Studiul SAR asupra cheltuirii fondurilor europene si nationale, din perspectiva achizitiilor publice, scoate in evidenta exemple de rele practici, "adica documente cerute in mod inutil in cadrul procedurilor de atribuire sau cerinte disproportionate impuse operatorilor economici". Obstacolele birocratice sunt fie simptome de insecuritate profesionala, fie instrumente de manipulare a licitatiilor - arata studiul SAR.

Iata cateva exemple de rele practici, precum cerinte disproportionate sau documente inutile, detaliate in raportul "Banul public si interesul privat" publicat de SAR:

• se solicita indeplinirea unor indicatori financiari pentru contracte in care lipsa de lichiditati nu ar reprezenta un impediment major in buna indeplinire a contractului
• se solicita ca ofertantul sa fi inregistrat profit pe ultimii 3 ani de activitate (nejustificata in aproape toate cazurile imaginabile intrucat pentru demonstrarea situatiei economice/financiare sunt relevante cu totul alte cerinte, ca de exemplu lipsa datoriilor restante la bugete sau cifra de afaceri)
• se solicita certificatul ISO de orice fel ofertantului care are numai calitatea de comerciant intr-un contract de furnizare de produse, o cerinta absolut inutila in conditiile in care oricum plata se face numai dupa receptia produselor
• se solicita demonstrarea faptului ca ofertantul are un numar minim de angajati, desi foarte multe IMM-uri utilizeaza un sistem de angajare prin contracte pe o perioada determinata, in functie de contractele pe care reusesc sa le obtina fie pe piata privata, fie in zona publica.

"Imaginatia sau lipsa de discernamant a autoritatilor sunt nemarginite in impunerea de cerinte inutile de calificare", concluzioneaza autorii studiului.

Legat de Autoritatile de Management pentru Programele finantate cu fonduri europene, studiul arata ca acestea apeleaza la "supra-acoperirea cu hartii de teama de a nu gresi".

"Se impun sarcini birocratice disproportionate si, finalmente, inutile unor IMM-uri in special de catre AM POR si POS Competitivitate, sarcini care nu sunt cerute nici de legislatia nationala nici de procedurile UE", explica SAR. Dintre cele mai "oneroase" prevederi detaliate in raport amintim:

• cele care interzic membrilor consiliului de administratie al firmei si familiilor acestora sa participe in comisia de licitatie la o achizitie, ceea ce pentru multe firme mici exclude de fapt pe toata lumea. Se extinde astfel in mod absurd asupra unei achizitii private, unde nu poate exista conflict de interese si unde operatorul in mod natural urmareste profitul, regula achizitie publice, unde masurile impotriva conflictelor de interese ar fi de inteles.
• cele care obliga firma beneficiara de grant UE sa ceara foarte multe informatii de la producatorul bunurilor pe care le cumpara, prin extrapolarea cerintelor pe care trebuie sa le indeplineasca beneficiarul de grant asupra furnizorului acestuia. Practic, daca vrei sa cumperi un televizor sau niste pixuri esti obligat sa demonstrezi ca producatorul acestuia nu are datorii, ca are sistem de management, de protectia mediului si de securitatea muncii. Intr-o vreme, aceste reguli, strict aplicate, ar fi interzis achizitia de autoturisme Dacia de orice fel, deoarece producatorul avea datorii la stat.
• Aceste masuri hiper-protective nu fac proiectele UE mai impermeabile la fraude, ci doar incarca beneficiarii onesti cu documentatie in pus.

Detalii despre rezultatele studiului pot fi gasite aici.

In ceea ce priveste reglementarea domeniului, studiul citat arata ca, in ciuda instabilitatii legislative, adica modificarea cadrului legal de 7 ori in mai putin de 3 ani, legislatia este moderna si reformata conform cerintelor CE si nu exista, prin comparatie cu multe alte tari europene, nicio procedura de infringement deschisa de Comisie impotriva Romaniei pe acest domeniu.