"Se înmulțesc și la noi analizele care aduc argumente că ne apropiem de o nouă criză. E adevărat, semnele se acumulează", scrie pe Facebook Lucian Croitoru, consilierul de politica monetara al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu.
Croitoru arata ca "Încă din 30 mai 2016 eu am exprimat opinia, bazată pe analiza unor evoluții în SUA că o criză va porni din SUA în intervalul 2017-2019 („Când va fi următoarea recesiune și cum ne pregătim pentru ea”). Apoi, pe 14 aprilie 2017 am reluat analiza pentru a arăta că acest eveniment foarte probabil ne va prinde pe picior greșit din cauza politicii fiscale prociclice, care s-a bazat, în ultimii ani, pe reducerea impozitelor concomitent cu creșterea cheltuielilor, dintre care cele cu salariile au avut ritmuri mari, care se vor aplica și în 2018 , („Salarii și recesiune: audi alteram partem”). Pe de altă parte, evoluțiile economice din România (în special inflaţia redusă), care au fost influențate foarte puternic şi de aceste politici fiscale, nu au dus la nevoia de a crește rata dobânzii de politică monetară și au menținut ratele dobânzii la tranzacțiile de pe piața interbancară la niveluri foarte joase".
Croitoru avertizeaza ca "având acest context, este probabil ca, atunci când criza va lovi, România să fie din nou în situația de a întări politica fiscală, ca și după 2008. În acest scenariu, apar complicații pentru politica monetară. Țările dezvoltate vor fi nevoite să reia politicile de relaxare cantitativă, acolo unde au fost stopate, sau să nu le mai anuleze, acolo unde mai sunt încă în funcțiune, de exemplu în zona euro. Dar eficiența lor va fi probabil mult mai scăzută".
Solutia? Lucian Croitoru spune ca "s-ar putea ca și țările emergente, inclusiv România, să apeleze, pentru prima dată, la relaxări cantitative. Dacă până la momentul crizei inflația nu va atinge un nivel care să genereze situarea ratelor dobânzii de politică monetară sau ratele dobânzii de pe piața interbancară semnificativ deasupra lui zero, atunci s-ar putea ca spațiul de manevră rămas pentru reducerea ratelor dobânzii să fie prea mic pentru a putea stimula reluarea afacerilor și ieșirea rapidă din recesiune. Pentru aceste țări, va trebui să vedem dacă volumul și calitatea activelor financiare pe care le dețin sectorul public și cel privat vor permite ca relaxările cantitative să fie suficient de mari pentru a reduce rata reală a dobânzii pentru a stimula reluarea cererii. Cu rate ale dobânzii prea mari în termeni reali, chiar și deprecierile monedelor, care în trecut au ajutat la ieșirea din recesiune a acestor economii, ar putea rămâne insuficiente".
8
7
