In timp ce atentia publica este indreapta in prezent asupra gazoductelor de proportie ale Rusiei- Nord Stream II, TurkStream, South Stream- prea putina atentie este acordata unor schimbari iminente de natura sa reconfigureze pietele de gaze din Europa de Est si Turcia.

Aceste transformari sunt generate de doi factori importanti.

Primul se refera la aplicarea unor noi coduri europene referitoare la transmisia gazelor in retea. Aceste coduri prevad armonizarea alocarii de capacitate in gazoducte precum si stabilirea unor medii de tranzactie, transmisie si schimb de date mai eficiente.

Cel de-al doilea element se refera la terminarea treptata a contractelor pe termen lung detinute de Gazprom in Romania, Ucraina, Turcia si Bulgaria incepand din acest an si pana in 2030.

Aceste transformari ar trebui sa mareasca concurenta, transparenta si responsabilitatea tuturor partilor implicate in sectorul de gaze, intro regiune dominata de Gazprom de mai bine de 30 de ani.

De asemenea schimbarile care apar inca din acest an vor contribui la stabilirea unui coridor bidirectional nord-sud in care pietele de gaze ale Ucrainei, Romaniei, Bulgariei si Greciei vor fi interconectate, reducand riscul dependentei de un singur furnizor.

Doua contracte detinute de Gazprom pe tronsonul asa-numitului Western Line, un gazoduct care de mai bine de trei decenii tranziteaza gaze din Rusia pana in Turcia si Grecia prin Ucraina, Transnistria, Republica Moldova, Romania si Bulgaria vor expira in acest an, punand la dispozitie partilor terte din regiune sectiuni importante de gazoduct.

Capactitati de transmisie la punctele de interconectare Orlovka- Isaccea 1 (granita Romania-Ucraina) si Negru Voda 1- Kardam (granita Romania-Bulgaria) vor putea fi rezervate in urma unor licitatii organizate de operatorii de transmisie nationali.

Transgaz, operatorul de transmisie de gaze al Romaniei este primul care va organiza aceste licitatii pe 5 septembrie, iar vanzarea de gaze in noul regim va trebui sa inceapa de la 1 octombrie.

Concomitent, desi contractul Gazprom cu Grecia care trebuia sa expire in 2016 a fost extins acum doi ani, aceasta tara este acum sub obligatia regulamentelor UE de a pune la dispozitie partilor terte capacitate de transmisie la punctul de interconexiune cu Bulgaria.

Considerand aceste aspecte, implicatiile pentru regiune sunt mutliple.

Aceste schimbari sunt de natura sa incurajeze Grecia, un cumparator de gaze lichefiate si deci, o sursa

alternativa de import, sa isi extinda capacitatea de primire si stocare a gazelor lichefiate in vederea exportului de volume catre tarile vecine. Acest fapt, i-ar conferi Greciei un rol important in regiune.

Deja doua companii grecesti de gaze au reusit in premiera sa exporte un volum redus de gaze in Bulgaria in aceasta vara. Capacitatea de export a Greciei catre Bulgaria este disponibila aproape in totalitate. Capacitatea de import in Grecia din Bulgaria pe tronsonul de gazoduct al Western Line este rezervata de Gazprom, dar nu in totalitate.

Turcia, la randul ei, ar putea sa urmeze exemplul Greciei in aceasta privinta. Aceasta tara are deja doua terminale pentru importul gazelor lichefiate in nord-vestul tarii si urmeaza sa cumpere o noua structura de import si stocare (floating storage and regasification unit, FSRU) care va fi instalata in

apropiere de coasta Marii Egee inca din aceasta iarna.

Aceasta structura plutitoare va avea o capacitate anuala de cinci miliarde metri cubi, permitandu-i Turciei sa exporte gaze in afara perioadelor de consum de varf.

Turcia insa va trebui sa construiasa un interconector cu Bulgaria si sa largeasca capacitatea de export a interconectorului pe care il are cu Grecia. Aceste interconectoare ii vor permite Turciei sa contribuie substantial cu gaze naturale in Europa de Est.

In acelasi timp, rolul Romaniei este deosebit de important pentru regiune.

Romania detine cele mai semnificative resurse de gaze din Estul Europe. Volumele aditionale de gaze care sunt explorate in Marea Neagra ii vor conferi nu numai independenta energetica, dar ii vor da posibilitatea sa exporte surplusul pe care il va detine, aducand o sursa de venit pentru Romania.

Bulgaria, care este dependenta aproape in totalitate de Rusia pentru importul de gaze va trebui sa accepte sa ofere companiilor private o portiune a volumelor pe care compania de stat Bulgargaz le cumpara de la Gazprom pentru a incuraja diversitatea furnizorilor in sistem.

In fine, Ucraina, a carei piata de gaze a suferit transformari spectaculoase in ultimii doi ani, aliniindu-se cu rigorile stipulate de UE, ar putea sa ofere companiilor regionale acces la capacitatea sa de stocare in schimbul unor tarife atragatoare. Aceasta capacitate este de 14 miliarde de metri cubi, una dintre cele mai mari din regiune.

Desi exista multe beneficii care acum se deschid in regiune, nu trebuie trecute cu vederea dificultatiile care vor exista cel putin pe term scurt.

In primul rand lipsa unor surse alternative de gaze naturale, cel putin in prezent, va mentine dependenta Europei de Est fata de Rusia. Dar termenii acestei dependente se vor schimba radical.

Gazprom va trebui sa se supuna legilor anti-trust europene, respenctand principiile de concurenta.

O a doua dificultate se refera la obstructiile politice care in trecut au impiedicat orice incercare de schimbare. Tarile din aceasta regiune vor trebui sa coopereze pentru a atrage investitii, profit si siguranta energetica.

In fine, exista necesitatea imperativa de a lucra in mod transparent pentru a evita orice practici corupte care ar putea impiedica transformarile exceptionale care acum se deschid Europei de Est.

NOTA Acest articol a aparut pe pagina de internet a agentiei de presa ICIS de la Londra, in limba engleza.