Material sustinut de Provident

​INTERVIU Stefan Liiceanu - trecerea de la carti la produse japoneze traditionale via piata financiara

de     Smile Media
Joi, 8 septembrie 2016, 12:53 Economie

Stefan Liiceanu
Foto: Arhiva personala
Dupa 17 ani petrecuti in Japonia, timp in care a lucrat in domeniul financiar, Stefan Liiceanu a decis sa deschida in locul fostei Librarii Humanitas din Fundul Curtii, Takumi - un magazin in care sunt comercializate produse japoneze traditionale. In cadrul, proiectului "10 ani", Provident vrea sa arate cum se vede Romania ultimilor 10 ani, dar si Romania urmatorilor 10 ani, prin ochii unor tineri care au avut succes. "Cred ca cel mai important este sa faci ce iti place. Productivitatea se vede atunci cand faci ceva cu pasiune, nu cand faci ceva pentru ca trebuie."

1. Ce te-a inspirat sa pornesti pe acest drum? A fost pasiune sau pragmatism?

Din fericire, si una si alta. Mi-am inceput cariera profesionala in domeniul financiar, mai precis la oficiul bancii britanice Barclays din Tokyo, Japonia, avand doar o idee generala despre domeniu, dar mult interes in a intelege cum functioneaza macroeconomia si pietele financiare “de la sursa”, ca sa spun asa, nu din manuale sau publicatii academice (pe aceasta o facusem suficient in facultate). Firma la care am lucrat avea o pozitie de varf la nivel global, know-how, traditie, atentie fata de angajatii juniori in a ii invata si retine, si, bineineteles, salarii competitive. Era un mediu foarte sever, dar si foarte rasplatitor atunci cand aveai rezultate si mai ales cand depaseai asteptarile. L-a inceput, m-a atras mai ales aceasta latura de disciplina si profesionalism, cuplata cu spiritul de meritocratie, dar in scurt timp locul intai l-a ocupat pasiunea pentru acel domeniu. Pietele financiare tin mai ales de previziuni, de a “ghici” cursul lor cat mai corect si aceasta presupune multa munca cu cifre, statistici, teorie probabilistica etc. Personal imi placea cu adevarat aceasta munca, fiind analist, si avand mereu si ocazia de a dezbate analizele mele si temele economice curente cu oameni extrem de inteligenti, clientii mari ai bancii, printre care se numarau si bancile centrale din tarile dezvoltate. Cu alte cuvinte nu era un job rigid, in vacuum, fara schimbare, ci din contra, era mereu o provocare prin natura obiectului muncii. Atunci cand faceam previziuni corecte si mai ales cand o faceam in mod consistent, aveam parte de o mare bucurie (pesemne precum un cercetator meteo care simte ca poate ghici viitorul, macar intr-o masura).

Revenit in Romania, in anul 2011, am folosit cat mai mult din cunostintele mele din domeniul economico-financiar in cadrul Grupului Humanitas. Desi piata de carte este un domeniu diferit, il analizez cu aceleasi instrumente statistice, el fiind intr-o buna masura un barometru al consumului, al economiei, al preferintelor cititorilor. Este, pana la urma, tot o “piata”, tine de cerere si oferta, conditiile economice generale, apetitul pentru consum etc. Pasiunea am gasit-o de asemenea in deschiderea primului magazin de produse japoneze traditionale din Romania, magazinul Takumi, in primavara lui 2016. Mi-am dorit de ani buni sa aduc un colt al fascinantei culturi nipone in Romania, mai ales ca am petrecut 17 ani in acea tara indepartata si m-am simtit din plin calificat sa o fac, iar fata de concetatenii mei dator sa o fac. Produsele din acel magazin sunt toate importate direct din Japonia, prin partenerii niponi cu care am reusit sa cladesc relatii profesionale adanci.

