Anexele la contractul dintre Gazprom si Naftogaz Ukrainy (compania ucraineana partenera) semnate marti seara tarziu au facut senzatie, scrie, intr-un comentariu pe aceasta tema, cotidianul Nezavisimaia gazeta. Partea rusa nu numai ca a facut concesii mari, dar a facut acest lucru in pofida dispozitie ferme a presedintelui Dmitri Medvedev. Gazprom a sustinut linia premierului Vladimir Putin, care a promis o viata usoara Ucrainei. Expertii ucraineni cred ca Putin a jucat pe mana Iuliei Timosenko, premierul Ucrainei si candidat la alegerile prezidentiale din ianuarie 2010.
Seful executivului de la Kiev se poate folosi acum in campania ei electorala de succesul incredibil din negocierile cu Rusia, estimeaza ziarul citat.
Completarile aduse contractelor incheiate in prima decada a lunii ianuarie, in plina criza a gazelor naturale, se reduc la doua aspecte esentiale: refuzul Gazprom de a penaliza Ucraina pentru nerespectarea prevederilor contractuale privind cantitatea de carburant preluata, precum si reducerea cantitatii de gaze importata.
Daca pana acum Kiev era obligat sa cumpere minim 40 miliarde metri cubi de gaze in 2009 si 52 miliarde in 2010, aceasta constrangere a cazut, volumul fiind redus cu 20%. Dar pentru aceste 80% Kiev trebuie sa plateasca indiferent daca refuza sa il importe sau sa-l consume.
Purtatorul de cuvant al Naftogaz, Valentin Zemlianski, a declarat pentru NG ca partea ucraineana va indeplini toate punctele noilor anexe. „Nu este vorba de concesii, sunt numai relatii de parteneriat intre doua intreprinderi”, a subliniat el, estimand ca, dupa toate probabilitatile, divergentele din pozitiile politice ale premierilor si presedintilor Ucrainei si Rusiei „sunt determinate, dupa toate probabilitatile, de motive politice, fara legatura cu subiectii economici”.
Analistul Iaroslav Jalilo este, dimpotriva, de parere ca totul se rezuma la interese economice. In opinia sa, contractele din ianuarie contineau unele prevederi care puneau in dificultate activitatea Naftogaz, iar acum nu s-a facut decat eliminarea tuturor contradictiilor.
Mihail Pogrebitski, de la Centrul pentru studii politice si conflictologie, apreciaza ca Gazprom nu a avut de ales. „Sa admitem ca partea rusa ar fi cerut penalitati de miliarde de dolari. Dar bani nu sunt. Naftogaz ar fi fost nevoit sa se declare falimentar, ceea ce ar fi antrenat o reactie in lant in intreaga economie ucraineana, pana la pericolul incapacitatii de plata. Un scenariu care nu-i convine Rusiei, pentru ca din principalul cumparator de gaze, Ucraina s-ar fi transformat nu numai intr-un partener incapabil sa-si achite datoriile, dar si intr-o tara de tranzit instabila”.
In acelasi timp, politologul considera ca, „daca ar fi existat eventualitatea ca alegerile prezidentiale sa fie castigate de Viktor Iuscenko sau daca la putere ar ajunge un nationalist de genul lui Oleg Tiabniko, partea rusa ar fi pus in miscare mecanismul penalizarilor, fara sa clipeasca macar. Dar acum este evident ca ambii lideri ai cursei electorale – Iulia Timosenko si Viktor Ianukovici – vor refuza cursul radical din relatiile cu Rusia promovat de Iuscenko”.
1
2
