pentru a scapa de sefi. Nu nu. Linistiti-va. Nu imi propuneam sa omor pe cineva. Nici poveste. Imi doream doar sa am o afacere. Una din care sa traiesc decent, sa nu mai am grija zilei de maine si nici sefi.
O sa incerc sa fac o scurta introducere pentru a va da seama de la ce am plecat. Salariu de 2000 pe luna. Lei evident. Colegi de treaba, superiori si mai de treaba. Facut credit de nevoi personale pe zece ani. Cam 15 mii de euro. Rata de vreo sapte opt milioane pe luna.
Ideea de afacere era conturata. O bucatarie care sa livreze mancare angajatilor de la firmele Bucurestiului. Si printre picaturi, pe la domiciliile lor. Buun. Gasit spatiu, amenajat spatiu, facut firma. Gasitul si amenajatul floare la ureche. Aveam ceva experienta in constructii, ceva idei despre cum trebuie sa arate o bucatarie profesionala-lucrasem in facultate ca ajutor de bucatar-insa mult prea putina inteligenta in relatia cu institutiile statului. Dupa ceva eforturi pentru a identifica noile criterii pe care se acorda autorizatiile necesare unui astfel de bussiness am depus actele.
Sfarsit introducere, inceput de cosmar.
Prima inspectie. Un el la 55 de ani si o ea la vreo 45. Scortosi, plini de profesionalsim. Cu mapele in mana si figuri acrite. Niste adevarate scarbe. Au niste figuri de parca le-a asezat cineva un rahat sub nas.
"Da da, am impresia ca avem de-a face cu lipsa cincitreidoiului. Da, e clara treaba"-zice el.
Mentiune-limbajul "cifrat" e doar o tehnica, pe care am remarcat-o in timpul controalelor, care sa te faca sa te sperii, sa ai senzatia ca ai facut lucruri grave de tot, care se pot lasa cu inchiderea firmei sau daca nu, macar cu amenzi mari.
"Da, am vazut si eu asta. E greu sa trecem peste. Dar ma rog, in ziua de azi toata lumea are probleme. Copiii de tinut in scoala, taxe, manuale"- zice ea.
Daca nu ati inteles inca ce vroiam sa zic, traduc:
"Ii mai trebuie o chiuveta."- el
"Da, am vazut. Nu e mare tragedie, daca e si el domn putem trecem peste."-ea
Lipsea o chiuveta in conditiile in care existau deja cinci la ora controlului.
Am pus-o si pe a sasea si am contribuit si la manuale.
Una din chestiile care m-a revoltat peste masura e o mentinue in lege care spune ca orice firma din domeniul alimentatiei publice e obligata sa aiba contract cu Protanul.
Nu sunt tocmai priceput la legislatia din domeniul concurentei insa mi se parte abject sa fiu nevoit sa fac un contract cu o firma anume. Se mentioneaza negru pe alb: Contract cu Protan. Practic, statul obliga orice pravalie, si nu ma refer la abatoare si marii procesatori de carne, sa faca un contract cu o firma privata.
E adevarat ca in momentul de fata in zona de sud a Romaniei, Protanul e singura unitate care se ocupa de incinerarea animalelor, insa poate doresc sa duc cojile de salam la crematoriul de langa Ruse.
Taxa pe care trebuie sa o platesc Protanului e de 3 milioane pe an, si 0.21 eurocenti + TVA pe fiecare kilogram de deseu dus la incinerare.
Lipsa contractului cu Protanul si "absenta cincitredoi-ului" se rezolvasera. Amenda fara proces verbal se ridicase la 600 de lei.
A fost prima atentie oferita in calitatea mea de intreprinzator. Au mai urmat. Ma opresc aici si revin in cateva zile cu amanunte mult mai interesante.
La vremea aia eram inca increzator. Scapasem de jug iar in bovinismul meu eram inca incantat de noul statut. "
Comentaza pe Forum
