Sistemele financiar bancare ale multor tari sunt fragilizate de criza- daca nu sunt capitalizate cu bani publici, o parte a bancilor europene risca falimentul, o asemenea eventualitate antranand complicatii la adresa stabilitatii financiare. Un asemenea plan B de salvare a fost pana acum aplicat de britanici si de americani, prin el conservandu-se activele sanatoase din sistemul bancar si "curatindu-le" pe cele toxice. Cum au procedat Marea Britanie si SUA?

Sa luam Marea Britanie. Incepand cu anul 2009 Marea Britanie a intreprins reforme ample ale infrastructurii financiare, reforme ce au plasat Banca Angliei in centrul activitatii de supraveghere a arhitecturii financiare. Acest proces a debutat cu elaborarea noii legi bancare de catre Parlament, Banking Act 2009, care stipuleaza introducerea de noi parghii

In perioada 2001-2011, FDIC a derulat 435 de actiuni de solutionare a situatiei unor institutii financiare cu probleme, iar tipul preponderent de tranzactie a fost acela de vanzare a intregii banci cu optiunea de partajare a pierderilor (64,4% din totalul tranzactiilor). Urmeaza, ca pondere, vanzarea intregii banci fara optiunea de partajare a pierderilor (15,4%), P&A (13,8%)

pentru restructurarea institutiilor financiare aflate in dificultate, precum si instituirea stabilitatii financiare ca obiectiv statutar al Bancii Angliei.

Scopul mecanismelor era o restructurare ordonata a institutiilor financiare neviabile, intr-un mod care sa favorizeze mentinerea increderii in sistemul bancar, pastrarea interesului public, protejarea atat a deponentilor, cat si a contribuabililor.

Legea Bancara adoptata in februarie 2009 a introdus Regimul Special de Restructurare/ RSR pentru institutiile de credit britanice si societatile de credit imobiliar si a impus o cooperare tripartita - Trezoreria Majestatii Sale, Banca Angliei si Autoritatea pentru Servicii Financiare. Banca Angliei decidea insa cum si cand sa intervina.

Noile responsabilitati si instrumente ale Bancii Angliei in domeniul stabilitatii financiare sunt administrate de o Unitate Speciala de Restructurare (USR) creata in cadrul bancii si care reuneste experti din diverse arii ale serviciilor financiare - analiza bancara, contabilitate, drept, politica economica. USR coordoneaza actiunea Bancii Angliei in cadrul regimului de restructurare si decide fezabilitatea instrumentelor utilizate.

• Orice situatie care conduce la nerespectarea conditiilor de autorizare, precum si lipsa unei perspective viabile de reabilitare a unei situatii financiare deteriorate, atrag automat plasarea bancii in Regimul Special de Restructurare, care permite autoritatilor sa intreprinda masuri ca: transferul total sau partial de active si pasive catre o banca viabila; transferul total sau partial de active si pasive catre o banca-punte - o subsidiara a Bancii Angliei, care are calitatea de actionar majoritar; plasarea temporara a bancii in proprietate publica; plasarea bancii in Procedura Administrarii Speciale, pentru a administra activele si pasivele care nu au facut obiectul transferului catre banca viabila;  plasarea bancii in Procedura Insolventei Bancare, ce permite o despagubire rapida a deponentilor garantati de schema de garantare a depozitelor.

Instrumentele pot fi utilizate fie alternativ, fie poate avea loc o actiune conjugata a tuturor atunci cand evenimentele impun o abordare complementara. Determinarea metodei de restructurare aplicate depinde de caracteristicile bancii care face obiectul restructurarii, de posibilitatea utilizarii cu succes a unui instrument sau altul, de costurile asociate metodei de interventie, de circumstantele macroeconomice si financiare care au condus la deteriorarea situatiei financiare a bancii, de pericolul de contagiune si eventualele consecinte sistemice etc.

Aceste puteri sporite conferite Bancii Angliei incepand cu debutul anului 2009 au fost deja utilizate in cazul a doua institutii bancare, Dunfermline Building Society si Southsea Mortgage and Investment Company Ltd., institutii care au inregistrat, incepand cu anul 2008, o deteriorare continua a pozitiei financiare din cauza deciziilor inadecvate de management si a modelului de business, bazat in principal pe acordarea de credite ipotecare si credite fara o documentatie solida.

