Wang Fuchuan sta in pat la cei 90 de ani ai sai, imbracat intr-un sacou negru matlasat, cu doua cuverturi trase pana la barbie care sa-l fereasca de aerul rece din noiembrie, se arata intr-un reportaj al Bloomberg. Caldura nu are, iar in nas si-a infundat hartie igienica ca sa nu-i mai picure narile. Pe podeaua rezervei sale e plin de gandaci, iar la chiuveta si la toaleta nu are apa. Toate bunurile sale - câteva articole de îmbrăcăminte, sunt stranse într-o pungă de plastic asezata sub pat. Singura lui distractie este un radio cu tranzistori care ii mai tine de urat.

Wang se considera insa un norocos- a luptat in anii 40 impotriva japonezilor, asa incat acum Guvernul Chinei ii achita lunar cei 2.000 de yuani (318 dolari), cat costa sederea lui acolo. Din pensia de 200 de yuani, Wang isi cumpara alimente.

"O mulţime de oameni de varsta mea nu si-ar permite să stea aici", spune Wang. "Mancarea nu e buna, dar nu am altceva de ce sa ma plang", mai spune el.

Wang se afla în avangarda unei schimbari demografice care se profilează pentru China. Potrivit datelor oficiale, circa 178 milioane chinezi aveau varsta de peste 60 de ani în 2009, iar numarul lor ar putea ajunge la 437 milioane până în 2050.

"Este un tsunami demografic", spune Joseph J. Christian, de la Harvard Kennedy Center. Provocarea Chinei este similară cu cea cu care s-a confruntat Japonia în anii 1990, cu o diferenţă esenţială: China va îmbătrâni. Cu zeci de milioane de părinţi lăsaţi să se descurce singuri, guvernul a înfiinţat un Comitet National care sa se ocupe de batrani.

Sprijinul din partea sectorului privat sau al ONG-urilor este fragil, clinici de tipul celor in care locuieste Wang Fuchuan fiind rare si cautand in principal batrani cu venituri cat mai ridicate.

"Sistemul de ingrijire a batranilor este inca in faza copilariei in China”, spune Ninie Wang, cea care a pus bazele unui centru de ingrijire la Beijing, unde lucreaza 500 de asistente medicale.

China dispune de 39.000 de camine care se ocupa de varstnici, camine care au in total 2,7 milioane de paturi. Adica doar 1,6% din populatia de peste 60 de ani poate fi gazduita, fata de o medie de 8% in statele dezvoltate. In plus, cele mai multe asezaminte dispun de facilităţi medicale reduse, chiar si acelea din marile orase. In mediul rural situatia e mult mai dezastruoasa.

"Dacă nu putem ajuta oamenii din Beijing, ne putem lua gandul de a-i sprijini pe cei de la tara", explica Jing Jun, profesor de antropologie la Universitatea Tsinghua.

Un sondaj din 2009 derulat in caminele de ingrijire a batrinilor din Nanjing au aratat ca din totalul personalului angajat, doar o treime are studii de specialitate. Majoritatea sunt muncitori necalificaţi din mediul rural aproape total lipsiti de instruire.

"Scopul de la aceste case este de subzistenţă pentru rezidenţii ai căror copii nu pot avea grija de ei", spune Zhanlian Feng, un gerontologist de la Universitatea Brown, care a scris o lucrare pe baza anchetei în Jurnalul Oficial al Societatii Americane de Geriatrie. Multe clinici refuza oameni care au nevoie de asistenţă medicală cu normă întreagă.

Nu exista standardele de ingrijire sau supraveghere guvernamentală, asa incat abuzurile nu sunt contorizate, mai spune Feng.

"Nu vreau să fiu o povară", spune Du Li, un fost contabil in slujba Guvernului, acum de 85 de ani, care are un baiat si o fiica, ambii traind in acelasi oras. "Nu cred că au timp- profesia le ocupa cea mai mare parte din zi", mai spune Du.

"Îmbătrânirea populaţiei va fi o problemă în China", confirma Li Zhihong, director de cercetare la National Committee on Aging.

Nu toată lumea este insa convinsă ca eforturile guvernului vor reuşi. Într-o garsoniera de 20 de metri patrati, fără încălzire, Luo Jinxiang (81 de ani) spune ca pensia ii ajunge doar pentru alimente şi medicamente. "Chiar crezi că guvernului îi pasă de noi?", se intreaba el cu un zâmbet crispat. "Să nu credeţi foarte mult in asta. Asa merg treburile pe aici”, adauga el.

Citeste aici reportajul integral