Mai 2010. Grecia, o economie mica in totalul zonei euro, are parte de primul pachet de salvare. Se cer: austeritate, reforme, angajamente. Datoria statului elen urca de la 330 de miliarde la 600 de miliarde de euro. Bunul simt iti spune ca daca nu a putut achita 330, cu greu va putea plati 600. Trece un an, apare al doilea plan de salvare. Se cer: si mai multa austeritate, si mai multe reforme si mai multe angajamente. La fel ca si in 2010, si in 2011 sau 2012, "pietele" se indoiesc ca Grecia va plati. Cu toate acestea, se pompeaza bani de te sperii numai scriind sumele pe hartie. Grecii protesteaza, apar tot mai des texte in care germanii sunt comparati cu nazistii, ziarul "Democratia" publica pe prima pagina o fotografie cu Angela Merkel in rol de Hitler, spiritele se incing. Suntem in 2012. Un nou plan de salvare pentru greci. Se cer: austeritate maxima, reforme pana la prasele, angajamente transpolitice. Sa fim seriosi.

E un joc al orgoliilor politice, in care unii nu vor sa piarda Puterea iar altii castiga bani multi din asta. Cand se naste si cand moare o tara, atunci se fac cei mai multi bani. Iar "pietele" castiga cel mai mult atunci cand apele sunt tulburi, nu cand sunt cristaline si limpezi.

Atasat, aveti draftul scrisorii de intentie a Guvernului Papademos catre Fond. "Suntem gata sa luam orice masura va fi necesara pentru a ne respecta angajamentele", se arata in draft. Orice masura, insemnand noi taieri de salarii si de pensii. Nu conteaza ca tehnic, asta ii poate ingropa definitiv.

"Vom trece pe excedent bugetar in 3 ani", mai spun oficialii de la Atena. E ca si cum un pacient aflat la Reanimare si e tinut artificial in viata se angajeaza sa castige maratonul. Nu are prea multe sanse, dar nu-l costa nimic sa promita. Totul se desfasoara cu sufletul la gura. Media anunta in fiecare zi ca Grecia intra in faliment peste 3, peste doua, peste o zi... Reporterii greci transmit pe twitter mesaje care te tin cu sufletul la gura: "La Guvern a venit pana si CEO-ul Deutsche Bank", "Acum au iesit din biroul lui Venizelos (ministrul de Finante elen)", "Venizelos va zbura la Bruxelles avand in mana documentul de 32 de pagini in care se angajeaza la orice".

Totul se petrece in timp real, agentiile nu mai contenesc sa transmita online catastrofa iminenta. Acum aud ca vineri dimineata creditorii privati au cerut o noua intalnire, semn ca ceva ii nemultumeste.

Grecia va mai fi salvata inca o data, pe bani mult mai multi. Ai cui? Ai celorlalte state europene si ai bancilor care au investit in bonduri elene. Aaa, si pe banii BCE, ca era sa uit de Banca Centrala Europeana.

Solutiile gasite sunt insa de pe o zi pe alta sau cel mult de pe un an pe altul. Grecii nu au cum ramane in asemenea conditii in Euroland. Drept e ca daca ies, bancile si tarile care au imprumutat Grecia vor pierde mult mai mult, primind inapoi un pumn de drahme. Dar asta-i viata.

Creditorii Greciei sunt in postura unui vanzator de portocale care constata ca toata marfa i s-a stricat inainte de a ajunge pe taraba. Iar acum forteaza clientii sa ii achite avansul pentru un nou transport de portocale pe motiv ca nu vrea sa accepte pierderea. Pai asta fac comerciantii. Pierzi, castigi, negutator te numesti.

Sa recapitulam, simplificand. Nu poti salva o economie neperformanta prin imprumuturi tot mai scumpe si mai mari, cata vreme ea nu castiga nici cat sa acopere plata dobanzilor. Sau poti sa faci asta pe termen foarte scurt. Pe termen lung epuizezi si creditorul si debitorul. Grecia nu trebuie fortata sa treaca strada, mai ales daca pe partea cealalta sta un Balaur. Mi-e si teama sa ma gandesc ce s-ar intampla daca dupa greci, ar veni randul spaniolilor, portughezilor, italienilor, ale caror economii sunt mult mai mari decat cea elena. Am zis.