E oarecum bulversant. Toti vor binele mediului de afaceri, dar nu se pun de acord asupra cailor prin care acest bine comun poate fi realizat. Cand ii intrebi in particular, fiecare isi apara argumentele si spun ca Celalalt isi urmareste interesul. “L’enfer, c’est les autres”, vorba lui Sartre, daca nu ma insel prea tare. Investitorii straini?, intreaba “ai nostri”. Fugi dom`ne de-aici, aia au interesele lor, ca doar nu recomanda ceva ce sa le fie defavorabil in business. Fac miliarde in Romania, cum sa propuna ceva ce i-ar dezavantaja? Steven Van Groningen, presedintele FIC (si fireste al Raiffeisen Bank) admite ca e nevoie de o mai buna coordonare, dar subliniaza ca FIC reprezinta totusi 33% din PIB. Puncte comune cu ceilalti: legea holdingului, deductibilitatea unor cheltuieli, o distinctie mai clara intre activitati dependente si independente, cresterea taxarii proprietatilor s.a.. Marele mar al discordiei- reducerea CAS, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Unii vor TVA de 24%, altii spun ca trebuie redus la 19%. Vezi aici care e nivelul optim al TVA si ce se discuta in lume pe aceasta tema.
Personal, cred ca simpla reducere a TVA in acest moment, fara a adauga si alte masuri, ar fi nefericita. Dar – se stie- eficienţa economică este maximizata prin impozitarea bunurilor la rate invers proporţionale cu elasticitatea la preţ a cererii. Pe romaneste, consumul de produse inelastice sa fie taxat mai mult decat cel de produse cu elasticitate ridicata. Drept e ca un asemenea concept ar fi greu de aplicat din ratiuni practice. Cine sa stea sa calculeze elasticitatile fiecarui produs, sa le actualizeze, sa faca apoi reglajul fin samd? Dar ca idee pe baza careia sa starnim discutii, merge.
Revenind. Aici aveti Cartea Alba a FIC, cu propunerile aferente. Aici aveti un excelent interviu cu Ionus Simoin- AMCHAM. Iar aici studiul facut de Daniel Daianu, Laurian Lungu si Ella Kallai. Pentru cei care vor sa compare solutiile fiecaruia.
Una peste alta, din 220 de propuneri ale FIC, au fost luate in considerare circa 27. Dintre care s-au solutionat 11. Cam 5% ar insemna, nu? E drept, Romania se afla sub un acord cu finantatorii straini, care acord impune niste restrictii. Cu putin curaj insa si cu multe calcule cred ca anumite cifre pot fi atinse cu un set diferit de masuri fata de cele pe care le are in cap Ministerul Finantelor.
Vezi aici topul masurilor de consolidare fiscala (din alte tari, via OECD)
Personal, sunt pentru scaderea fiscalitatii si pentru adaptarea cotei la conditiile macro din Europa. Vezi aici ce masuri se luau in antichitate pentru a promova natalitatea (bazinul de unde vei putea recolta contributiile pentru pensii) sau de ce la noi, instituirea unei taxe pe bogatie nu va avea niciodata efectul scontat.
Sunt de acord cu Paun, dar ma desprind de domnia sa in cateva puncte, mai ales in cele legate de BNR si de atributiile sale strict pe problema fiscalitatii.
Azi am trimis cate un set de intrebari fiecarui participant la discutie.
Steven van Groningen - Presedinte FIC spune asa:
Este nerealist sa credem ca o singura organizatie poate acoperi toate aspectele care tin de mediul de afaceri, chiar daca de exemplu Consiliul Investitorilor Straini reprezinta 130 de companii cu o contributie in PIB de aproximativ 33%, investitii cumulate de circa 40 miliarde EURO si peste 190.000 de salariati. Vor exista mereu si organizatii care reprezinta o industrie, cu problemele specifice sau organizatii in care nationalitatea de origine a investitorilor primeaza, cum sunt camerele de comert bilaterale. De aceea, Consiliul Investitorilor Straini, crede ca este potrivit sa ne concentram pe probleme generale ale mediului de afaceri, care sunt valabile si se cer solutionate indiferent de industrie, de originea capitalului sau investitorului si chiar de marimea companiei.
Ceea ce vad necesar este intr-adevar o mai buna coordonare intre aceste organizatii de afaceri, pentru imbunatatirea eficientei si eficacitatii. Este unul dintre obiectivele noastre pentru anul acesta.
Rep (adica eu): Ca reprezentant al Guvernului, nu e dificil de ales partenerii de negociere? Ale cui propuneri sa le iau in considerare, cata vreme unele se bat cap in cap?
Din punctul meu de vedere, Guvernul nu trebuie sa adopte ca atare o propunere sau alta, ci sa creeze un cadru si un proces continuu de dialog cu organizatiile care reprezinta mediul de afaceri – si de asemenea, cu organizatii ale societatii civile. Dintr-o dezbatere deschisa intotdeauna rezulta o solutie mai buna, sunt multe fatete ale unei probleme si trebuie documentat impactul oricarei masuri sau actiuni guvernamentale asupra tuturor grupurilor din societate. Este contraproductiv ca Guvernul si autoritatile in general sa ia decizii sau sa adopte reglementari fara consultari, iar ulterior sa incercam in primul rand sa le respectam – pentru ca activitatea tuturor membrilor nostri se bazeaza pe respectarea legislatiei in vigoare – apoi sa incercam sa o imbunatatim, dupa ce efectele negative ale unor prevederi sunt deja un fapt.
Rep: Cat de mult ia Guvernul in serios propunerile diferitelor organizatii, asociatii, institute de cercetare samd?
As zice ca din ce in mai mult. Repet, ceea ce este cel mai important este dialogul continuu, numai asa putem ajunge la politici si reglementari mai bune.
Surse apropiate mediului de afaceri local spun asa:
” Trebuie sa intrebati guvernul. Studiul lui Daianu et comp. nu are propuneri majore de schimbare a fiscalitatii. Celelalte doua sunt facute de jucatori din piata, direct interesati de una sau alta dintre schimbari. Nici nu e bine sa fie o singura voce, de asta e democratie”
Sau: “Nu am vazut documentele FIC. Dar trebuie sa vedeti cine a elaborat aceste analize. Nu omiteti ca avem de-a face cu organizatii patronale. Mai mult ele reprezinta interese ale grupurilor mari straine…Spun aceasta intrucat noi nu aparam interesele cuiva anume, ci am judecat prin prisma interesului national (desigur, asa cum il percem noi)”
Citeste si comenteaza pe Hymerion.ro
