"Iata, in fine, am reusit sa identific stiintific din ce cauza era sa ajung in pragul disperarii la sfarsit de februarie: Mediafax - Creditul pentru firme si populatie a scazut si in februarie; imprumuturile statului cresc cu 4,5%. Creditele pentru firme si populatie au scazut in februarie cu 0,7% in termeni reali, mai accentuat pe segmentul finantarilor in lei, imprumuturile in valuta pentru populatie fiind singura componenta care a inregistrat usoara crestere, bancile concentrandu-se in continuare pe finantarea statului". Dupa multe dezbateri in familie, am ajuns la concluzia ca e momentul sa ne luam casa pe pamant"" si, in fine, o gasim pe langa Bucuresti. Ard etapele cu indoieli, ca sunt prea personale, si ajung la banca - nu zic care - la mine in cartier, la sucursala unde am si contul de salariu", scrie Ovidiu Constantinescu pe blog.

"Da, domnule Constantinescu, la prima vedere va incadrati"" dar pentru analiza de dosar trebuie sa semnati niste hartii pentru verificari la Biroul de Credit". Ma execut si semnez. Dupa trei zile, ma suna banca: Este ok, ne trebuie adeverinta de venit. De ce nu mi s-a spus cu 3 zile in urma? De ce are nevoie banca MEA de adeverinta de venit, in conditiile in care vede de aproape 8 ani TOTI banii care-mi intra in conturi si poate analiza, fara probleme, ABSOLUT TOATE tipurile de cheltuieli pe care le fac?!?. O sa ne miscam cu viteza luminii, domnule Constantinescu, nu va faceti griji"

Duc fişa fiscală şi sunt asigurat că „totul e ok”… După alte doua-trei zile, sună iar telefonul - banca: „..şi ne mai trebuie şi o adeverinţă de la angajator cum că, pe perioada creditului, o să vă plătească salariul la noi la bancă…” Îi explic doamnei directoare de agenţie că nu pot face un terţ parte dintr-un contract care nu-l priveşte, că nu pot să-l oblig să semneze că mă ţine angajat până la scadenţa creditului – vreo 20 de ani – că nici eu nu sunt sigur că voi mai fi în acelaşi loc de muncă la scadenţă, dar că mă oblig, prin semnătură, să-mi virez salariul – contra dobândă preferenţială – în contul băncii până la scadenţă, indiferent de unde şi de cine va fi plătit el, căci înţeleg că dobânda cu pricina are un cârlig, pe care îl accept… Doamna nu şi nu… insistă cu adeverinţa… cu semnătură şi ştampilă! Îi spun că pot să-i transmit un mail intern cum că avem libertatea de a ne încasa salariile la ce bancă vrem… nu şi nu, că mail-ul nu are semnătură şi ştampilă… Îi spun că e un abuz pe care nu-l accept… În fine, după 6 ore de consultări „în centrală”, mi se acceptă obiecţiile (se pare că a fost o mare victorie asupra celor din centrală!) şi mergem mai departe.

Mai departe, mergem împreună cu vânzătorul la bancă, „cu actele”… Din partea băncii, trei persoane: „Dorel cu sapa”, o doamnă cu care am avut prima discuţie şi care, între timp, a fost avansată în sucursală (cu concurs!) şi doamna directoare - au fost invitate să aleagă actele necesare. „Aţi luat tot?” întreb eu. „Da.” „Sigur?” „Sigur. Răspunsul în două-trei zile.” După trei zile, telefonul: „Domnu’ Constantinescu, ne mai trebuie ceva...” Întreb senin ce. „Titlul de Proprietate!”… ”Păi nu eraţi acolo 3 persoane? Nu aţi zis că aţi luat tot ce vă trebuia??” zic eu, deja uşor enervat/supărat… Şi de ce Dumnezeu v-au trebuit 3 zile să vă daţi seama că vă lipseşte titlul de proprietate, nu puteaţi să spuneţi asta a doua zi?!?!?” Evident că nu, eu nu sunt singurul client al băncii care cere credit în ţara asta şi acum mi-a venit rândul… cu două ore înainte de expirarea termenului de răspuns… şi, în definitiv, AM un răspuns, nu? Ce mă tot plâng atâta?!? În consecinţă, bietul om – vânzătorul - duce la bancă titlul de proprietate, copie şi original. Din acest moment, pot curge liniştit alte 3 zile, termen de răspuns la analiză dosar…

Îmi dau seama că o să dureze destul, aşa că mă gândesc să nu mai aştept răspunsul de la „juridic” şi vorbesc deja cu evaluatorul agreat de bancă să facă analiza imobilului în vederea evaluării garanţiei. Rezolv totul rapid pe mail, fără probleme, luni la prânz vorbim, tot luni după-amiază dă fuga la imobil, marţi scrie raportul de evaluare şi îl depune la bancă, „în centrală” tot marţi după-amiază… În agenţie ajunge abia vineri dimineaţă… cam în acelaşi timp cu răspunsul de la „juridic”: dosar respins pe motiv că „proprietatea este constituită pe baza legii 42/1990 iar titlul de proprietate este emis pe baza legii 18/1991 şi legea 18 interzice vânzarea imobilelor pe timp de 10 ani. Rog clarificări”…

Comenteaza la povestea lui Ovidiu Constantinescu.