In trimestrul I 2012, costul orar cu forta de munca a scazut cu 3,78% fata de ultimele 3 luni din 2011,crescand insa cu 4,41% fata de primul trimestru din anul trecut, anunta INS. Scaderea trimestriala e normala, cata vreme in decembrie au fost acordate premii sau stimulente, acestea urcand costurile angajatorilor cu forta de munca. In ritm anual, cresterea costului cu forta de munca in domenii cum sunt tranzactii imobiliare pare insa ciudata.

Vezi in text care sunt costurile orare cu forta de munca ale angajatorilor germani, francezi, romani sau alti europeni, conform Eurostat

• Trimestrul I 2012 comparativ cu trimestrul IV 2011

Fata de trimestrul IV 2011, costul orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) a scazut in majoritatea activitatilor economice, cele mai semnificative scaderi inregistrandu-se in activitatile de informatii si comunicatii (-11,13%) si productia si furnizarea de energie electrica si termica, gaze, apa calda si aer conditionat (-9,00%).

Cresteri s-au inregistrat doar in activitatile de comert (1,52%) si activitatile de servicii administrative si servicii suport (1,36%).

In trimestrul I 2012, scaderea fata de trimestrul anterior a componentei privind cheltuielile directe (salariale) cu forta de munca a fost de 3,77%, iar pentru cea privind cheltuielile indirecte (non-salariale) de 3,80%. Scaderile inregistrate de cele doua componente - pentru indicii in forma bruta (neajustata) - au fost de 3,84%, respectiv 3,87%.

• Trimestrul I 2012 comparativ cu trimestrul I 2011

Pe principalele activitati economice, cele mai mari cresteri ale costului orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) s-au regasit in activitatile de comert (8,72%), tranzactii imobiliare (7,62%) si industria prelucratoare (7,12%). Scaderi au avut loc doar in activitatile de informatii si comunicatii (-2,49%), invatamant (-1,93%) si hoteluri si restaurante (-0,48%).

Cresterea fata de acelasi trimestru al anului precedent pentru componenta privind cheltuielile directe (salariale) cu forta de munca a fost de 4,41%, iar pentru indicii in forma bruta (neajustata) de 4,49%. Componenta privind cheltuielile indirecte (non-salariale) a inregistrat cresteri de 4,40%, respectiv 4,48%.

Indicele trimestrial al costului orar al fortei de munca este un indicator pe termen scurt care permite evaluarea tendintelor costurilor orare suportate de angajator cu forta de munca salariata.

• Cum stau lucrurile in Europa?

Costul mediu orar al al fortei de munca in 2011 este estimat la 23,1 euro in UE si la 27,6 euro in zona euro, cu diferente semnificative intre statele membre, de la 3,5 euro in Bulgaria la 39,3 euro in Belgia, potrivit datelor Eurostat (biroul european de statistica).

• Pentru 2011, cele mai ridicate costuri orare ale fortei de munca sunt estimate in Belgia (39,3 euro), Suedia (39,1 euro), Danemarca (38,6 euro), Franta (34,2 euro), Luxemburg (33,7 euro), Olanda (31,1 euro) si Germania (30,1 euro), Bulgaria (3,5 euro), Romania (4,2 euro ), Lituania (5,5 euro) si Letonia (5,9 euro) au cele mai scazute costuri orare estimate ale fortei de munca, in 2011.

Pe de alta parte, conform Biroului federal de statistici Destatis, preluat de France Presse si Agerpres, Germania a cunoscut, in zece ani, cea mai moderata progresie a costului muncii din intreaga Uniune Europeana, chiar daca costul orar al fortei de munca este in aceasta tara cu o treime mai ridicat decat media europeana.

O ora de munca in sectorul privat ii costa 30,10 euro pe angajatorii germani, o cifra cu 32% mai ridicata decat media UE si care plaseaza Germania pe cel de-al saptelea loc printre cele 27 de tari membere. Prin comparatie cu Franta, costul muncii este cu 12% mai mic si cu 23% mai mic decat in Belgia.

Germania a cunoscut intre 2001 si 2011 cea mai slaba progresie din intreaga UE, cu o crestere cu 19,4 procente, in contextul in care costul orar al fortei de munca din Franta a crescut cu 39,2%, mai mult decat dublu, in aceeasi perioada, conform Destatis.

Moderatia salariala germana este unul dintre factorii-cheie ai competitivitatii tarii si, mai ales, al industriei sale. Reversul medaliei il reprezinta, insa, salariile scazute, adesea incriminate de sindicate, in absenta unui salariu minim generalizat, si o incertitudine crescanda, marcata de o recurgere sporita in anumite sectoare ale industriei la locuri de munca temporare si interimare.

Costul total cu forta de munca reprezinta totalitatea cheltuielilor - directe si indirecte - suportate de angajator cu forta de munca salariata. Conform metodologiei europene, sunt excluse cheltuielile suportate de angajator cu formarea profesionala a angajatilor, recrutarea personalului si echipamentul de protectie.

Cheltuielile directe cu forta de munca includ sumele brute platite din fondul de salarii pentru timpul lucrat (inclusiv premii), pentru timpul nelucrat, drepturile in natura ca remunerare a muncii (potrivit prevederilor din contractele colective de munca), sumele brute platite salariatilor (ca stimulente) din profitul net realizat de unitate, sumele brute platite din alte fonduri (inclusiv drepturi in natura) acordate conform legislatiei in vigoare.

Cheltuielile indirecte cu forta de munca includ contributiile angajatorului la fondurile de asigurari si protectie sociala (somaj, sanatate etc.), sumele brute platite salariatilor care parasesc unitatea (iesire la pensie, transfer, detasare etc.), sumele brute platite pentru intreruperi ale lucrului neimputabile salariatilor, alte cheltuieli cu forta de munca.

Timpul efectiv lucrat cuprinde numarul total de ore lucrate in program normal de lucru si numarul de ore lucrate suplimentar (in zilele lucratoare, peste programul normal de lucru si in zilele de repaus saptamanal, sarbatori legale si alte zile nelucratoare).

Pe langa seria indicilor trimestriali ai costului orar al fortei de munca in forma bruta (neajustata), se calculeaza si seriile in forma:

a)ajustata dupa efectul zilelor lucratoare si

b)ajustata dupa efectul zilelor lucratoare si sezonier,

eliminandu-se efectul variatiei numarului de zile lucratoare de la un trimestru la altul, precum si efectul variatiei sezoniere. Ajustarea s-a realizat prin metoda regresiva, in conformitate cu recomandarile Regulamentului Consiliului si Parlamentului European nr. 450/2003 privind indicii trimestriali ai costului fortei de munca. Pentru