La inceputul acestui an, climatul a devenit brusc mai bun pe planeta financiara, scrie Eric Le Boucher, unul dintre fondatorii site-ului Slate.fr. Pe burse, nu a venit inca vremea relansarii dar asteptarea a luat locul fricii. Investitorii americani revin in Europa. Italia si Spania reusesc sa se imprumute la dobanzi in scadere considerabila. Investitorii nu se mai tem de explozia Zonei Euro, cel putin pe termen scurt, in ciuda esecului negocierilor din Grecia. Pe scurt, sentimentul ca ce a fost mai rau a trecut se raspandeste, noteaza Eric Le Bocuher, al carui articol il prezentam in continuare.

BCE si masurile de austeritate

Cheia acestui reviriment este decizia Bancii Centrale Europene (BCE) din decembrie, de a deschide larg portile vistieriei pentru refinantarea bancilor. Acestea au luat 500 de miliarde de euro si sunt sigure acum ca vor incheia cu bine acest an. Ar mai putea fi una sau doua banci in pericol, dar riscul unei crize in cascada este exclus acum.

Celalalt factor pozitiv fundamental este legat de planurile de austeritate decise in Spania si in Italia. Aceste planuri au fost considerate credibile de catre piete. La, Roma, in special, nod al crizei europene, Mario Monti a lansat imediat o serie de masuri de austeritate dar a deschis de asemenea meserii inchise (taxi, notari, veternari etc...) pentru "eliberarea cresterii" italiene. Primul ministru, care a facut parte din Comisia reunita de Jacques Attali in 2007 - 2008 (cu autorul acestor randuri) pare sa se fi inspirat direct din raportul remis atunci in Franta presedintelui Republicii. El il aplica. Si in special isi doveste abilitatea de a convinge pietele, o metoda din care alti lideri ar face bine sa se inspire.

Abilitatea sa este evidenta in relatia cu BCE. A fost atent sa nu ceara niciodata concesiuni sau intelegeri separate. Fata de aceasta institutie, care tine in mod feroce la independenta sa, el a evocat nevoia unei "taceri respectuoase". "BCE se va simti mai relaxata" sa aplece urechea la cererile italienilor, a explicat el miercuri, 18 ianuarie, la Londra, in fata colegilor sai profesori la London School of Economics. La fel si a doua zi dupa degradarea ratingului Italiei de catre Standard & Poors (in acelasi timp cu Franta). "As fi scris eu insumi raportul pe care agentia l-a facut asupra economiei italiene", a declarat el, pentru Financial Times. Un mod de a spune ca a inteles criticile si ca va lua masurile adecvate pentru a satisface aceasta agentie. Credibilitatea in fata pietelor se construieste prin aceste mici fraze.

Relansarea americana

Ultimul mare factor explicativ al incalzirii financiare din Europa: conjunctura ofera raze de soare care vin din vest. Economia americana a incetat sa cada si ar trebui sa re-dinamizeze alte tari. Peste Atlantic, economistii au fost surprinsi de ultimele statistici ale activitatii industriale, care reflecta o relansare posibil mai viguroasa decat cea anticipata. Inflatia a revenit in jurul cifrei de 1% in ultimele trei luni, ceea ce va sustine veniturile nete si consumul. Consecinta: cresterea din ultimul trimestru ar putea fi de circa 2,5% si sa ramana la acest nivel in acest an; un rezultat insuficient pentru a scoate Europa din criza (o recesiune de 0,2% este asteptata in 2012 in Zona Euro) dar care este incurajatoare. Cu atat mai mult cu cat euro s-a devalorizat in fata dolarului, ceea ce va oferi competitivitate produselor europene. Pe scurt, pietele au sentimentul ca s-a atins fundul sacului. Nimic nu merge bine dar totul a incetat sa se mai inrautateasca.

Lista a ceea ce nu merge bine ramane lunga. Incepand cu Grecia, acolo unde criza datoriilor a inceput acum doi ani si jumatate. La Atena, bancile creditoare externe nu reusesc sa ajunga la un acord cu guvernul privind procentul de anulare a datoriei de 130 de miliarde de euro. Dincolo de un anumit nivel (spre exemplu, daca bancile vor trebui sa renunte la peste 70% din credite), acestea considera ca nu mai este vorba de un abandon "voluntar" al creantelor, ceea ce va alimenta indoielile legate de rambursarea imprumuturilor acordate altor tari, precum Portugalia. De aici, si tensiunea. In acelasi timp, austeritatea care a castigat teren in toata Europa de Sud lasa fara raspuns o chestiune esentiala: tarile aflate in recesiune vor avea si mai multe dificultati in rambursarea datoriilor.

Un alt subiect care ramane un motiv de ingrijorare: Fondul european de stabilitate financiara (FESF) care nu este inca gata. Din cauza degradarii ratingului multor tari europene, precum Franta, acest fond a fost si el degradata, astfel incat ii va fi mai greu sa se finanteze. Angela Merkel adauga confuzie prin nehotararea sa de a majora participarea Germaniei la succesorul acestui Fond, Mecanismul European de Stabilitate (MES). Dezbaterea europeana asupra marimii acestui mecanism este departe de a fi clarificata.

Dar in ciuda acestor semne de intrebare din fundal, atmosfera pe pietele financiare este mai relaxata. Ca si cum, in ciuda eventualelor recaderi posibile si in ciuda recesiunii prezente si a somajului crescut, speranta de iesire din criza a castigat prim-planul. Faimosul punct de inflexiune in care vom vedea acest lucru, sau nu, urmeaza in cateva luni.