IPO-ul Transgaz a fost prezentat ca un succes. Cred ca este semnalul dat guvernului actual precum si guvernelor viitoare ca aceasta ar trebui sa fie metoda de privatizare preferata. Avantajele unei astfel de metode sunt clare: se face transparent - cu un risc redus de “plata a tainului”, activitatile unor firme de stat mamut - initial opace - vor iesi la lumina, vor exista presiuni din partea investitorilor pentru cresterea eficientei - deci valoarea activelor detinute de stat va creste, activitatile financiare conexe (consultanta, audit, tranzactii financiare, etc) vor creste, managementul si va ramane in Romania.
Revenind la Transgaz si la Bilantul sau, lucrurile sunt destul de clare. Bilantul este unul puternic, bazat pe activul principal - si anume sistemul de conducte de gaze. Din acest punct de vedere este un monopol ce actioneaza intr-un sector cheie si cu o pozitie geo-strategica insemnata, daca e sa tinem cont si de proiectul Nabucco. Tot din Bilant vedem si un imprumut la Gazprombank de 20 de milioane de dolari pentru realizarea unei conducte in Dobrogea. De asemenea, rata profitului este ridicata: la venituri de aproximativ 1 miliard de RON pe 2007, Transgaz va inregistra un profit operational de 220 milioane RON. Dividendul platit in 2007 catre actionari (statul cu 85% si Fondul Proprietatea cu 15%) a fost de 120 milioane RON.
Se poate argumenta si ca succesul Transgaz vine intr-o perioada cand activele din domeniul energiei sunt la moda si ca o metoda similara de privatizare nu ar functiona pentru CFR Marfa, de exemplu. Conform unui studiu al FT pentru 2007, cele mai mari tranzactii din domeniul M&A din Europa de Est au avut loc in domeniul energiei. Insa acesta ar fi un motiv in plus ca celelalte active energetice (Romgaz, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, etc) sa fie privatizate prin aceeasi metoda in viitorul cat mai apropiat.
UPDATE: Suprasubscrierea de 30 de ori inseamna o evaluare prost facuta de consultant (aparent facuta la valoarea contabila - n.m.), posibili castigatori ai evaluarii fiind atat consultantul cat, mai ales, managementul care a cumparat cu bucurie din actiuni.
dezbate pe blogul lui Emil Stoica
0
1
