In principiu, cu cat ponderea cheltuielilor cu alimentele in totalul cheltuielilor de consum ale populatiei este mai mare, cu atat populatia este mai saraca. Aceasta situatie poate fi generata atat de veniturile mici, cat si de distorsiunile existente pe piata, in sensul ca alimentele se vand la preturi doar usor mai mici decat cele din tarile dezvoltate, desi acolo veniturile sunt de cateva ori mai mari.

Potrivit datelor furnizate de Departamentul Agriculturii din SUA, in 2009, 34,3% din venitul romanilor s-a dus pe mancare, procent mult mai mare decat cel din tarile dezvoltate, acolo unde alimentele au o pondere de 10-15% in cheltuielile de consum ale populatiei.

Pentru comparatie, in Polonia procentul este de 20,3%, in Cehia de 15,6%, iar in Ungaria de 16,3%. Mai mult, doar 18,2% din cheltuielile bulgarilor se duc pe achizitia de alimente, click pe grafic pentru detalii.

In suma absoluta, o familie din Romania a cheltuit in medie $1.592 pe mancare in 2009, cu 13% mai mult decat o familie din Polonia, cu 46% mai mult decat o familie din Ungaria, si cu 9% mai mult decat o familie din Cehia, desi veniturile sunt mult mai mici in Romania decat in toate aceste trei tari. Bulgarii au dat pe mancare $804/familie, cu 50% mai putin decat noi.

Ce arata acest lucru? Ori ca romanii mananca mai mult (cantitativ) decat cehii, ungurii sau polonezii, ori ca alimentele sunt mai scumpe la noi decat la ei.

In acest grafic se observa faptul ca din punctul de vedere al cheltuielilor de consum ne aflam pe locul 21 din 22 de tari membre UE pentru care exista date, iar din punctul de vedere al cheltuielilor cu mancarea ne aflam pe locul 16.

S-a spus de multe ori ca in Romania, alimentele nu pot fi mult mai ieftine decat in vest, pentru ca atunci producatorii ar exporta toata productia in tarile in care pretul este mai mare.

Acum stau si ma intreb: de ce nu se aplica acelasi principiu si in cazul altora? De ce producatorii din Bulgaria sau din Ungaria accepta sa vanda mai ieftin pe piata locala, in loc sa exporte productia?

La urma urmei insa, preturile sunt stabilite de piata, iar daca consumatorul accepta sa le plateasca, producatorii nu au niciun motiv sa le reduca.

Iar pentru a vedea ce progrese am facut in ultimii ani, click pe grafic: intre 2003 si 2009, ponderea cheltuielilor cu mancarea a scazut in toate tarile din zona, cu exceptia Romaniei.

Chiar si in tarile dezvoltate au avut loc progrese: in Germania procentul a scazut in aceeasi perioada de la 12% la 11,4%, in UK de la 9,2% la 8,8%, iar in Franta de la 14,8% la 13,5%.

Mai mult, dintre cele 68 de tari monitorizate la nivel mondial, ponderea cheltuielilor cu alimentele a scazut in 54, si a crescut in 14, trei dintre acestea fiind tari europene (Romania, Olanda si Belgia).

Citeste si comenteaza pe Businessday.ro.