Incepand de joi, 8 decembrie, sefii de stat si de Guvern din cele 27 de tari membre UE se vor intalni la Consiliul European de la Bruxelles pentru a decide, in esenta, reguli mai stricte pentru zona euro. Aceste noi reguli au fost anuntate, in linii mari, luni, la Paris, de presedintele francez, Nicolas Sarkozy si de cancelarul Angela Merkel, numiti de analisti Merkozy. In esenta, liderii UE vor decide daca accepta "planul Merkozy", acela de a trece de la simpla uniune monetara la guvernanta fiscala, adica la un control mai strict asupra bugetelor tarilor din zona euro. Mai trebuie stabilit cum se vor produce aceste schimbari, cat de repede si ce mecanisme de sanctionare vor fi impuse tarilor indisciplinate.

• Intrebarea cheie a summit-ului: de unde bani pentru costurile sinucigase ale tarilor super indatorate? Vezi in text harta dinamica a datoriilor suverane din cele 27 de tari UE, plus alte informatii relevante despre fiecare tara

Click pe fiecare tara pentru a afla informatiile economice cheie

Vezi Harta Mare

Harta de baza © Bing Maps Road - Microsoft Corporation and its data suppliers este oferita prin intermediul serviciului de cloud ArcGIS.com, serviciu oferit de ESRI.

Marile intrebari ale Consiliului European de la Bruxelles de la care se asteapta un raspuns:

• Cate tari din cele 27 membre UE accepta sa mearga cu bugetul la control la Bruxelles, sa astepte evaluarile tehnocratilor si comisarilor - nealesi prin vot democratic - si, daca nu si-au facut bine lectiile, sa ia sanctiuni decise de Curtea Europeana de Justitie?
• Cate tari accepta, pe langa supervizarea bugetelor (ceea ce este deja prevazut prin acordul Euro-plus), pasul urmator - guvernanta fiscala - adica un sistem de impozitare si taxare unic pentru zona euro.
• Cum sa fie aplicate aceste noile reguli bugetare ale UE - aceleasi pentru toate statele - pentru a repara defectele de constructie ale zonei euro: prin schimbari de tratat (varianta lunga, dar sigura) sau prin acordul guvernelor (varianta scurta, dar incerta)?
• Cum sa adune UE trilionul salvarii in Fondul european de urgenta din care sa se imprumute marile natiuni indatorate in conditiile in care pietele le ofera bani la cote "sinucigase"? Prin garantii de la Banca Centrala Europeana (BCE), prin alte credite de la FMI sau prin combinatii ale celor doua.
  

Acestea sunt intrebarile esentiale la care liderii UE - formula integrala UE 27 sau macar cea restransa UE 17 - trebuie sa raspunda la summitul european din 8-9 decembrie de la Bruxelles. Fara solutii la aceste probleme agentiile de rating si pietele nu se vor calma, iar statelor indatorate le va fi imposibil sa isi finanteze datoria - practic sa miste economia.

Problema 1: acordul pe regulile bugetare pentru statele UE sub sanctiuni. Prima problema pe care sefii de stat si de guvern din cele 27 de tari UE o au de rezolvat la Consiliul European programat la sfarsitul acestei saptamani este asumarea, de statele membre, a regulilor bugetare comune, cu supravegherea Bruxellesului, sub amenintarea unor sanctiuni automate si clare pentru incalcarea limitelor deficitului bugetar, care nu poate depasi de 3% din PIB. Germania si Franta erau de acord de principiu ca ele sunt necesare dar aveau pareri diferite cu privire la sanctiuni si judecata statului indisciplinat.

• Viziunea Germaniei. In timp ce Franta vrea ca Banca Centrala Europeana (BCE) sa joace rolul principal in tentativa de stopare a crizei datoriilor, Germania cere integrarea mai puternica a politicilor fiscale a statelor membre si se teme ca intrarea BCE in criza datoriilor ar duce la cresterea inflatiei, un tabu pentru clasa politica si pentru economia germana.  Cu toate ca Berlinul doreste o integrare fiscala mai mare, controlul asupra sanctiunilor asupra tarilor indisciplinate trebuie sa ramana tot la Consiliu. Dupa ce Comisia verifica bugetul, statele membre decid daca si ce sanctiuni ii sunt aplicate tarii care a cheltuit mai mult decat avea sau nu a respectat ce Bruxelles-ul ii dicta.  
• Viziunea Frantei. Or, o integrare mai profunda, care sa implice pe langa mondea unica, guvernanta fiscala comuna, ar insemna cedarea de suveranitate din partea Statelor Membre - o chestiune delicata pentru electoratul francez care se teme de o crestere prea puternica a influentei germane. Sarkozy, aflat in fata alegerilor prezidentiale, este deja atacat de rivalii sai politici pe aceasta tema care ii reproseaza ca cedeaza prea usor in fata planurilor germane.
  

