In plus, tema discutata in Raportul OECD readuce in prim plan taxarea muncii si a sectorului privat in Romania, intr-un context investitional tot mai volatil. Pentru a atrage investitori si a-si usura sarcina fiscala, Romania ar trebui sa isi puna la punct o viziune pe termen lung a fiscalitatii proprii.
- Cum imbunatatim colectarea? Relaxarea fiscala ar putea fi parte a solutiei
In ceea ce priveste contributiile la asigurarile sociale, veniturile bugetare incasate in anul 2009 au fost de 9,6% din PIB, cu mult mai mici decat in Cehia (15,4% din PIB), cu toate ca ratele legale de contributii erau relativ similare, Estonia (13.1% din PIB) si Polonia (11,3% din PIB) unde ratele legale de contributii sociale erau semnificativ mai mici decat in Romania. In plus, incepand cu 2008 se observa aceeasi tendinta de reducere a indicelui de eficienta a colectariile CAS. Mai mult, in cadrul tarilor din Europa Centrala si de Est, Romania ocupa ultimul loc in 2009 in ceea ce priveste eficienta colectarii CAS, desi avea una dintre cele mai mari cote legale de CAS (pozitia a patra dupa Slovacia, Ungaria si Cehia.
In cazul contributiilor sociale, cu un grad de eficienta de 64% si o rata implicita de impozitare de 28,1% la nivelul anului 2009, Romania se afla pe ultimul loc in cadrul grupului de tari est-europene membre UE. In anul 2010, situatia colectarii contributiilor sociale s-a inrautatit, rata implicita de impozitare diminuandu-se pana la 25,9%. Indicele de eficienta a colectarii taxelor a urmat o evolutie relativ similara pe tipuri de taxe si impozite in ultimii 2 ani (Graficul 28). Pe fondul crizei economice si financiare, economia neobservata a crescut, ponderea muncii la negru crescand, ceea ce s-a repercutat intr-o colectare mai slaba a taxelor si impozitelor.
De regula, dupa ce criza s-a instalat, fiecare Stat a cautat sa vada de unde poate face rost de bani. Unii au aplicat amnistii fiscale, propunand cetatenilor care si-au depus banii in strainatate sa ii aduca in tara. Altii au incercat sa mai elimine din evaziunea fiscala. Altii, sa introduca noi taxe sau impozite. Cele mai destepte si-au recladit intreaga arhitectura.
- In medie, in 1961 guvernele cheltuiau cam 30% din PIB. Acum procentul e la 45%
Unii au reformat modul de cheltuire a banilor de la buget in vreme ce altii s-au uitat cum sa isi creasca veniturile. Deciziile legate de chibzuirea cheltuielilor sunt cu atat mai importante cu cat in general acestea au tendinta de crestere. In medie, in 1961 guvernele cheltuiau cam 30% din PIB. Acum procentul e la 45%.
Drept e ca eficacitatea acestor masuri a depins insa si de un alt indicator. Gradul de incredere al populatiei in intentiile guvernelor. In Europa, cel mai ridicat nivel al increderii in capacitatea de reformare il are Luxemburgul. Guvernantii de acolo cand zic ca fac una, apoi o si fac. La polul opus e Estonia, Ungaria si Japonia.
Ca sa eviti derapajele mari, trebuie sa cheltui. Partea proasta e ca veniturile ti se imputineaza si nu mai ai de unde scoate banul. Cand economiile duduiau, deficitele structurale erau date uitarii. Dintr-o data, ele au devenit Mastera cea cruda si rea. In medie, deficitul bugetar in statele OECD a fost de 5,6% in 2010 fata de 1,3% in 2007. Datoria publica era in 2010 in medie (tot in zona OECD) de 74,2% din PIB, fata de 55,6% in 2007.
