"In momentul in care guvernele si toate institutiile europene sunt mobilizate" pentru intarirea controlului conturilor publice si al guvernantei Uniunii monetare, "raman uluit de momentul ales de Standard and Poor's si, pe fond, de evaluarea sa, care nu ia in calcul actualele progrese", a spus acesta, intr-un comunicat transmis AFP.
Franta si Austria au pierdut vineri ratingul AAA acordat de Standard & Poor's (S&P), care a degradat nota altor sapte tari europene, dar nu si pe cea a Germaniei, readucand pe tapet criza datoriilor suverane, intr-o perioada de acalmie.
"Dincolo de aceata nota, care nu constituie decat o parere intre atatea altele, ceea ce mi se pare mai important este evaluarea obiectiva a ceea ce facem in situatia actuala", a spus comisarul francez, care se afla intr-un turneu in Asia.
El a mentionat faptul ca "peste tot, in fiecare tara, eforturi fara precedent se fac pentru controlarea cheltuielilor publice, reguli comune sunt instituite pentru a asigura in sfarsit pe viitor o uniune economica si bugetara alaturi de uniunea monetara, in fine, exista un angajament determinat al Bancii Centrale Europene".
Un alt comisar european, Olli Rehn, responsabil cu problemele economice si monetare, a apreciat vineri seara drept incoerente deciziile agentiei americane de rating.




















USA retrage 7000 soldati din Europa, probabil din cea de Est.
Investitorii prefera sa bage banii in obligatiuni vest europene cu randamente la jumatate, sau negative (Germania).
Americanii, pe de o parte, folosindu-se de agentiile de rating (aceleasi care au supraevaluat si sectorul imobiliar si au generat bula) de a submina economiile europene si UE.
Investitiile in afaceri private in Europa de Est scad. Multinationalele concediaza controlat oameni, restrangand activitatea companiilor ca sa protejeze pana in ultima clipa capitalul, urmand a fi retras dupa ce firmele isi dau obstescul sfarsit.
Rusia devine rezervata. La o adica nu e conflictul ei - inca.
Teatrul de razboi este pregatit, pe calea pe unde vor zbura rachetele.
Mai vreti si alte dovezi ?
De exemplu grecii au taiat un salariu lunar pe an, acuma au ajuns la 13. Frantujii cica reduc deficitul de la 6 la 5 procente. Cica pacea sociala nu e compatibila cu un buget echilbrat.
Pai cu asa eforturi, e greu de inteles cum creditorii stramba din nas.
aia d c nu-s retrogradati?! are oare ceva de-a face cu faptu ca agentiile de rating sunt americane si americanii au de castigat din destabilizarea europei?!
Diferenta intre SUA si statele europene e ca daca media EU pt. datoria publica e mai mica decat datoria publica a SUA, daca iei in calcul datoria externa totala (publica si privata), unele din statele puternice ale EU stau mult mai prost ca SUA. SUA are o datorie externa de cca. 100% din PIB, pe cand multe state europene mari, (GBR, Germania, Franta) au o datorie externa mai mare de 100% din PIB - cel mai bine sta Germania, cu doar 142%, GBR e insa la 400%. Ce inseamna asta? Ca chiar daca politica de stat in tarile respective a fost acceptabil de buna, neducand la o indatorare excesiva a statului, cetatenii respectivelor tari au fost iresponsabili, atat ca persoane private cat si la nivelul conducerii firmelor din tarile respective, indatorandu-se peste ceea ce pot sustine in mod rezonabil. Ceea ce e de natura sa scada ratingul statelor europene in care problema e mai acuta.
Afirmatiile de mai sus se bazeaza in majoritate pe date din 2010. Agentiile de rating probabil ca au date mai proaspete, asa ca ceva-ceva s-o fi intamplat in evolutia financiara a Frantei de-a fost retrogradata.
Mi se pare un caz de "nu vezi barna din ochii tai din cauza paiului din ochii altuia"
SUA se ducea prea in jos
trebuie europa tinuta sub control
america, la ce datorii are ar trebui sa fie pe la B
nustiu d c este conceptul "economia este o bisnita din care unii castiga tone de bani este atat de greu de inteles...
este un moment intr-adevar de calm in care eu retrogradat ceea ce chiar este ciudat...
