Teoretic, lucrurile sunt simple si linistitoare. Banca-punte, institutie creata de BNR, se suprapune coregrafic peste bancile cu probleme, le intra in casa (va opera din aceleasi sedii) si deruleaza aceleasi operatiuni putand sa transfere o parte dintre depozitele clientilor la alte institutii “sigure”sau sa se imprumute de la Ministerul Finantelor la nevoie (cereri precipitate de retragere). Practic,azi la ghiseu te conversezi cu Ionescu, Popescu, Georgescu de la Piraeus, Alpha, Bancpost, etc, maine te trezesti ca iti zambesc linistitor Georgescu, Popescu, Ionescu de la banca punte. Chiar asa de simplu sa fie?

Cum banca-punte nu poate intra in faliment, toata lumea e invitata sa doarma linistita, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (actionar unic al bancii) vegheaza la preluarea activelor si pasivelor bancilor cu probleme urmand ca peste maxim 2 ani (perioada de functionare a bancii-punte) acesta sa vanda noua entitate unui investitor privat. Cum FGDSB nu acopera cu fondurile pentru despagubiri decat un faliment mic spre mediu din sistemul bancar, la nevoie Ministerul Finantelor poate imprumuta Fondul pentru a face fata primelor valuri de cereri de retragere. La si mai mare nevoie, Catalin Radu Tanase poate relua reportajul celebru din anul 2000, cand vajnicul angajat al Pro TV-ului filma de la BCR cu un munte de bani in spate si mesajul implicit “avem sa dam la toata lumea, nu va panicati”( in acel moment aparuse zvonul ca FNI-ul proaspat decedat avea bani la BCR si toata lumea se repezea sa retraga depozitele din BCR sa nu se poticneasca si institutia in cauza-in mentalul colectiv erau inca proaspete falimentele Bancii Religiilor, Bancoop, Albina, Credit Bank, etc).

Intrebarea de 100 de puncte este ce se va intampla daca cererile de retragere nu tin cont de semnalele linistitoare emise de autoritati, pe fondul unei panici generalizate in Europa (in prezent se poarta retragerea depozitelor din banci si in Spania nu doar in Grecia)? Ministerul Finantelor poate ruga BNR sa emita de urgenta niste titluri de stat pentru a face fata cererilor de retragere, ce te faci insa daca acestea sunt atat de consistente incat iti arunca deficitul in aer? La ce dobanzi se va refinanta ulterior Romania pentru a acoperi elegant cu presul sumele retrase de bancile grecesti transformate in cochilii goale de bancile mama?

Sa nu ne iluzionam ca sumele obtinute din vanzarea bancii-punte cu bilantul curatat vor acoperi alocarile de bani publici. Ganditi-va la rata mare de credite cu probleme si la procentele vehiculate la vanzarea acestora catre recuperatori (20-30% din valoarea unui astfel de imprumut). Ca sa nu mai pomenim de evolutiile cursului de schimb in eventualitatea deraparii parametrilor “macro” dupa o astfel de operatiune de salvare, fapt ce va inmulti creditele cu probleme.

Una peste alta, cine are de dat inapoi bani bancilor grecesti are motive sa fie optimist daca acestea dispar din peisaj. Cine a avut de a face cu institutiile care au preluat credite de la banci, stie ca exista spatiu mai mare de negociere si chiar ceva facilitati avand in vedere discounturile practicate la preluare. Cine are depozite...hm, hm...chiar vi se pare ca va imbogatiti cu un 1-2% in plus la dobanda? Chiar si intr-un deznodamant fericit, stresul nu-l puneti la socoteala? ​