- Reducerile de cheltuieli, inclusiv cele din salariile aparatului guvernamental si in zona transferurilor sociale sunt mult mai eficiente decat tentativele de crestere a veniturilor
Pentru unele tari, un nivel ridicat de datorii au dus la probleme de solvabilitate fiscala, manifestata prin cresteri mari ale ratei dobanzii la obligatiunile suverane si la declasificari ale agentiilor de rating. Normal, rate ale dobanzii mai mari pun presiune pe cresterea economica si cresc gradul de vulnerabilitate al finantelor publice.
Contrar a ceea ce unii credeau, adancimea consolidarii fiscale nu depinde de marimea sau de dimensiunea Guvernului, mai arata studiul OECD. De exemplu, Belgia (unde cheltuielile guvernamentale au totalizat 54,2% din PIB in 2009) si Noua Zeelanda (unde cheltuielile guvernamentale au totalizat 41,9% din PIB in 2008) au demonstrat nevoi similare de consolidare fiscala.
De asemenea, cercetarile empirice sugereaza ca reducerile de cheltuieli, inclusiv reducerile in salariile aparatului guvernamental si in zona transferurilor sociale sunt mult mai eficiente decat tentativele de crestere a veniturilor. De aceea in cazul celor mai multe state, consolidarea a fost insotita de taieri si nu de reformare a veniturilor.
Guvernele ar trebui sa ia in considerare reduceri de impozite pentru angajatorii care angajeaza muncitori necalificati, in special tineri si someri de lunga durata, recomanda Jeffrey Owens, director al Centrului pentru Politica fiscala si administratia OCDE.
Una peste alta, un pachet de noi reguli fiscale mai suple, insotite de mecanisme coercitive mai dure si de aplicarea lor fara exceptii ar putea ajuta economia. Totul e ca cei de la Finante sa vrea si sa tina mai mult cont de ceea ce mediul privat le recomanda.
Odata cu evolutia societatii s-au dezvoltat foarte mult speculatorii, speculantii si firmele speculative ceea ce a dus la situatia de azi.
Apoi politicienii inconstienti au promis si au dat alegatorilor orice, in batjocura aritmeticii elementare: scutiri de la plata taxelor si impozitelor, mariri de pensii, scaderea cu generozitate a virstei de pensionare, finantarea mascata a partidelor din bugetele nationale, coruptie legalizata, etc.
Politicienii de azi acuza electoratul de cersetorie. Dar tagma lor de politicieni incompetenti e cea care a crezut ca smecheria merge la infinit. Iar o parte a lor inca mai crede ca smecheria merge, datoriile pot fi bagate sub pres, iar alegatorii pot fi in continuare aburiti cu bani de imprumut, dintr-un sac fara fund.
DAR:
1. Dupa razboi practic nu exista somaj, totul era de reconstruit cu bani europeni sau cu bani americani
2. Exista un larg sector al intreprinderilor publice. In Franta, in 1960, 30% din cifra de afaceri din economie era realizata in intreprinderi publice, 30% din investitiile productive erau publice. Profiturile acestor intreprinderi nu era privat, era public. Nevoia de taxe si impozite era mai mica.
3. Capitalismul era inca antreprenorial si, pana prin 1978, rata decenta a profitului era de 6%-9% in Europa. Tot in anii 70, cheltuiala cu forta de munca reprezenta aproape 75% din Valoarea Adaugata Bruta creata in economie (salarii bune!), nu doar 50% ca astazi (salarii preponderent mici si putere de cumparare scazuta, compensata prin politic de creditate laxa pana prin 2008).
4. Capitalurile nu erau complet libere si nu se putea nimeni sustrage cu usurinta de la plata impozitelor. Astazi, toti fug in Elvetia sau Cipru.
5. Populatiile nu cereau multe servicii publice care trebuia sa fie finantate. Mai sunt motive...
In esenta insa, capitalul isi rezerva o remunerare mai mica, statul nu se jea sa aiba afaceri din care sa-si finanteze obligatiile, cetatenii erau mai corecti cu Fiscul.
Uite un studiu interesant despre intreprinderile publice:
http://esa.un.org/techcoop/documents/SOEReform_French.pdf