La inceput, nu mi-a dat voie sa scriu despre el. Fumul aromat de trabuc se incolacea in jurul buzelor sale din care s-a auzit limpede: “Nu! Sub nici o forma, nu”. Apoi a iesit fara un cuvant, umbrind peretii camerei cu silueta lui masiva de fost vicecampion de juniori la inot. Pe masuta din fata mea isi uitase trabucul, inca fumegand, si alaturi, o cutiuta rotunda argintata.

Depresia este a doua boala ca frecventa in Europa, dupa bolile cardiace. Prevalenta acestei boli este de 15%, prin urmare peste doua milioane de romani pot suferi la un moment dat, in timpul vietii, de depresie. Insa doar un sfert dintre ei vor beneficia de tratament. Ceilalti nu vor cere niciodata ajutorul unui specialist. De rusine si din teama de a nu fi stigmatizati (Statistici OMS)

Mai purtasem cu Sergiu de doua ori, aceeasi discutie. Fusesem vreme de o luna psihoterapeutul sau si, dupa finalizarea terapiei, il rugasem sa accepte sa scriu despre povestea lui. O poveste care incepuse intr-o dimineata de octombrie...

***

Era aproape cinci dimineata si afara o noapte senina, pe care Sergiu o privea sprijinindu-se de cercevelele albastre ale ferestrei. Clarei ii placea albastrul si tot albastra era si perna in care capul ei adormit se adancise. Privindu-si sotia, Sergiu a simtit din nou cum o tristete adanca il cuprinde. Clara ii era foarte draga dar, de ceva vreme, chiar si atunci cand se imbraca in acea camasuta transparenta, fluturii refuzau sa-si mai ia zborul prin stomacul sau. Incepuse, in secret, sa se ingrijoreze. Gandul ca, desi o iubea, trupul iubitei sale incetase sa-l mai atraga, il ingrozea. “Ce faci, dragutule? Iar te-ai trezit? Hai inapoi in pat”, s-au auzit vorbele inmuiate de somn ale Clarei.

Insa nu a ascultat-o, pentru ca odata trezit nu mai putea adormi la loc. Din studentie nu i se mai intamplase atat de des sa vada sclipind pe ecranul fosforescent al ceasului, cifrele 05:00. In acele vremuri minunate, ora cinci era momentul in care se intorcea acasa si adormea tun dupa o petrecere nemaipomenita.

Acum insa, il tineau treaz grijile...”grijile, mama lor de griji”. Iar de cand nu mai putea sa doarma, ajungea de fiecare data primul la serviciu. In acea zi, avea programata o sedinta la ora 10. Incet -incet, costumele colegilor sai incepeau sa se iveasca prin birouri.

***

Tristetea dispare instantaneu, atunci cand evenimentul care a cauzat-o dispare. Depresia nu, pentru ca depresia este o boala, nu o slabiciune de caracter. Depresia are la baza tulburari neurochimice. Prin urmare, nimanui nu trebuie sa-i fie rusine daca sufera de depresie.

Cu cateva saptamani in urma, “centrala” il informase telefonic ca va trebui sa anunte cateva concedieri. “Nevoie de eficientizare economica” suna motivatia, dar el stia cine este principalul vinovat. In timp ce isi frangea degetele, incerca sa le explice sefilor, prin telefon, ca angajatii sunt dispusi la o reducere de salarii, in schimbul evitarii concedierilor.

Dar decizia era irevocabila. A trebuit sa le dea vestea personal, cu mult calm si folosindu-se de cuvinte calde, asa cum facea de obicei cand avea vesti proaste. Apoi s-a urcat in masina si s-a refugiat singur intr-o cafenea, cuprins de remuscari si incercand vreme de trei ore sa inteleaga unde gresise. Caci principalul vinovat nu era criza financiara, cum sustineau sefii, ci chiar el si incompetenta sa.

***

Vesti proaste avea si pentru sedinta de la ora 10. Din nou reduceri de fonduri, scaderi salariale(si disparitia saptamanii lui de vacanta la munte) si cateva proiecte anulate.