Dar problema istorica a egoismului national blocheaza in continuare solutiile la criza UE. Les Echos puncteaza in editia sa de luni: puterea Berlinului este de fapt slabiciunea Frantei, a carei credibilitate a finantelor publice este de multa vreme pusa la indoiala si are prea putine sanse in astfel de vremuri sa fie restabilita. Francezii tin insa la Europa cu conditia expresa ca aceasta sa fie "franceza", a mai scris Les Echos.

Concesiile - pe sanctiuni si compromisurile - pe eurobonduri. Atat cancelarul german Angela Merkel cat si presedintele francez Nicolas Sarkozy au facut concesii: Berlinul a acceptat faptul ca judecata Curtii Europeane de Justitie nu poate da un raspuns la bugetele nationale, dar si presedintele Sarkozy a trebuit sa accepte sanctiuni automate pentru cei care incalca regulile, scrie BBC. Un alt compromis a venit tot de la Paris de la intalnirea celor doi: euro-bondurile nu sunt acum o solutie la criza datoriilor. Sustinute de Bruxelles intr-un pachet cu trei variante si anuntate ca o victorie importanta asupra crizei de presedintele Comisiei Europene Jose Barroso, euro-obligatiunile "de stabilitate" ale Bruxelles-ului au fost trantite cu incapatinare de Merkel care le-a numit "colectivizarea datoriilor". La scurt timp a mai venit un contraatac la obligatiunile de stabilitate cele "de elita" propuse statelor UE cu triplu A. In afara opozitiei Berlinului, la care a subscris si Parisul, eurobondurile mai au o problema: necesita o modificare "ordinara" de tratat UE - adica procedura completa - ceea ce ar dura intre unul si doi ani.

Problema 2: "Regula de aur" prin modificare limitata de tratat. Pentru ca prima chestiune sa fie rezolvata, e nevoie de un nou accord. Si mai complicat: statele sunt suverane iar ca sa le pui sa accepte alte reguli decat cele de pana acum, trebuie modificarea tratatelor prin care ele au aderat la UE.

• Ce vor Parisul si Berlinul de la tratat. Presedintele francez Nicolas Sarkozy si cancelarul german Angela Merkel au anuntat ieri, la Paris, ca sunt de acord cu schimbarea tratatelor europene pentru a disciplina, sub sanctiuni, bugetele nationale. Prima strigare ar fi schimbarea tratatului UE numai pentru cele 17 state din zona euro. Extinderea la nivelul tuturor celor 27 de state se loveste insa de opozitia Marii Britanii.
• Ce vrea Bruxelles-ul de la tratat. Dupa anunturile de la Paris, la Bruxelles, se stabileau detaliile tehnice ale schimbarilor de tratat. "O modificare limitata", a anuntat presedintele Consiliului European Herman Van Rompuy la Consiliul pentru Afaceri Generale pentru a evita referendumurile nationale - procedura necesara pentru astfel de schimbari si care ar dura pana la doi ani. Practic, potrivit propunerii Berlin-Paris, agreata de Bruxelles, toate tarile din zona euro ar trebui sa introduca in constitutiile nationale "regula de aur" prin care sa-si asume un anume nivel al deficitului bugetar sub sanctiuni drastice ce ar urma sa fie impuse de Curtea Europeana de Justitie.
  

Ce inseamna o modificare limitata de tratat. O schimbare limitata de tratat s-a produs deja la inceputul acestui an odata cu introducerea asa numitului "Mecanism de stabilitate European" prin care se poate oferi asistenta financiara statelor aflate in dificultate din zona euro. Consiliul European a motivat decizia de face schimbari "limitate" la tratat cu faptul ca noile reguli sunt necesare pentru o mai stransa coordonare a politicilor economice si bugetare ale statelor din zona euro si ca ele nu vor afecta alte parti ale tratatului sau competentele UE ori ale institutiilor sale. Consiliul European doreste sa apeleze la aceeasi formula si acum - procedura de revizuire simplificata - cu care scapa de referendumuri nationale si pentru care e nevoie doar ratificare in Parlamentele nationale ale tarilor care adopta regulile cu pricina.