2. Ce provocari ai avut de infruntat pana acum in domeniul tau de activitate?

In pozitia de analist financiar cea mai mare provocare era sa produc analize corecte si previziuni cu un grad de acuratete ridicat. Existau, de asemenea, si provocari pe plan fizic, in sensul ca in mod regulat era necesar sa vizitez clientii bancii din toate tarile importante, ceea ce insemna multe ore de zbor, tranzitul prin nenumarate aeroporturi, intrevederi cu acestia una dupa alta, in mai multe orase si tari, si toate acestea cronometrate pe ceas. Imi amintesc, de exemplu, ca odata am ajuns in Chicago, la 4 dimineata la hotel, de la aeroport, dupa un zbor de 13 ore, si prezentarea analizelor in fata clientilor incepea de la ora 8 dimineata. Am fost fericit ca macar am avut timp de dus, cafea, si putin repaos, dar, alteori, nu am avut timp nici macar pentru asa ceva si am inceput vizitele clientilor direct de la aeroport. In alte ocazii, aveam doar 3 zile sa pregatesc materialele si sa ajung in Londra din Tokyo.

In Romania, pe de alta parte, provocari apar din modul de relationare intre oameni pe plan profesional. Este dificil sa duci la capat un proces atat timp cat depinzi de alte persoane, mai ales daca numarul lor este mare. Apar sincope des, si, mai ales (poate aceasta tine de cultura noastra), informatia ajunge de la sursa la recipient distorsionata, prin canale redundante. Romanii au cumva talentul sa planuiasca multe, sa vorbeasca despre multe, dar sa finalizeze foarte putin, si, atunci cand o fac, calitatea rezultatului nu este foarte importanta. Pesemne ca acesta este rezultatul lipsei de maturizare economica, dupa decenii de comunism, si mai este nevoie de timp pana cand Romania devine si mai performanta. Cu siguranta insa, am avut bucuria sa am alaturi si oameni foarte determinati si aplicati asupra proiectelor lor, mai ales cei tineri.

3. Cum ai descrie ultimii 10 ani din domeniul tau de activitate?

Foarte productivi, sunt foarte multumit de tot ce am avut norocul sa pot construi. In retrospectiva, nu as fi ales altfel.

4. Ce crezi ca a evoluat in ultimii 10 ani si ce crezi ca ar fi trebuit facut diferit in domeniu tau?

Este indubitabil faptul ca in domeniul financiar, dar si la nivel social, au avut loc schimbari majore in ultimii 10 ani. Criza globala din 2008 a avut, in acest sens, un rol greu de supraestimat. Ea a expus comportamentul lax al bancilor in acordarea de credite fara baze obiective, cultura de bonusare a managerilor pe termen scurt, indiferent de urmarile structurale ale actiunilor acestora, si a scos la iveala, de asemenea, naivitatea consumatorilor de a crede ca vremurile bune, de fapt “tot mai bune”, continua la infinit. Tot aceasta criza a aratat cat de in urma fata de realitatea economico-financiara se afla aparatul guvernamental, dar si multe firme private, care in cei 2-3 ani de dinainte de criza angajau personal cu toptanul pentru ca apoi, in scurt timp, sa concedieze si mai acerb. La noi, guvernul Tariceanu a majorat masiv pensiile si salariile din sectorul public in 2007 pentru ca apoi, in 2009-2010, sa se creasca cota TVA drastic si sa se impuna masuri de austeritate radicale. Este precum ai trata un oaspete regeste, cu cele mai bune bucate si conditii ca, mai apoi, cand bucataria este deodata goala, sa-l bati si sa-l dai afara. Criza aceasta a fost ca o trezire la realitate pentru multe segmente din societate, dar cumva nici nu a fost evitabila. Societatea are memorie scurta dupa cum putem vedea din faptul ca, de-a lungul istoriei, au avut loc multe alte crize similare. Generatiile nu pot invata decat pe piele proprie, se pare. Daca este insa ceva ce ar fi putut fi schimbat, indiferent de criza, este atitudinea guvernelor noastre si a populatiei fata de educatie. De sistemul de sanatate deficitar din Romania nu vorbesc, dar cu investitii serioase, acesta ar putea fi transformat relativ repede, pe cand educatia este precum o investitie nationala pe termen lung. Educatia la noi este, in opinia mea, una dintre cele mai mari probleme sociale, cu repercursiuni economice dar si asupra multor altor domenii ale vietii. Noi nu avem resurse naturale atat de vaste precum Arabia Saudita, asa ca important este capitalul uman in primul rand, iar acesta depinde inainte de toate de educatie. Multe firme se plang de faptul ca nu gasesc personal calificat. In domeniul cartii, numarul de cititori este mereu in scadere (aceasta tine si de conditiile demografice nefavorabile), consumul, de asemenea, este concentrat prea mult pe alimente si obiecte de consum si nu pe educatie.