De fapt mai corect spus ar fi ceva de genul "Degradata agentie S&P a retrogradat ratingurile unor tari din zona Euro".
Nu e vorba ca le luam sau nu in seama aceste agentii private, e vorba ca noi, Europa, am ajuns intr-o situatie financiara in care suntem disperati de dependenti de pietele financiare, care piete iau foarte in serios ce zic agentiile astea.
Mai exact, dau un rating mai scazut decat ar trebui unei tari cu un oarecare risc, in acest fel tara respectiva fiind afectata, si riscul respectiv materializandu-se. Sau dau un rating mai crescut unei tari care de fapt nu-l merita, dar asta creand incredere tara respectiva reuseste sa treaca peste riscul respectiv fara prea mari probleme, ajutata de increderea crescuta a investitorilor.
In felul asta, increderea in agentiile de rating creste, dat fiind ca predictiile lor se materializeaza cu regularitate. dar de fapt ele manipuleaza piata financiara, in loc sa se limiteze strict la rolul lor de reglare a pietei. De pierdut au atat invetitorii cat si clientii acestora. De castigat au doar agentiile de rating. Si politica asta nu duce de loc la stabilizare, dat fiind ca doar prin excese de-o parte si de alta a situatiei de echilibru reusesc firmele de rating sa obtina increderea investitorilor.
S&P le-au luat boii de la bicicleta francezilor cu ratingul lor. "Uluitor" momentul si mai ales tagma pedepsitilor ?! Le-au luat Au' tarilor care sunt deacord cu impozitarea speculatiilor financiare :))). Rasul curcilor !!! Franta ar putea pierde 16 miliarde/an prin cresterea intereselor creditelor, si culmea e ca ar castiga tot 16 prin impozitarea cu 0,01% a speculatiilor. Pai nu-i nici o problema ... vor impozita cu 0,02% si de ce nu 0,1 si tot castiga.
Maine imi deschid si eu o agentie de notatie, sa fac un ban gramada pe spatele fraierilor!
Cu toate astea, ce treaba are asta cu finantistii?
Spor la cârca !
Sa ma explic. Statele lumii, inclusiv (sau mai ale?) cele bogate, se imprumuta mereu, de la pietele financiare internationale (banci, fonduri de investitii, adica intr-un cuvant de pe "piata"). Se imprumuta ca sa isi poata sustine existenta.
Dar nu-i normal, pur si simplu. Nu-i normal ca cea mai inalta si pe de departe cea mai puternica entitate dintr-un cadru geografic anumit sa se imprumute. Statul suntem noi toti si banii statului vin prin impozite, de la cetateni si firme, care firme, indiferent ca sunt romanesti sau straine, sunt tot entitati romanesti, din punct de vedere legal.
N-ar fi mai corect un sistem in care fiecare functie din aparatul de stat, plus asistenta sociala, plus restul cheltuielilor, sa aiba un procent fix din bugetul national? Mecanismul ar functiona simplu. si transparent. Cati bani s-au strans la buget? X lei. OK, astia X lei ii impartim, conform procentajului alocat fiecaruia. Plus un mic surplus pentru situatii de urgenta (calamitati, etc.) si un fond in care sa se stranga bani pentru proiecte dfe abvergura (autostrazi etc), proiecte planificate cu ani inainte. Si astfel odata la 3 luni sa spunem, toate salariile si cheltuielile din sectorul bugetar sa se recalculeze, sa nu mai fie un salariu fix. Dupa principiul "cati avem atata consumam".
Si in modul asta, un stat n-ar mai trebui sa se imprumute nicidoata si oamenii ar fi stimulati de situatie sa produca (real) cat mai mult, ca sa aiba bani cati mai multi. Asa, ca imprumutam si pana la 100% (!!!!!) din PIB (care PIB e "cifra de afaceri" a unei tari, nu profitul ei) mi se pare halucinant si o capcana perfecta ca sa-ti pierzi independenta.
Si oricum, ideea ca un stat, care colecteaza impozite de la oameni, trebuie sa se imprumute ca sa poata functiona, mi se pare.... nu vreau sa exagerez, dar mi se pare putreda de la bun inceput.