PRECEDENT: Fara o procedura simplificata, o modificare "ordinara" a tratatelor inseamna negocieri lungi si complicate care, potrivit estimarilor expertilor ar dura chiar si doi ani fiind nevoie de referendumuri nationale in toate statele membre. Incercari similare in trecutul recent s-au dovedit un esec. UE a trebuit sa renunte acum sase ani la proiectul noii Constitutii europene, dupa ce textul a fost respins la referendumurile din Franta si Olanda.

Problema 3: De unde bani si garantii pentru tarile ingropate in datorii. Solutia la neincrederea de pe pietele financiare care a dus la situatia in care companiile reusesc sa se imprumute la dobanzi mai mici decat statele este, spun analistii, in mainile Bancii Centrale Europene (BCE), singura care poate linisti acum zona euro. BCE are joi reuniunea sa lunara pentru politica monetara. Analistii asteapta una sau mai multe actiuni care sa duca la stabilizarea sistemului financiar.

Primul pas ar fi reducerea dobanzii pe termen scurt care este acum de 1,25%. O a doua ar fi extinderea creditarii catre banci cu pana la doi sau chiar trei ani in loc de limita actuala care este de 13 luni.

BCE ar fi dispusa sa se implice chiar mai mult si sa joace "mai direct si mai agresiv", a sugerat saptamana trecuta presedintele bancii, Mario Draghi, doar daca liderii UE sunt de acord sa puna in aplicare planurile pentru coordonarea bugetara sugerate de Merkel, Sarkozy si altii.

BCE nu poate imprumuta direct guvernele nationale si nici nu poate cumpara direct obligatiunile statelor membre. Poate actiona insa la cumparare doar pe pietele secundare, asa cum o face deja, insa la un nivel redus. Multi economisti, citati de AP, au cerut bancii sa creasca aceste achizitii care ar determina in cele din urma reducerea costurilor de imprumut pentru tarile cele mai puternic indatorate.

BCE a rezistat pana acum sa se implice, deoarece interventia sa ar lua presiune de pe politicieni nevoiti altfel sa reduca cheltuielile si sa puna in aplicare programele de reforma. Exista de asemenea temerea BCE ca injectarea prea multor bani in economia europeana ar putea declansa inflatia.

Cine ar putea sa determine solutii decisive pentru criza euro? Gurvenul Goldman Sachs din Europa? Mario Draghi, noul presedinte al Bancii Centrale Europene (BCE), fostul comisar UE Mario Monti, noul premier italian si Lucas Papademos, noul sef al guvernului grec de uniunea nationala, au avut legaturi cu gigantul financiar american Goldman Sachs. Le monde scria, dupa ce a descris toate legaturile celor trei ca, banca americana si-a format un adevarat "guvern".

Romania si teama de Europa cu "doua viteze"

Romania a aflat de ideile pentru modificarile de tratat care vor fi in discutie pe masa consiliului. Este de asteptat o pozitie a statelor non-euro pentru ca apoi Consiliul European sa vada pe ce varianta merge mai departe: modificare limitata de tratat pentru UE27 sau un acord interguvernamental pentru zona euro UE17.

Cartile zonei non-euro vor fi jucate in special de Marea Britanie, care e pusa pe negocieri si de Polonia, una din vocile cele mai puternice ale Europei de Est. Aceste doua variante ridica din nou problema "Europei cu doua viteze". "Nu credem intr-o Europa cu doua viteze", a declarat Boc care a adaugat, despre asteptarile europene ale Romaniei pentru perioada urmatoare, ca doreste "luarea unei decizii, cat mai curand posibil, la nivelul Consiliului European referitor la aderarea la Schengen, cu respectarea acelorasi criterii aplicate si celorlalte state membre". Putine sanse la actualul consiliu.

Blocajul in care o tine Olanda va fi pus din nou in discutie la nivelul presedintilor statelor UE insa singura speranta este legata de fortarea unui calendar care sa indice macar: la ce data va afla Romania daca intra sau nu in Schengen. Romania ar mai putea juca, cu Traian Basescu in rolul principal, cartea bancilor care retrag banii din Europa de est pentru a raspunde noilor conditii de recapitalizare.