Creditarea in valuta a ramas o problema atat de stoc, cat si de flux. Ponderea creditelor in valuta aflate in bilanturile bancilor autohtone este de 62,9 la suta (iunie 2011). Creditele in valuta au devenit mai riscante fata de cele acordate in lei din punct de vedere al riscului de credit. Politica băncilor de a solicita garanţii a avut rezultate modeste. Volumul creditelor neperformante garantate cu ipoteci s-a dublat , se arata in Raportul de Stabilitate al BNR pe 2011.

Mugur IsarescuFoto: Agerpres

Descarca si citeste din atasament documentul complet

Sinteza documentului:

  • BNR va continua monitorizarea atenta a evolutiei creditarii in valuta si, asa cum a anuntat inclusiv in cadrul Raportului anterior, va adopta masurile necesare pentru a se asigura ca acordarea creditelor in moneda straina se realizeaza astfel incat riscurile aferente debitorilor neacoperiti la riscul valutar sa fie gestionate in mod corespunzator si reflectate cu acuratete in preturile serviciilor financiare, in contextul in care pe plan european se urmareste reluarea echilibrata a creditarii din punctul de vedere al imprumuturilor in moneda nationala fata de cele acordate in valuta, pe langa gestionarea adecvata a stocului existent de credite in moneda straina.
  • Banca Naţională a României monitorizeaza atent şi în permanenţă situaţia prudenţială a băncilor persoane juridice romane cu capital străin provenind din ţările afectate de criza datoriilor suverane.
  • Stabilitatea financiara in Romania a ramas robusta in perioada parcursa de la precedentul Raport asupra stabilitatii financiare (august 2010), in pofida contextului economic intern si international dificil din anul anterior. Riscurile la adresa sectorului bancar au fost contracarate de catre institutiile de credit prin eforturi proprii intreprinse in contextul activitatii desfasurate de catre Banca Nationala a Romaniei in privinta reglementarii prudentiale, a supravegherii si a gestionarii adecvate a riscurilor din sistem, eforturi concretizate in consolidarea nivelurilor de solvabilitate, provizioane si lichiditate.
  • Riscul de credit a ramas principala vulnerabilitate a sectorului bancar. Calitatea portofoliului de credite a continuat sa se deterioreze, dar intr-un ritm mai lent decat in anul 2009. Rata creditelor neperformante1 a ajuns la 13,4 la suta in iunie 2011 (fata de 7,9 la suta in decembrie 2009, respectiv 11,9 la suta in decembrie 2010), insa pierderile asteptate au fost corespunzator gestionate (gradul de acoperire cu provizioane a restantelor de peste 90 de zile se mentine la 96 la suta, nivel identic celui din anul 2010).
  • In perspectiva, dupa ce nivelul creditelor neperformante din portofoliul bancilor este anticipat a atinge maximul pe parcursul anului curent, se preconizeaza inceperea unei diminuari a presiunilor asupra calitatii activelor bancare, in contextul consolidarii treptate a cresterii economice si al intaririi gestiunii riscurilor la nivelul bancilor.
  • Rezultatele celui mai recent exercitiu de testare a rezistentei bancilor la socuri economice realizat de catre BNR au aratat ca sectorul bancar romanesc este capitalizat corespunzator: indicatorul de solvabilitate si rata fondurilor proprii de nivel 1 s-ar diminua cu maximum 3,5 puncte procentuale in situatia putin probabila in care scenariul advers luat in considerare s-ar materializa. Pastrarea soliditatii sectorului bancar in conditiile in care continua sa se manifeste riscuri importante presupune mentinerea capitalizarii si a provizionarii institutiilor de credit la niveluri adecvate.
  • Bancile au relaxat în mod prociclic standardele şi termenii creditării (perioada 2007-2008), pentru expansiunea creditării în vederea atingerii într-un orizont scurt de timp a obiectivului băncilor de creştere a cotei de piaţă.
  • Creditele acordate au în prezent cea mai ridicată rată a neperformanţei, procesul de arbitrajare a standardelor prudenţiale ce viza realizarea pe termen scurt de câştiguri din punct de vedere al cotelor de piaţă conducând pe termen mediu la evoluţii negative ale calităţii portofoliilor de active ale acestor instituţii.
  • Este necesara evitarea recurgerii din nou la modelul de creditare din perioada anterioară declanşării crizei economice şi schimbarea viziunii managementului riscului
  • Principalele vulnerabilităţi generate de companii asupra stabilităţii financiare s-au menţinut de la data Raportului anterior: capacitatea de onorare a serviciului datoriei către bănci şi IFN a continuat să se reducă, dar într-un ritm mai lent decât în perioada de referinţă anterioară, iar disciplina de plată între parteneri a rămas relativ laxă