Da' nici macar asta n-ar rezolva problema. Problema esentiala e functionarea pietei.
Statul de fapt nu exista nicaieri. Exista persoane private care se imprumuta, si exista organizatii (de stat sau private e mai putin relevant) care se imprumuta.
In lipsa unor garantii solide (gen casa, masina, terenuri etc.), creditele se dau efectiv pe incredere. Creditarea pe incredere e din ce-mi dau eu seama o chestie care a luat amploare initial in SUA, si a fost apoi exportata in toata lumea.
Justificarea creditarii pe incredere e aceea ca in felul asta poti asigura o crestere mult mai rapida a unei economii, avand posibilitatea sa creditezi si idei de afaceri bune, nu doar afaceri solide care se intampla sa se extinda.
Acuma, fiecare entitate care vrea credit il ia de unde-l capata mai ieftin. Daca eu de ex. vreau sa pornesc o afacere, si capat credit mai ieftin de la sultanul Brunei-ului, de-acolo il iau, chiar daca-s cetatean american. La fel, daca-s institutie de stat americana, si capat credit ieftin de la un fond de investitii care desi functioneaza in SUA e finantat tot de sultanul Brunei-ului, indirect tot de-acolo iau credit. Chestia asta chiar e rationala, orice alta varianta ar duce la coruptie si costuri mai mari.
Asta duce la o structura a creditarii extrem de greu de prezis sau de controlat la nivel global.
In plus, cand sunt multi bani pe piata (adica dupa ce economia globala merge bine cateva decenii), investitorii au suficienti bani incat sa dea foarte usor credite - un numar redus de credite pe care nu le capeti inapoi e OK, cata vreme dobanda la celelalte credite acopera pierderea, tinutul banilor la ciorap insa iti aduce garantat pierdere din cauza inflatiei. Asa ca se ajunge periodic la situatia de-acuma - multe credite neperformante. Investitorii "saracesc" la loc, criteriile de creditare devin mai aspre, si ciclul se repeta.
Ideea e urmatoarea: banii ce-i imprumuti ii investesti. Investitia cel putin in teorie ar trebui sa-ti aduca mai mult decat tinutul banilor la banca, altfel nu renteaza sa te imprumuti. Asa ca daca imprumuti bani cu o dobanda de 10%, si-i investesti cu o rentabilitate de 30%, e sustenabil imprumutul. Tu investesti 10 EUR, dai inapoi anual vreme de 10 ani 2 EUR (1 EUR dobanda si 1 EUR rambursarea creditului), pe care-i produce investitia ta, si-ti mai ramane si tie 1 EUR in fiecare an.
Acu', daca ai un PIB de 10 EUR, si aduni in fiecare an 3 EUR (% din cifra de afaceri - adica din PIB), ajungi sa faci investitia aia de 10 EUR abia in ceva mai bine de trei ani. Asa ca mai bine iei un credit de 10 EUR, faci investitia imediat, si daca totul merge bine castigi de pe ea 1 EUR in plus pe an, fara sa cheltui nimic din cei 3 EUR pe care ti-i aduce PIB-ul fara credit.
Daca treaba se impute, si tie-ti scade rentabilitatea pe ansamblu la 10%, inca poti plati 2 EUR pe an investitia din credit iti aduce 1 EUR, si ce-ti iese in plus din PIB tot 1 EUR. Tre' sa ajungi la o rentabilitate mult scazuta ca sa nu mai poti plati creditul, si chiar daca ai rentabilitate 0, tot poti plati creditorii prin reducerea PIB.
Asa ca pe-aici se invarte toata smecheria: cat de rentabila ti-e economia. Aia determina nivelul pana la care te poti imprumuta, ca stat. Si cata vreme te tine cureaua, imprumutatul e intotdeauna mai rentabil decat cresterea organica, pe baza resurselor proprii, daca ai unde creste. (In state cu economii dezvoltate cresterea e limitata mai degraba de lipsa oportunitatilor decat de lipsa fondurilor - nu prea mai poti face o firma pe o felie de piata daca felia aia de piata e deja saturata.)