• Dunfermline Building Society - o societate de credit imobiliar infiintata in 1869 - a fost cea mai mare societate de acest tip din Scotia, detinand 34 de sucursale pe teritoriul Marii Britanii. Din cauza continuei deteriorari a situatiei financiare pe parcursul anului 2008, precum si a tentativelor esuate de stabilizare/ restructurare a bancii prin solutii private, ce intentionau duplicarea unui proces liber de piata, autoritatile britanice au decis exercitarea pentru prima data a prerogativelor conferite in cadrul Regimului Special de Restructurare. Astfel, au fost initiate procedurile de restructurare fluida a acestei institutii, astfel incat sa nu fie afectata buna functionare a sistemului financiar.

• In data de 30 martie 2009, Banca Angliei a anuntat ca parti importante ale societatii Dunfermline Building Society au fost transferate catre Nationwide Building Society, cea mai mare societate de credit imobiliar din Marea Britanie. Obiectul transferului l-a constituit o parte din activitatea societatii Dunfermline, ce incorpora atat elemente bilantiere de pasiv - depozite atrase de la clientii de retail, precum si de pe piata monetara, cat si elemente bilantiere de activ - active imobiliare si credite ipotecare initiate de banca.

• In acelasi timp, imprumuturile pentru locuinte sociale ale clientilor si depozitele asociate au fost transferate temporar catre o banca-punte nou-infiintata - DBS Bridge Bank Ltd. - detinuta si controlata in totalitate de catre Banca Angliei. Acest transfer a dorit stabilizarea si mentinerea valorii de piata a afacerii, in concordanta cu obiectivele asumate de Regimul Special de Restructurare, precum si instrumentarea unei solutii permanente (in acest caz o vanzare a bancii-punte catre un cumparator adecvat). In toata aceasta perioada, Banca Angliei a exercitat un management conservator, menit a asigura valoarea bancii si continuitatea activitatii de furnizare de servicii financiare.

• In data de 17 iunie 2009, Banca Angliei a selectat societatea Nationwide ca ofertant optim pentru achizitia portofoliului de imprumuturi pentru locuinte sociale si a depozitelor asociate detinute de subsidiara nou-infiintata a Bancii Angliei, DBS Bridge Bank Ltd. Aceasta selectie a urmat unui proces de licitatie competitiva desfasurat de catre Banca Angliei in baza Codului de bune practici emis de Trezoreria Majestatii Sale si in conformitate cu Legea Bancara adoptata in anul 2009.
  

• De asemenea, a fost pronuntata o hotarare judecatoreasca a instantei de declansare a Procedurii de Administrare Speciala pentru restul activitatii si numire a unui administrator. Elementele bilantiere ramase spre administrare reprezentau credite comerciale, credite ipotecare dobandite, datorii subordonate si active de trezorerie.

• In prima jumatate a anului 2011, deteriorarea semnificativa a pozitiei financiare a Southsea Mortgage and Investment Company Ltd., o banca de talie mica ce avea doar 250 de deponenti, a determinat autoritatea de supraveghere sa declanseze pentru a doua oara Regimul Special de Restructurare.

• Din cauza cresterii ratei de neperformanta la imprumuturile acordate dezvoltatorilor imobiliari, coroborata cu scaderea activitatii pietei imobiliare si a oportunitatilor de investitii, incepand cu anul 2008 banca a decis, sub coordonarea autoritatii de supraveghere, formularea si aplicarea unui plan de reducere graduala, urmat de incetarea completa a activitatii desfasurate.

Calendarul de realizare a acestui plan nu a evoluat in conformitate cu programul convenit cu autoritatile britanice, ca urmare a ingreunarii procesului de valorificare a activelor in conditiile scaderilor de preturi inregistrate la nivelul pietei imobiliare. In consecinta, reprezentantii institutiei bancare au confirmat autoritatii de supraveghere ca acest plan gradual nu mai constituie o optiune viabila si ca Southsea Mortgage and Investment Company Ltd. nu isi va mai putea onora obligatiile de plata.

In urma consultarilor cu Autoritatea pentru Servicii Financiare si cu Trezoreria Majestatii Sale, Banca Angliei a solicitat instantei judecatoresti, in data de 16 iunie 2011, declansarea Procedurii Insolventei Bancare pentru Southsea Mortgage and Investment Company Ltd.

Schema de Garantare a Serviciilor Financiare, ce are ca obiectiv protejarea deponentilor eligibili in limita plafonului de garantare de 85.000 lire, a efectuat platile de compensatii catre deponentii garantati, in limitele si conditiile stabilite de legislatia britanica. Desi in majoritatea situatiilor este de asteptat ca, in cazul falimentului unei banci, schema de garantare sa plateasca deponentilor garantati compensatiile in termen maxim de sapte zile (cu exceptia solicitarilor mai complexe care necesita investigatii suplimentare si care sunt solutionate in termen de 20 de zile lucratoare), in cazul Southsea Mortgage and Investment Company Ltd., datorita numarului relativ redus de deponenti indreptatiti la despagubire, marea majoritate a sumelor reprezentand compensatiile de platit au intrat in posesia deponentilor garantati prin intermediul cecurilor transmise acestora intr-un rastimp de doua zile, un interval extrem de scurt.

