Cand Rezerva Federala si-a dus dobanda-tinta aproape de zero la sfarsitul anului 2008 a starnit o mare dezbatere asupra riscurilor pe care le prezinta faptul ca nu se poate merge mai jos, dar si ca se poate alimenta o bula financiara.
Sase ani mai tarziu nu se vad vad prea multe bule speculative, dar un nou risc a aparut: acela ca zero a devenit o ancora pentru dobanzile-cheie ce se dovedeste mult mai greu de abandonat decat se astepta Fed.
Trei banci centrale majore au atins limita punctului zero: Fed, Banca Centrala Europeana si Banca Japoniei. Niciuna nu a reusit sa evadeze din aceasta zona pana acum, iar BCE pare hotarata sa extinda programul de tiparire de bani.
Desi oficialii Fed insista ca Statele Unite pot - si o vor face pana la urma - sa rupa randul fata de restul institutiilor centrale crescand dobanzile, ultima lor decizie, de joi, de a ramane pe pozitie poarta avertismentul efectului de fluture in economie: o zbatere de aripi pe bursele din China poate restrange conditiile financiare din SUA si devia traseul pe care si-l stabilise Fed.
Aceasta este o situatie ce ar putea lasa Fed izolata in tentativa de a mari dobanda, pana cand economia globala va creste la unison iar riscurile au disparut de la orizont.
In timpul conferintei de presa, presedinta Fed, Janet Yellen a facut de mai multe ori referire la evenimentele globale ce au afectat economia Statelor Unite, subminata de inflatie si amenintata de cresterea economiei nationale.
In cursul ultimului an oficialii Rezervei Federale au spus ca se asteapta ca acesti factori, de la preturile scazute ale petrolului pana la intarirea dolarului si slabiciunea economiei Chinei sa se atenueze si sa permita o inflatie mai mare.
Dar ultimele proiectii economice realizate de cei care fac politica monetara a Fed a impins acest moment si mai departe in viitor si se pare ca inflatia nu va atinge tinta de doua procente pana in 2018.
Yellen a declarat ca ea inca este convinsa ca mecanismele fundamentale ale economiei se vor pune in miscare pana la urma si vor duce la cresterea inflatiei, dar banca centrala americana pare si acum la fel de ignoranta in privinta momentului in care acest lucru se va produce.
Analistii sunt de parere ca in cadrul Fed se produce o schimbare de fronturi, batalia mutandu-se de pe combaterea inflatiei pe lupta contra riscurilor sistemice din economia globala.
Aceasta este o situatie inconfortabila pentru un bancher central.
Politica monetara este construita in jurul folosirii uneltei principale - majorarea sau reducerea dobanzii-cheie. Aceasta este folosita pentru a incuraja expansiunea economica sau pentru a calma o economie ce risca sa se supraincalzeasca si sa genereze prea multa inflatie.
Cand dobanzile sunt zero, instrumentul isi cam pierde utilitatea: nu mai poate fi redus, ceea ce forteaza folosirea de masuri extraordinare cum ar fi achizitia de mari cantitati de bonduri (quantitative easing) pentru a nu lasa economia sa o ia in jos.
In aceasta vara, la summitul Fed din Jackson Hole s-au discutat si alte riscuri, inclusiv acela ca inflatia mica si dobanda redusa din acest "teritoriu zero” sa mareasca probabilitatea aparitiei unei deflatii pe termen lung.
Aceasta este situatia cu care s-a confruntat Japonia, cu un mediu economic adanc scufundat intr-un mediu cu cresteri de preturi minuscule sau inexistente si dobanzi zero.
Europa se confrunta si ea cu o stationare prelungita la nivelul zero, cu prea putine semne care sa indice o crestere a inflatiei sau a economiei.
In ceea ce priveste SUA, acest lucru poate fi un semn ca cererea globala, nivelurile mondiale ale salariilor si cresterea economiei lumii influenteaza politica Fed mai mult decat vor sa recunoasca oficialii americani.
O situatie mai mult decat familiara liderilor din tarile in curs de dezvoltare, care adesea s-au plans ca economiile lor sunt mult prea expuse la ce se intampla in Statele Unite sau in alte natiuni majore.
Iar asta ar putea fi acum noua normalitate.
11
3