5. Cum vezi urmatorii 10 ani in domeniul tau de activitate?

Cred ca urmele crizei vor dainui inca o buna bucata de timp in mintea oamenilor (pana cand vor uita ca a existat vreodata un 2008 si iarasi va reporni ciclul…peste 10 ani, in 2026, putini vor mai tine minte anul 2008), chiar daca in prezent cifrele economice ne arata clar ca momentul a fost depasit si ca, din nou, lucrurile stau mai bine. Aceasta inseamna o ponderare pe termen scurt-mediu, ceea ce este un lucru pozitiv. Bancile vor fi mai precaute in a acorda credite, dar nu vor fi nici restrictive, precum in anii imediat de dupa criza. In domeniul financiar, bancile deja au redus personalul masiv in ultimii ani, cu pana la 30%, si vor fi mai selective la noile angajari. La fel si cu firmele private.
Consumatorii, de asemenea, vor fi activi, dar nici nu vor lua zeci de credite de consum fara o acoperire de venituri reala. Cred ca urmeaza o perioada de crestere economica sanatoasa, reala, nu una alimentata de creditare excesiva, ceea ce este un fundament ideal pentru inovatii si evolutie sociala.

6. Ce crezi ca este esential sa se schimbe, dar si ce ai pastra exact la fel?

Cel putin la noi in tara, este esential ca sistemul educational sa se schimbe, dupa cum am sugerat mai devreme. Sunt mereu negativ impresionat cand vad cat de multi oameni nu pot face acordul corect in limba romana, ce vocabular primitiv au, toate acestea aratand cat de putine cunostinte despre lume au. Am calatorit destul de mult in toate colturile tarii in ultimii 5 ani si am vazut acelasi fenomen peste tot. Saracia rurala vine din lipsa de educatie, care, la randul ei, vine dintr-o lipsa de initiativa serioasa din partea guvernelor. Noi avem, din fericire, o tara tare frumoasa, nelipsita de resurse naturale, dar nu stim sa o exploatam curat si productiv, si aceasta cred ca se datoreaza tot lipsei de educatie. Cat despre ce as pastra exact la fel, nu imi pot imagina. Cred ca Romania are, in continuare, o nevoie uriasa de schimbare pe plan socio-economic.

7. Ce iti place cel mai mult la jobul tau?

In prezent, sunt dedicat mai ales magazinului de produse traditionale japoneze Takumi. Imi place foarte mult sa vad reactia clientilor care isi dau seama ca acest proiect este unul si cultural, ca magazinul nu este doar un colt comercial, ci un loc ce reproduce la scara foarte mica atmosfera japoneza. Imi place, de asemenea, sa descopar gusturile estetice ale romanilor, analizand in detaliu vanzarile din magazin. Am observat, de pilda, ca daca avem doua obiecte de ceramica identice, dar unul pe culoare deschisa si celalalt de culoare inchisa, cel din urma va fi evitat de cumparatori. De asemenea, culoarea rosie este evitata. Fac multe astfel de analize sa descopar si asocieri de preferinte ale clientilor. Precum in fosta mea cariera, este vorba de multe cifre si statistici, plus munca de detectiv, ceva ce ma pasioneaza cu adevarat.

Magazinul Takumi de pe Calea Victoriei


8. Ce i-ai sfatui pe cei care vor sa urmeze acelasi drum?

Ca un sfat general, fie ca este vorba de a lucra in domeniul financiar, fie ca este vorba de a deschide un magazin exotic, cred ca cel mai important este sa faci ce iti place. Productivitatea se vede atunci cand faci ceva cu pasiune, nu cand faci ceva pentru ca trebuie. Asadar, unui tanar care se gandeste pe ce cale sa porneasca, i-as spune sa isi imaginze daca acea cale il va motiva pe viitor, daca il va face sa isi doreasca sa isi termine cafeaua mai repede pentru a se intoarce la munca, sau daca, din contra, va fi un job plicticos, fara perspective de evolutie, ceva de facut doar ca sa faca ceva. 