Cazul Statelor Unite ale Americii

Sistemul de supraveghere bancara din SUA cuprinde o serie de agentii cu atributii distincte, care isi coordoneaza activitatea in cadrul unor consilii speciale:

- FED supravegheaza holdingurile financiare

- OCC (Office of the Comptroller of Currency) supravegheaza bancile nationale

- FDIC supravegheaza anumite banci de stat si institutiile de economisire si creditare

- CFPB (Consumer Financial Protection Bureau) supravegheaza institutiile specializate in atragerea de depozite de peste 10 mld. USD. Acestea coopereaza in cadrul unor consilii inter-agentii: FFIEC (Federal Financial Institutions Examinations Council), FSOC (Financial Stability Oversight Council).

FDIC actioneaza ca autoritate de supraveghere pentru cca. 4.600 de institutii financiare si asigura depozite pentru cca. 7.300 de institutii financiare. La sfarsitul anului 2011, fondurile aflate la dispozitia FDIC provenite din contributii ale institutiilor financiare garantate erau de 9,2 mld. USD.

• Solutionarea situatiei bancilor cu probleme

FDIC, impreuna cu celelalte agentii implicate, deruleaza o serie de activitati premergatoare solutionarii situatiei bancilor cu probleme, care sa creeze orizontul de predictibilitate necesar evitarii oricaror potentiale disfunctii:

- Divizia de supraveghere a managementului riscurilor din cadrul FDIC intocmeste raportul lunar privind proiectia falimentelor institutiilor asigurate

- Consiliile mixte inter-agentii se intalnesc lunar pentru discutarea situatiei bancilor cu probleme

- Bancile si institutiile financiare de importanta sistemica trebuie sa transmita periodic FDIC si FED planurile de lichidare rapida aplicabile in situatii de faliment sau la aparitia unor probleme financiare majore (legea Dodd-

Frank)

- FDIC solicita date financiare amanuntite despre anumite pozitii bilantiere de activ si pasiv

- FDIC trimite o echipa pentru colectarea datelor necesare aplicarii uneia din masurile de solutionare a situatiei bancii cu probleme

- FDIC pregateste un proiect de oferta de vanzare, potrivit masurii de solutionare alese.

In aceasta etapa, FDIC elaboreaza planul strategic de solutionare a situatiei bancii cu probleme, care cuprinde descrierea etapelor de parcurs si repartizarea responsabilitatilor aferente.

Procesul de solutionare a situatiei bancilor cu probleme dureaza, de regula, pana la 90 de zile si cuprinde urmatoarele etape: Autorizarea marketingului, Colectarea datelor financiare, Crearea unei camere de date virtuale si incarcarea datelor, Elaborarea planului de marketing, Aprobarea de catre Board-ul FDIC, Pregatirea pachetului de informatii/ evaluarea activelor, Deschiderea camerei de date virtuale, Invitarea ofertantilor, Due-diligence la sediul bancii, Acceptarea ofertei, Semnarea contractului cu ofertantul castigator, Inchiderea institutiei.

Solutionarea situatiei bancilor cu probleme se realizeaza prin unul din urmatoarele tipuri de tranzactii:

- Transfer de active cu asumare de pasive (P&A) cu o serie de variante adaptate situatiei bancii si conditiilor din piata

- Transferul depozitelor asigurate

- Plata depozitelor

- Banca-punte.

Indiferent de tipul de tranzactie adoptat, partea care ramane din banca aflata in dificultate sau, in caz extrem, banca in integralitatea sa este plasata in regim de lichidare.

•  Banca-punte

Utilizarea bancii-punte ca metoda de solutionare a situatiei bancilor cu probleme este indicata pentru institutiile de credit de mari dimensiuni, cu activitati complexe (de regula, componente ale unui holding), unde nu exista timpul necesar colectarii datelor, analizarii lor si identificarii unui cumparator.

• Legislatia americana permite ca bancile-punte sa fie infiintate pentru o perioada de 2 ani, cu posibilitatea de prelungire cu inca 1 an. In practica, durata de viata a unei banci-punte este de cca. 7 luni, dar au existat si cazuri in care procesul de solutionare a fost mult mai scurt, deoarece cumparatorul a preluat de facto banca-punte inca de la infiintare.

