Peste optzeci de tari s-au angajat miercuri, la Berlin, sa puna in practica un sistem automat de informatii financiare pana in 2017-2018, o masura care da o lovitura grea secretului bancar si constituie un progres notabil impotriva fraudei fiscale, scrie AFP.
Un acord multilateral a fost incheiat la capatul Forumului mondial pentru transparenta si schimbul de informatii, care a gazduit o suta de delegatii, marti si miercuri, in capitala germana.
51 de tari semnatare se angajeaza sa inceapa schimbul de informatii din septembrie 2017. Obiectivul: fiecare administratie fiscala sa stie averile financiare plasate in strainatate de contribuabilii sai.
Semnatarii includ membri ai Uniunii Europene precum si principate care pretuiau secretul bancar, precum Liechtenstein, sau paradisuri fiscale precum insulele Caiman sau insulele Virgine Britanice.
Alte 30 de tari s-au angajat, intr-un acord separat, sa puna in practica sistemul incepand cu 2018. Printre ele, Austria, dar si Elvetia, alaturi de importante piete financiare precum Bahamas sau Emiratele Arabe Unite.
Aproximativ 5.800 de miliarde de euro ar fi ascunsi in paradisuri fiscale, respectiv o lipsa de castig de 130 miliarde anual pentru administratiile fiscale din intreaga lume, potrivit economistului Gabriel Zucman, specialist in frauda fiscala.
"Secretul bancar in forma sa veche si-a trait traiul", a spus ministrul german al Finantelor Wolfgang Schauble, gazda conferintei, in cotidianul Bild.
Acordul de miercuri se bazeaza pe o norma internationala (CRS) conceputa de Orgnizatia de cooperare si dezvoltare economica (OCDE).
Statele Unite si legea lor Facta, care obliga bancile straine sa declare sistematic fiscului american conturile si depozitele clientilor americani, a fost declansatorul acestei actiuni.
De atunci, cinci tari europene, cu Franta si Germania in frunte, si sprijinite ulterior de UE si G20, au cerut generalizarea schimbului automat de informtii pe baza normelor OCDE.
Un pas important, dar nu si sfarsitul secretului bancar
"Cu cat vor fi mai multe tari care se angajeaza, cu atat mai dificil va fi pentru altii sa atraga investitori", a explicat Pascal Saint-Amans, seful luptei impotriva paradisurilor fiscale din OCDE.
Anumite piete financiare ramans insa "surse de ingrijorare", recunoaste acesta. Panama, spre exemplu, nu a definit o data pentru schimbul concret de informatii iar Singapore nu face parte din proces.
Tarile care nu recurg la schimbul automat de informatii vor face obiectul unei liste oficiale a OCDE, susceptibila de a afecta increderea unor organizatii internationale si a unor fonduri de investitii.
O amenintare considerata 'slaba' de anumiti experti in frauda fiscala, precum Andres Knobel de la Tax Justice Network. Legea americana Fatca, intrata in vigoare in 2014, prevede taxarea la sursa a bancilor care nu coopereaza, prin retinerea a 30% din veniturile realizare in Statele Unite, reaminteste acesta.
Acordul semnat la Berlin reprezinta insa "o prima etapa importanta", dar nu inseamna "sfarsitul secretului bancar", adauga analistul.
Norma conceputa de OCDE pentru schimbul automat contine mai multe portite de scapare, potrivit unui recent raport al Tax Justice Network.
Pentru a transmite informatiile in 2017, bancile vor colecta informatiile din 2016, pentru conturile mai mari de 250.000 de dolari. Un interval care permite persoanelor care recurg la frauda sa-si imparta averile in mai multe conturi sub aceasta limita.
In ciuda acordului multilateral, tarile vor putea alege dupa caz cu cine vor face schimb automat de informatii.
Elvetia a anuntat spre exemplu ca nu va face schimb de informatii decat cu tarile "considerate importante (...) pentru industria financiara" elvetiana. Cu alte cuvinte, eventualele depozite ale unor cetateni proveniti din tari sarace nu vor fi comunicate.
Persoanele care recurg la frauda fiscala vor putea in continuare sa se ascunda in spatele unor societati-paravan sau a fundatiilor, in conditiile in care bancile nu vor fi obligate sa dezvaluie identitatea beneficiarilor decat pentru veniturile provenite din investitii, excluzand activitatile comerciale.
In fine, un principiu solicitat de Elvetia nu permite utilizarea informatiilor decat pentru scopuri fiscale, astfel incat cazurile de coruptie si spalare de bani necesita autorizatii speciale.