9. Ce ai fi vrut sa stii inainte sa urmezi aceasta cale?

As fi vrut sa stiu si sa fiu mai sensibil in ceea ce priveste relatiile interpersonale, pentru ca oamenii nu lucreaza singuri si calitatea comunicarii se reflecta in performanta muncii. De multe ori, se pierde mai mult timp pentru a regla relatiile interpersonale decat pentru a avansa in sarcinile profesionale..

10. Cum crezi ca te vei schimba in urmatorii 10 ani?

Din punctul de vedere al pasiunilor profesionale si al tipului de proiecte de care ma simt atras, nu cred ca ma voi schimba deloc. Dar cred ca voi incerca sa fiu tot mai selectiv, intrucat timpul este clar o resursa tare pretioasa si, din pacate, limitata.

11. Cum arata Romania ta ideala in urmatorii 10 ani?

Mi-as dori sa vad Romania atingandu-si potentialul maxim de dezvoltare. Multe persoane din societatea romana isi critica tara, vad totul prea negru, as spune ca exista chiar un soi de defetism cu privire la viitorul acestei tari. Poate ca nu este cel mai bun exemplu, dar Germania dupa razboi era o tara facuta praf, la fel si Japonia. Si, totusi, ambele tari s-au ridicat din propria cenusa. Asadar, o tara poate sa se ridice daca chiar asta vrea. Este necesar un guvern sau guverne serioase, aplicate, si de o populatie cu un simt colectiv dezvoltat care sa isi doreasca schimbare cu adevarat, nu sa se planga. La noi insa, cum spuneam, educatia este o mare problema, situatia politica este mereu fluida (ministrii se perinda de la un minister la altul, fara sa aiba o specializare), nu exista o constanta sociala care sa permita avansul economic dorit. Au trecut 26 de ani de la revolutie si, desi s-au schimbat multe, as spune ca se putea schimba in bine mult mai multe lucruri. Imi doresc sa vad salariul mediu pe economie la un nivel comparabil nu cu tari extrem de bogate precum Norvegia sau Germania, ci macar cu media europeana. Imi doresc guverne responsabile, stabile, care sa implementeze reforme bine gandite, in mod lucid, sa nu “doarma la volan”, si sa nu uite ca ele au fost alese pentru a fi in slujba cetatenilor. Imi doresc ca, in 10 ani, tara noastra sa isi dezvolte potentialul adevarat, poporul sa o ridice, si oamenii care vorbesc atat de pesimist despre ea acum sa nu mai aiba motive sa o faca. Schimbarea in bine ne priveste pe toti.













[P] JYSK Romania plateste 15 lei / zi pentru tichetele de masa ale angajatilor sai

JYSK Romania, parte a grupului scandinav JYSK Nordic, unul dintre cei mai mari retaileri de mobilier si decoratiuni interioare din Europa, a majorat, incepand cu data de 1 decembrie 2016, valoarea tichetelor de masa acordate angajatilor sai. Astfel, valoarea nominala a unui tichet de masa a ajuns la 15 lei, suma maxima prevazuta de lege.
9993 vizualizari
  • 0 (4 voturi)    
    Takumi...de inspiratie Mazda? (Miercuri, 28 septembrie 2016, 15:32)

    mihai1986 [utilizator]

    Takumi e o varianta de echipare a modelelor Mazda. Cu privire la culoarea rosie care ar fi evitata vreau sa spun doar ca in cazul autoturismelor Mazda, culoarea rosie metalizata Red Soul este cea mai cautata si totodata si cea mai scumpa...Trebuie sa vizitez magazinul si Japonia...
    • +3 (5 voturi)    
      Konbanwa (Miercuri, 28 septembrie 2016, 19:29)

      seb_h [utilizator] i-a raspuns lui mihai1986

      Takumi are intelesul principal de artizan
  • +1 (5 voturi)    
    asteptam ceva inteligent din aceasta asociere (Joi, 29 septembrie 2016, 12:38)

    MG [utilizator]

    asteptam ceva inteligent din aceasta asociere de fapte locuri si oameni. nope yet...


Abonare la comentarii cu RSS





ESRI

Top 5 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.
hosted by
powered by
developed by
mobile version
Miercuri