Sa luam cazul lui Popescu. Cazul e real, numele e fictiv pentru ca nu descriem omul, ci mecanismul. Si nu e vorba de Volksbank, ca sa fim si mai exacti. Celelalte date din textul de mai jos sunt reale. Membru in CA al unei banci importante, a carui autorizatie i-a fost retrasa recent de catre BNR, Popescu era si administratorul unei firme private si membru in CA al bancii. „Omul era in conflict de interese. Administrator al unei societati, acorda credite firmei la care era el insusi administrator sau finanta grupul de firme din care facea parte societatea in cauza. Cand am facut inspectia si am vazut ce se intampla, i-am retras aprobarea. Prin Hotărârea 14 din 3 mai 2010 s-a dispus retragerea aprobării acordate acestuia pentru deţinerea funcţiei de membru al Consiliului de administraţie al Băncii X România SA”, explica pentru HotNews.ro un apropiat al Bancii Centrale. Omul a facut contestatie, era dreptul lui, continua sursa noastra povestea. Prin Hotărârea nr.27 din 30 iunie 2010, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale Române a respins, ca nefondată contestaţia formulată de Popescu.

"Legea era de partea noastra si am aplicat-o de cate ori am constatat ca un bancher incearca sa o ocoleasca. „În cazul unui conflict de interese, membrii Consiliului de Administraţie care se află în această situaţie, vor comunica, în scris, consiliului şi se vor abţine de la discuţia şi de la votul asupra problemelor/ operaţiunilor care dau naştere/ pot da naştere unui conflict de interese”, spune textul de lege. Popescu al nostru nu a tinut cont de asta.

In cadrul şedinţelor Consiliului de Administraţie al bancii X, desfasurate in 18.03.2008 şi 17.12.2008 acesta a votat pentru aprobarea unor facilităţi de credit şi a eliberării unor

O persoană ce deţine calitatea de membru al consiliului de administraţie al unei bănci comerciale are, în raport cu dispoziţiile art. 144¹ alin. (1) şi (4) din Legea nr. 31/1990, obligaţia de a-şi exercita mandatul cu prudenţa şi diligenţa unui bun administrator, cu loialitate, în interesul societăţii.

Motto

depozite colaterale aferente firmei S.C. P SRL, în condiţiile unui conflict de interese, astfel cum s-a consemnat în Raportul de supraveghere nr.10865 din 16.12.2009. Bineinteles, Popescu ne-a dat in judecata cerand desfiinţarea deciziilor noastre, pe care le considera nelegale.

Ce se intamplase, de fapt? Popescu, isi depune demisia dupa controlul efectuat de noi, fara sa ne notifice, undeva prin martie 2010. E drept, decizia noastra e datata in mai 2010, adica ulterior demisiei sale, dar noi in mod oficial nu fusesem instiintati. Mai mult, sustinea ca ceea ce constatasem noi in Raportul de supraveghere nr.10856 din 16.12.2009, încheiat de echipa de inspecţie a Băncii Naţionale a României în urma acţiunii de supraveghere desfăşurată la Banca X SA, nu ar fi fost conform cu realitatea.

„Se susţine că în cuprinsul raportului au fost inserate doar informaţiile şi punctul de vedere al conducerii actuale a băncii, fără să-şi poată exprima punctul de vedere şi să prezinte argumentele sau documentele în apărarea sa, însă, prin scrisoarea transmisă Direcţiei de Supraveghere din cadrul Băncii Naţionale a României şi înregistrată sub nr.5287 din 01.03.2010 a expus neconcordanţele şi interpretările eronate din Raportul de inspecţie al B.N.R.. Mai mult, el sustinea ca in sedintele respective ar fi votat pentru retragerea facilităţilor de credit acordate anterior, nu pentru acordarea lor. Cand am luat procesele verbale de sedinta a CA al bancii X, ce sa vezi? Popescu votase favorabil. Adica exact invers de cum sustinea sus si tare. Pe scurt, a mintit”, mai arata bancherul central.