Riscurile generate de sectorul companiilor

  • Analiza detaliată pe sectoare economice relevă faptul că firmele din construcţii înregistrează cea mai mare rată a neperformanţei (18,9 la sută, iunie 2011). Companiile din industria prelucrătoare şi comerţ (care deţin circa jumătate din portofoliul corporativ al băncilor), au rate de neperformanţă de 12,3 la sută, respectiv 16 la sută (iunie 2011). Cea mai severă creştere a neperformanţei este înregistrată de sectorul imobiliar (volumul creditelor neperformante s-a majorat de peste 4 ori în perioada decembrie 2009 – iunie 2011, dar nivelul ratei restanţelor se menţine sub media pe economie)
  • Principalele vulnerabilităţi generate de companii asupra stabilităţii financiare – capacitatea de onorare a serviciului datoriei către creditorii financiari şi disciplina de plată între parteneri – s-au menţinut de la data Raportului anterior, dar cu o intensitate în scădere. Pentru anul 2011 există perspective de ameliorare a ambelor vulnerabilităţi. Deşi riscurile se aşteaptă a se reduce, necesitatea diminuării caracterului prociclic în constituirea provizioanelor şi nevoia acoperirii adecvate a tuturor riscurilor rezultate din creditarea companiilor reclamă, din perspectiva unui management bancar prudent, ca nivelul de provizioane să nu înregistreze modificări substanţiale nici după implementarea IFRS, începând cu exerciţiul financiar 2012
  • Procesul de insolvenţă reprezintă o altă vulnerabilitate generată de criză asupra stabilităţii financiare, dar care s-a menţinut la intensităţi moderate. Numărul firmelor nou intrate în insolvenţă a crescut semnificativ (circa 24.700 în anul 2010 şi 11.900 în semestrul I 2011), dar sporul natural a avut evoluţii mixte: a fost negativ în anul 2010 (numărul firmelor radiate a fost de 194.000, în timp ce numărul celor nou create a fost de 122.000) şi a devenit pozitiv în semestrul I 2011 (numărul radierilor fiind de circa 36.000, iar cel al înmatriculărilor de 72.000).
  • Deşi au un rol relativ modest pentru economia reală, firmele aflate în insolvenţă afectează semnificativ disciplina de plăţi în economie şi calitatea portofoliului bancar.
  • Întrucât firmele îşi onorează mai bine serviciul datoriei faţă de bănci decât faţă de IFN, cerinţele prudenţiale ar trebui să fie mai exigente în cazul celor din urmă. Rata creditelor neperformante aferente portofoliului bancar a crescut de la 7,2 la sută la 13,4 la sută

Riscurile generate de populatie

  • Capacitatea populaţiei de onorare a serviciului datoriei a continuat să se reducă, dar într-un ritm mai lent. Băncile au avut o acoperire bună contra riscului de neplată din punct de vedere al provizionării şi al solvabilităţii. Într-o perspectivă pe termen mediu, menţinerea acestor indicatori la niveluri adecvate pentru acoperirea tuturor riscurilor rămâne o necesitate. Gradul mare de îndatorare, în special în valută, reclamă adoptarea într-un viitor apropiat a unor măsuri suplimentare pentru echilibrarea monedelor în care are loc creditarea populaţiei.
  • Pe termen mediu, provocările se referă la responsabilitatea sectorului instituţiilor de credit în privinţa creşterii gradului de cultură financiară a populaţiei şi schimbarea modelului de desfăşurare a activităţii bancare, cu accent mai mare asupra creditării companiilor.

