O cititoare HotNews povesteste pe Forum cum decurge o audienta la Primaria Capitalei, despre birocratia din sistem si despre atitudinea batjocoritoare a unor functionari publici. Cand a facut reclamatie i s-a cerut sa fie mai ingaduitoare pentru ca "functionarii primariei muncesc mult si sunt stresati".
Apelez la acest forum deoarece consider ca trebuie sa spun public ceea ce mi s-a intamplat in Primaria Capitalei, iar asemenea canale sunt, cred, singurele locuri in Romania de azi unde mai pot fi perceputa ca o fiinta cu nevoile si necazurile sale. Nu un loc in care sa fiu amenintata ca ma vor da gardienii afara din Primarie pentru ca expun o problema de proprietate, de birocratie si de atitudine batjocoritoare la adresa cetatenilor din partea unor functionari publici care vor mariri salariale.
Joi, in zi de lucru si de audiente cu publicul, in conditiile in care m-am prezentat si am vorbit civilizat pentru a intreba de un dosar, am fost amenintata de un functionar al Primariei, enervat de insistenta mea, ca voi fi data afara de gardieni. Este apogeul unei istorii care incepe acum mai bine de sase ani, in februarie 2002, cand persoana varstnica pe care o reprezint - acum are 84 de ani - a depus un dosar cu toate actele si dovezile legale cerute prin Legea 10, la Prefectura Capitalei, asa cum era regula in acea perioada.
In octombrie 2002, acest dosar a fost trimis la Primaria Capitalei, conform acelorasi reguli. De atunci a zacut prin diferite birouri si sertare, functionarii primariei considerand ca rezolvarea sa poate fi amanata la nesfarsit, ca de!, mai moare unul, mai renunta altul si oricum oboseala era prea mare atunci cand munca lor nu era stimulata cu nimic.
Nu va pot spune cata obraznicie si umilinta am suportat atat eu, cat si persoana varstnica pe care o reprezint. Greu, foarte greu, cu multa rabdare si tenacitate, actele au fost semnate, parafate, finalizate la mijlocul lunii august 2008. Mai trebuia sa fie trimise la Prefectura.
Dupa aproape o luna, in septembrie 2008, am fost sa intreb daca dosarul a fost trimis la prefectura, conform legii, dar unul din functionarii de la Primaria Capitalei mi-a spus ca dosarul trebuie sa mai stea la Primarie in eventualitatea unor contestatii. Dupa alte cateva saptamani, am revenit la acelasi birou - camera 64, parterul Primariei - dar mi s-a comunicat ca nici de aceasta data dosarul nu a fost trimis mai departe, pentru ca in aceasta vara, in Primarie, nu au functionat copiatoarele deoarece li s-a oprit curentul electric. Iar functionarul care mi-a spus acest lucru, pentru a fi si mai convingator, mi-a spus ca functionara Prefecturii responsabila cu asemenea dosare nu a vrut sa ia de la ei dosarele finalizate.
A mai trecut o saptamana, in care dosarul a ramas trantit pe un raft. Joi, 16 octombrie, am revenit la aceeasi camera 64, in zi de audienta, la ore de audienta. Am intrebat de dosar, o doamna functionara s-a uitat prin hartii si mi-a spus ca nu a fost trimis la prefectura deoarece omul care trebuia sa il duca e in concediu medical.
Ultragiata, am intrebat, pe un ton civilizat, cum pot sa nu-l fi trimis din astfel de motive si mi-am exprimat uimirea fata de faptul ca functionarii publici vor salarii mai mari, in conditiile in care unii, ca cei despre care vorbesc, nu isi fac treaba. Moment in care unul dintre ei m-a amenintat ca va chema gardienii sa ma dea afara din primarie - desi eram acolo in zi de audienta, la ora de audienta, intr-un spatiu public si m-am comportat foarte decent.
Mai mult, mi-au zis ca pot spune ce mi s-a intamplat la toate ziarele si toate televiziunile, ca pot sa-i spun inclusiv primarului general, "pentru ca nu ne intereseaza".
Ulterior, am sunat la un telefon al Primariei de contact cu publicul, pentru a-mi spune problema. Mi s-a raspuns ca trebuie sa fiu si eu mai ingaduitoare, ca functionarii primariei muncesc mult si sunt stresati.