Potrivit legii, motivul schimbării unui membru al Consiliului de administraţie trebuie adus la cunoştinţa B.N.R. împreună cu documentaţia specifică. Prin urmare, Adunarea Generală Ordinară a oricarei banci din România după ce aprobă demisia, respectiv renunţarea la mandatul acordat de membru al Consiliului de administraţie, în conformitate cu dispoziţiile art.1556 şi 1553 din Codul civil, va aduce la cunoştinţa B.N.R. motivul schimbării unui membru cu altul, însoţit de hotărârea organului competent şi documentaţia specifică.

Prin Hotărârea nr.1 din 25 mai 2010, Adunarea Generală Ordinară a Acţionarilor Băncii X SA a luat act de „demisia” lui Popescu, înaintând B.N.R. cererea nr.6568 din 1.06.2010 de aprobare a numirii unei alte persoane în locul administratorului Popescu, ce a fost înregistrată la intimată sub nr.9191 din 4.06.2010.

  • Potrivit unui referat aprobat de Comitetul de credite al centralei la data de 21.03.2008, societăţile identificate de C.R. X SA ca făcând parte din grupul P sunt următoarele: S.C. „P SRL, S.C. M SRL, S.C. „T” SA, S.C. „TG 2000” SRL, Fundaţia MM, S.C. „LT SRL, S.C. „WR” SRL, S.C. „GPC SC” SRL şi IMM Spa, cu menţiunea că S.C. P SRL deţine participaţii şi la alte societăţi comerciale, inclusiv la S.C. „RFI RE” SRL, unde deţine 49% din capitalul social al acesteia, Popescu având calitatea de administrator al acestei ultime societăţi.

De asemenea, la momentul eliberării garanţiei, S.C P SRL avea calitatea de debitor al S.C. „RFI RE” SRL iar Popescu avea atribuţii/ calităţi în diverse societăţi comerciale ale grupului „P” sau în alte societăţi care aveau legături comerciale cu S.C. „P” SRL care solicitau finanţare, situaţie care de altfel rezultă din chiar cuprinsul scrisorii adresate de Popescu Băncii Naţionale a României.

Este evident că Popescu, în calitate de administrator/ acţionar era interesat ca societăţile în cauză să obţină credite cât mai ieftine, avantajoase, iar pe de altă parte instituţia de credit era/ trebuia să fie interesată, să acorde credite în condiţii de prudenţialitate, profitabile şi acoperite cu garanţii corespunzătoare.

Popescu, la momentul supunerii spre aprobare a celor două operaţiuni juridice: acordarea unui credit către S.C. P SRL şi eliberarea garanţiilor colaterale, nu putea satisface în acelaşi timp exigenţele atribuţiilor ce-i reveneau ca membru al Consiliului de administraţie al instituţiei de credit, cât şi interesele obţinerii unor credite avantajoase de către S.C. P SRL care deţinea 49% din capitalul social al societăţii menţionate, unde Popescu era administrator.

"Prin urmare, date fiind legăturile comerciale şi interesele economice ale societăţilor comerciale din grupul „P”, este evidentă lipsa de obiectivitate şi imparţialitate la momentul exprimării votului a unei persoane care deţine atribuţii/ calităţi, atât în cadrul societăţilor comerciale, cât şi în cadrul instituţiei de credit, dar care nu converg către un interes comun", explica sursa noastra.

Neîndeplinirea obligaţiei de diligenţă şi prudenţă în exercitarea mandatului de administrator al băncii, în interesul acesteia, reţinută de B.N.R. în actele contestate, este justificată şi de faptul că ulterior împotriva S.C. „M” SRL, societatea grupului „P” a fost deschisă procedura simplificată de insolvenţă, prin Încheierea nr.782/F din 18.06.2009 a Tribunalului Satu Mare – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr.2359/....

In final, Popescu a pierdut. Restul e istorie bancara.