• FDIC selecteaza un presedinte executiv din mediul privat sau din conducerea FDIC pentru managementul operatiunilor bancii si numeste Consiliul de supraveghere format din presedintele executiv si membri ai conducerii FDIC. Consiliul de supraveghere al bancii-punte este responsabil de elaborarea planului strategic pentru atingerea obiectivelor recomandate de FDIC si solutionarea problemelor operationale cu care se confrunta banca, dar si de pregatirea si implementarea planului de afaceri.
  

• Personalul bancii-punte realizeaza inventarul activelor pentru identificarea, evaluarea si solutionarea situatiei activelor cu probleme. Daca este oportun, banca-punte poate vinde active. Timp de 90 de zile de la infiintarea banciipunte, activele dificil de vandut pot fi transferate lichidatorului care administreaza partea ramasa dupa constituirea bancii-punte. Aici pot fi incluse credite neperformante, proprietati imobiliare, subsidiare, active aflate in litigiu etc.
  

• Inainte de inchiderea bancii cu probleme, FDIC decide daca va transfera bancii-punte toate depozitele sau doar pe cele asigurate. Incepand din 1991, de la modificarea cadrului legislativ care guverneaza activitatea FDIC, acolo unde se prefigureaza o pierdere in urma lichidarii, se transfera bancii-punte doar depozitele asigurate.

• Banca-punte trebuie sa notifice deponentii despre faptul ca le-au fost transferate depozitele, iar conducerea acesteia decide pastrarea sau modificarea ratei dobanzii pentru depozitele preluate. Legea impune ca nivelul in vigoare la data preluarii sa fie pastrat pentru primele 14 zile, dupa care poate modifica acest nivel dupa o notificare de 7 zile, timp in care deponentii pot retrage depozitele fara niciun cost.
  

• FDIC aplica testul costului minim de doua ori: prima data inainte de infiintarea bancii-punte si a doua oara la stabilirea modalitatii de inchidere a banciipunte. Pentru aceasta, FDIC compara costul cumulat al infiintarii bancii-punte si al inchiderii acesteia, cu cel al vanzarii imediate a bancii cu probleme (fara bancapunte), respectiv cu cel al platii depozitelor.
  

• La vanzarea unei banci-punte, toate depozitele aflate in evidentele sale (inclusiv cele neasigurate atrase pe parcursul functionarii sale) vor fi transferate la cumparator.

• Exista o exceptie de la aplicarea solutiei recomandate pe baza testului costului minim: atunci cand aceasta ar avea efecte adverse asupra situatiei economice sau stabilitatii financiare. O astfel de exceptie de risc sistemic necesita aprobarea a doua treimi din Board-ul FDIC si Consiliului Guvernatorilor Sistemului Rezervelor Federale si aprobarea Secretarului de Stat al Trezoreriei (in consultare cu Presedintele).

• In perioada 2001-2011, FDIC a derulat 435 de actiuni de solutionare a situatiei unor institutii financiare cu probleme, iar tipul preponderent de tranzactie a fost acela de vanzare a intregii banci cu optiunea de partajare a pierderilor (64,4% din totalul tranzactiilor). Urmeaza, ca pondere, vanzarea intregii banci fara optiunea de partajare a pierderilor (15,4%), P&A (13,8%), plata depozitelor (5,7%) si banca-punte (0,7%).

• Legea FDIC din SUA prevede ca deponentii garantati sa poata dispune de sumele respective cat de repede posibil, iar prin politica FDIC, termenul este de 1-2 zile de la inchidere. Daca solutia aleasa este aceea de plata a depozitelor, se emit cecuri care se transmit in prima zi lucratoare daca inchiderea bancii se face vinerea sau in 1-2 zile lucratoare daca inchiderea se face in alta zi.

Metodele de solutionare a situatiei bancilor cu probleme utilizate de FDIC sunt validate in practica si si-au dovedit eficacitatea in atingerea obiectivului privind mentinerea increderii deponentilor in sistemul bancar. Acestea sunt sprijinite de un sistem de reglementari functional, implementate prin intermediul unui aparat complex, format din specialisti cu un profil profesional corespunzator (domeniile financiar-bancar si juridic).

Cazuistica FDIC in materie de solutionare a situatiei unor institutii de credit mari, cu risc sistemic (IndyMac Bank FSB, Washington Mutual Bank, Wachovia Corporation, Citigroup Inc., Bank of America Corp.) demonstreaza faptul ca metodele de solutionare a situatiei bancilor cu probleme pot fi adaptate si combinate pentru a raspunde cerintelor concrete ale unor cazuri exceptionale.