Dupa ce am patruns in lumea capitanului Marcus si a sotiei sale, Freya, care traiesc pe velierul Grayhound Lugger si am vazut cum se pot folosi eficient spatiul si apa si cum sa economisim consumul de energie electrica si termica, jurnalistul Brad Florescu incheie serialul Rasarit si Apus cu un apel la intoarcerea la cumpatare si bun simt.

Serialul Rasarit si ApusFoto: Unilever
  • Serialul Rasarit si Apus este o poveste despre legatura indisolubila dintre cumpatare si libertate. O poveste cu corabii vechi si oameni la fel de vechi. O poveste despre lectiile de viitor pe care ni le poate da trecutul.

"Dupa 9/11 si criza financiara ne asteapta o alta borna, un al treilea re-inceput al istoriei, care se anunta inevitabil, la fel ca prabusirea pe Terra a asteroidului care a dus la disparitia dinozaurilor: epuizarea resurselor.

Mantra economica a ultimei sute de ani a fost cresterea. Si nu orice crestere, ci una exponentiala. Asta a facut ca, in numele progresului, al prosperitatii, al propasirii individuale, omenirea sa consume resurse intr-un ritm accelerat, ritm care, reprezentat grafic, tasneste spre infinit.

Or, avand in vedere ca locuim un univers limitat, Pamantul, cresterea nelimitata este imposibila.

Stiu, e nedrept sa-i spui unui roman, care se bucura de abia un sfert de veac de libertate personala si economica si de o relativa prosperitate, ca trebuie sa dea inapoi.

Ce inseamna, in cazul concret al romanilor, acest sustainability despre care se tot vorbeste in presa economica si de mediu? Trebuie sa ne mutam cu totii pe insule tropicale sau in varf de munte? Va trebui sa nu ne mai spalam, sa ne crestem singuri hrana si sa ne mutam in pesteri? Va trebui sa renuntam la masini si la aparatura electronica si electrocasnica?

Nici pe departe. Noi, romanii suntem binecuvantati de asa-zisa noastra "subdezvoltare". Daca, pentru un cetatean super-dependent de schema Ponzi a cresterii economice infinite, sustenabilizarea echivaleaza cu o intoarcere in grote, pentru noi, a nu lasa apa sa curga la baie sau a stinge lumina cand iesim dintr-o camera nu e capat de lume.

Bunul simt il avem cu totii in sange, chiar daca unii il suprima vremelnic fiindca nu vor sa para niste saraci, asa ca Freya, ca Marcus si ca toti marinarii din lume, de la Rasarit la Apus."

Calatoria care a stat la baza episoadelor de pe blogul Tedoo si a acestui articol a fost sustinuta de Unilever, companie care impartaseste preocuparea pentru sustenabilitate si pentru actiunile comune in vederea atingerii obiectivelor de sustenabilitate. De altfel, din 2008 si pana in prezent, compania a redus emisiile de CO2 din energie cu 39%, apa cu 37% pe tona de productie si deseurile nereciclabile cu 97% pe tona de productie. Iar eforturile Unilever nu se opresc aici, prin campania #collective action si prin Planul pentru un Stil de Viata Sustenabil, compania incurajeaza actiunile mici, dar de impact, pe care le putem face fiecare dintre noi pentru a atinge Obiectivele de Dezvoltare Sustenabila stabilite de Organizatia Natiunilor Unite. Paul Polman, CEO Unilever vorbeste despre "O ambitie globala; o responsabilitate colectiva. Este responsabilitatea noastra, indiferent daca venim din mediul de afaceri, politic sau daca suntem parte din societatea civila, sa lucram impreuna pentru a pune promisiunile pe hartie, si sa le tranformam apoi in actiuni concrete."

Poti citi toata povestea calatoriei cu velierul pe blog-ul lui Brad Florescu.

Interviurile lui Marcus si Freya pot fi urmarite aici.

Si poti afla mai multe despre eforturile Unilver in domeniul sustenabilitatii consultand Raportul Anual de Sustenabilitate