Economistul neo-keynesian Paul Krugman considera ca recentele alegeri din Franta si Grecia ar putea avea un efect pozitiv asupra Europei, determinand in fine Germania sa accepte ca un boom inflationist este solutia pentru rezolvarea crizei datoriilor suverane, si nu politicile de austeritate, intr-un articol publicat in New York Times si intitulat "Those Revolting Europeans"
Iata mai jos editorialul semnat de Paul Krugman, laureat al premiului Nobel
"Francezii se revolta. Grecii, de asemenea. Si era si timpul.
In ambele tari au avut loc alegeri duminica, cu valoare de referendum asupra actualei strategii economice a Europei, si in ambele tari alegatorii au spus nu. Nu se stie deocamdata cat de repede acest vot va conduce la schimbarea actualei politici, dar este evident ca timpul se scurge repede in ceea ce priveste strategia relansarii prin austeritate - si acesta este un lucru bun.
A fost nostim sa-i vezi pe apostolii ortodoxiei portretizandu-l pe prudentul Francois Hollande drept o amenintare. Este "mai degraba periculos", scria The Economist, care adauga ca acesta "crede intr-adevar in necesitatea crearii unei societati mai drepte". Quelle horreur!, spune Krugman, ironic.
Ceea ce este adevarat este ca victoria lui Hollande reprezinta sfarsitul "Merkozy", axa franco-germana care a impus regimul de austeritate in ultimii doi ani. Ar fi o evolutie "periculoasa" daca aceasta strategie ar fi functionat, sau macar ar fi avut o sansa rezonabila in acest sens. Dar nu a mers si e timpul sa ne miscam inainte. Votantii europeni, se dovedeste, sunt mai intelepti decat stralucitele minti ale Europei.
Ce e gresit in ideea ca reducerile de cheltuieli reprezinta solutia pentru boala Europei? Un raspuns este ca increderea nu exista - a pretinde ca taierea cheltuielilor guvernamentale va incuraja intr-un fel consumatorii si oamenii de afaceri sa cheltuiasca mai mult este respinsa de o maniera generala de experienta ultimilor doi ani. Asadar, taierea cheltuielilor intr-o economie recesionista nu face decat sa adanceasca recesiunea.
Mai mult, avantajele par foarte mici. O arata exemplul Irlandei, care a fost un elev model in perioada crizei, impunand masuri dure de austeritate in incercarea de a castiga din nou bunavointa pietelor financiare. Potrivit filosofiei predominante din Europa, ar trebui sa functioneze. De fapt, dorinta de a crede in ea este atat de puternica incat membrii elitei politice europene proclama ca austeritatea chiar a functionat in Irlanda si ca economia insulei a inceput sa-si revina.
Dar nu este asa. Costurile de imprumut ale Irlandei raman mult mai mari decat cele ale Spaniei si Italiei. Asadar, care sunt alternativele?
Un raspuns - un raspuns care este mai logic decat doreste sa recunoasca aproape toata lumea din Europa - ar fi desfiintarea zonei euro. Europa nu ar fi in aceasta situatie daca Grecia ar avea drahma, Spania pesetas, Irlanda lira sa, si asa mai departe, deoarece Grecia si Spania ar fi avut ceea ce le lipseste acum: un mod rapid de a restabili competitivitatea si de a majora exporturile, respectiv devalorizarea monedei.
Un contra-exemplu la povestea trista a Irlandei este cazul Islandei, afectata devastator de criza financiara, dar care a putut raspunde prin devalorizarea monedei sale nationale (si care a avut si curajul sa-si lase bancile sa falimenteze). Acum, Islanda traieste relansarea economica pe care ar fi trebuit sa o cunoasca Irlanda.
Dar renuntarea la euro ar fi extrem de perturbatoare si ar reprezenta o infrangere pentru "Proiectul european", efortul pe termen lung de a promova pacea si democratia printr-o integrare puternica. Mai exista si o alta solutie? Da, exista - si germanii au aratat cum functioneaza. Din pacate, nu au invatat din lectiile propriei lor experiente.
Daca discuti cu liderii de opinie din Germania, acestia se grabesc sa sublinieze ca economia lor s-a confruntat cu acelasi marasm in primii ani ai deceniului trecut, dar au reusit sa-si revina. Ce nu le place sa recunoasca este ca aceasta relansare a fost generata de aparitia unui imens excedent comercial fata de celelalte tari europene - in special fata de natiunile care se afla acum in criza - si care erau in plin avant, cu nivele ridicate ale inflatiei, din cauza ratelor reduse ale dobanzilor. Tarile europene care se afla acum in criza ar putea imita succesul Germaniei daca ar evolua intr-un mediu mai favorabil - respectiv daca, de aceasta data, restul Europei, si in special Germania, ar experimenta un pic de boom inflationist.
Asadar, experienta Germaniei nu este, asa cum cred germanii, un argument unilateral pentru austeritate in Europa de Sud; este un argument pentru mai multe politici expansioniste, si in special pentru Banca Centrala Europeana sa renunte la obsesia inflatiei si sa se concentreze pe crestere.
Germanilor, nu mai e nevoie sa spunem asta, nu le place aceasta concluzie, si nici conducerii bancii centrale. Se agata de fanteziile lor de prosperitate prin durere si insista ca mentinerea acestor strategii care au esuat reprezinta singurul lucru responsabil de facut. Dar se pare ca nu vor mai avea un sprijin neconditionat de la Palatul Elysee. Si asta inseamna ca atat euro cat si proiectul european au o sansa mai buna de supravietuire decat aveau in urma cu cateva zile", incheie Paul Krugman.
1
0