Riscurile generate de sectorul imobiliar şi de creditarea cu garanţii ipotecare

  • Rata de neperformanţă a portofoliului de credite ipotecare a crescut moderat de la data Raportului anterior. Ponderea ridicată a creditelor ipotecare în bilanţurile băncilor, alături de riscul diminuării calităţii acestor expuneri şi al continuării corecţiei valorii activelor imobiliare, reprezintă principalele vulnerabilităţi.
  • Portofoliul de credite garantate cu ipoteci deţinut de bănci şi IFN este semnificativ şi în creştere. Stocul creditelor de acest tip însumează circa 138 miliarde lei (54 la sută din totalul creditelor acordate populaţiei şi 66 la sută din creditele acordate firmelor iunie 2011).
  • Fluxul de credite garantate cu ipoteci acordate populaţiei de la începutul anului 2010 până în iunie 2011 de către bănci şi IFN a fost important (circa 13,6 miliarde lei), majoritatea fiind în valută. La această evoluţie a contribuit considerabil Programul Prima Casă.
  • Politica băncilor de a solicita garanţii ipotecare pentru protejarea contra riscului de credit a avut rezultate modeste. Volumul creditelor neperformante garantate cu ipoteci s-a dublat de la începutul anului 2010 până în iunie 2011 (în timp ce volumul tuturor creditelor neperformante acordate companiilor şi populaţiei s-a majorat în acelaşi interval cu 65 la sută). În cazul creditelor neperformante aferente companiilor, diferenţa între rata de neperformanţă aferentă expunerilor garantate cu ipoteci şi cea aferentă expunerilor fără o asemenea garanţie este mică
  • Cele mai riscante s-au dovedit creditele în CHF (cu o rată de neperformanţă de 11,4 la sută în iunie 2011) şi cele acordate în anul 2008, când s-a înregistrat perioada de maxim al preţurilor activelor imobiliare (în acest ultim caz, rata de neperformanţă a atins 10,4 la sută în iunie 2011).
  • În strânsă legătură cu riscul deteriorării calităţii creditelor cu garanţii ipotecare acordate companiilor şi populaţiei se află riscul lichidităţii reduse şi al diminuării în continuare a valorii activelor imobiliare, atât comerciale, cât şi rezidenţiale. Evoluţiile pieţei imobiliare au fost mixte în anul 2010 şi în primul semestru al anului 2011: Preţul locuinţelor a continuat să se corecteze (-12,1 la sută în anul 2010 faţă de anul 2009, respectiv -11,9 la sută T1/2011 faţă de T1/2010), similar evoluţiilor din regiune. Conform opiniei băncilor, o corecţie suplimentară s-a înregistrat şi în T2/2011, iar tendinţa se aşteaptă să continue şi în T3/2011.
  • Intenţia de achiziţie a unei locuinţe a înregistrat valori în creştere începând cu anul 2011. Gradul ridicat de îndatorare a populaţiei şi ponderea mare a populaţiei care deţine o proprietate imobiliară susţin ideea unei reveniri timide a cererii de credite imobiliare.
  • Numărul tranzacţiilor imobiliare a rămas practic neschimbat în 2010 faţă de 2009 (şi în scădere cu circa 30 la sută faţă de 2008). Semestrul I 2011 indică o revenire modestă a numărului tranzacţiilor (în creştere cu 6,3 la sută faţă de semestrul I 2010). Conform unor analize ale sectorului privat, investiţiile comerciale ar putea reveni pe un trend crescător în 2011,
    randamentele oferite pe piaţa locală fiind atractive.