Cand Sergiu a intrat in sala de consiliu, ceilalti erau deja asezati. In capul mesei il astepta pregatita o mapa argintie (culoarea lui preferata, care “se asorteaza perfect cu albastrul Clarei”) si deasupra ei, ca de obicei, cana lui favorita, pictata cu frunze verzi, incinsa de un ceai de iasomie. S-a lasat sa cada in scaun. Se simtea deja obosit. Ziua era cenusie, ceaiul nu avea niciun gust, iar soaptele colegilor sai erau atat de enervante.

Deodata, printr-una dintre ferestrele deschise a izbucnit ascutit zgomotul unui claxon urmat de urletul sau: ”Fereastra!!! De cate ori v-am spus sa nu mai deschideti fereastra?”. Apoi, pumnul de fost vicecampion a izbit din plin in cana cu frunze verzi. Lichidul fierbinte amestecat cu picaturi de sange s-a raspandit imediat peste mapa argintie. Se taiase destul de rau la mana.

***

Daca unul dintre apropiatii tai are insomnii, a devenit irascibil, si-a pierdut speranta si placerea pentru lucrurile dragi, are dureri de cap sau ameteli, atunci este posibil sa sufere de depresie. Vointa nu il poate ajuta sa se vindece. Ajuta-l tu, cerand impreuna sfatul unui specialist.

In timp ce un medic tanar ii pansa mana lui Sergiu, in camera de garda a aparut si Clara, anuntata prin telefon de micul incident. S-a asigurat ca nu este nimic grav, apoi l-a sarutat pe obraz (lasand in urma o boare dulce parfumata) si, in timp ce-si trecea degetele prin parul sau, a intrebat: “Domnule doctor, ne recomandati ceva si pentru insomnii? In ultimul timp nu prea mai doarme bine”.

Dupa mai multe intrebari, tanarul medic a scris ceva pe o bucatica de hartie pe care a lasat-o in mana sanatoasa si, inainte de a se indeparta, a mai spus: “va recomand din tot sufletul sa-mi urmati sfatul”. Dupa ce au descifrat scrisul medicului, Clara a tacut ingandurata, iar Sergiu a exclamat: “Nu, asta nu! Iti dai seama ce-ar fi daca ar afla cineva?”

***

Dupa saptamani si saptamani de insistenta tenace, Clara avea sa-l aduca in cabinetul unui specialist. Diagnosticul a fost rapid: “Domnul meu, nu aveti nimic altceva decat o banala depresie. Daca ati fi venit mai repede la mine, v-ati fi scutit de multe probleme. E bine insa ca ati ajuns si acum. Pare-se ca aveti o sotie care va iubeste”.

Noptile nedormite si descurajarea au disparut treptat in urma tratamentului primit. A redevenit barbatul calm si pasionat de natatie. In buzunarele sale se putea gasi acum o cutiuta rotunda argintata, plina cu pastile mici, netede si colorate in culoarea preferata a Clarei.

Medicamentul antidepresiv este compatibil cu o viata normala. Nu este un tranchilizant. Nu da dependenta. Tratamentul antidepresiv nu se intrerupe la disparitia simptomelor, ci doar la indicatia terapeutului

Trabucul se racise deja, cand Sergiu a revenit in camera din care eu inca nu plecasem. A recuperat cutiuta argintie de pe masuta si mi-a spus: “M-am gandit mai bine. Poti sa scrii despre mine dar cu o conditie: sa nu-mi mentionezi numele”.

Am deschis gura, dar mi-a luat-o inainte: “Stiu, vrei sa iti dau voie sa folosesti numele real. Dar nu pot. Stii cum e...oamenii vor incepe sa barfeasca. Apoi, eu voi scapa de problema asta, dar cand lumea incepe sa te faca nebun, nu te mai vindeca niciun medic”.

Depresia se vindeca! Beneficiind de suportul apropiatilor, de tratamentul antidepresiv prescris de specialist si de psihoterapie, peste jumatate dintre persoanele cu depresie isi revin in mai putin de un an. Ameliorarea apare dupa doar 10 zile de tratament

Asadar, Sergiu si Clara nu sunt numele adevarate ale oamenilor de mai sus. M-au rugat sa modific si orice alt detaliu care ar putea duce la identificarea lor. Pentru ca in Romania, inainte de a fi o boala, depresia este o rusine. Desi povestea lui Sergiu este una fericita, pentru cei mai multi dintre romani, rusinea este mai puternica decat dorinta de vindecare.

Vlad Mixich este psihoterapeut sub supervizare acreditat de Federatia Romana de Psihoterapie