James Stockdale a fost un pilot american doborat in spatele liniilor inamice in 1965, in cursul razboiului din Vietnam, tinut prizonier si torturat vreme de 7 ani. Dupa eliberarea sa, in 1973, a primit un numar impresionant de decoratii, a fost promovat pana la rangul de Vice Amiral si a fost chiar candidat la postul de Vice Presedinte in campania prezidentiala din 1992, scrie Dragos Popa pe blogul Jeopardy

In decursul celor 7 ani de prizonierat, a fost torturat in mod repetat, in speranta in care va oferi informatii confidentiale, isi va trada camarazii sau ca va putea fi folosit ca “prizonier de parada”. Afland ca urma sa fie folosit de catre televiziunea de propaganda nord vietnameza, s-a taiat pe frunte si si-a invinetit fata. Afland ca ceilalti prizonieri americani din inchisoare erau torturati pana la moarte, si-a taiat venele ca sa le-arate nord vietnamezilor ca nu-i e frica sa moara. La eliberare nu putea sa stea in picioare, avea umerii dizlocati, un picior rupt, vertebre dizlocate si multe altele.

Pe scurt, dupa cum s-ar spune in engleza, “he had gone through hell and back” dar nu cedase in nici un moment, tortionarii nereusind sa-i infranga vointa. Mai mult decat atat, dupa intoarcerea sa in SUA, a initiat actiuni in justitie impotriva a doi dintre prizonierii americani care colaborasera activ cu tortionarii sai.

Mai multe despre James (nu radeti, e pe bune) Bond Stockdale aici. Incidental, a fost implicat in faimosul incident din Golful Tonkin - operatiunea de “false flag” folosita drept pretext pentru declansarea razboilului din Vietnam de catre SUA – si a sustinut intotdeauna ca nu au existat vase nord vietnameze in acea zi…

In cartea sa “From Good to Great”, Jim Collins descrie concluziile desprinse dinntr-un interviu cu James Stockdale, printre altele, sub forma a ceea ce se numeste “paradoxul Stockdale”. Pe scurt, e vorba de trei lucruri pe care Stockdale le spune:

- In nici intr-un moment de-a lungul celor 7 ani de tortura si prizonierat, nu si-a pierdut increderea ca va razbi in aceasta incercare si ca va transforma acest supliciu intr-un moment definitoriu al vietii sale;

- Dintre ceilalti prizonieri, optimistii au fost cei care au clacat primii… Modul lor de a face fata situatiei era sa spuna: “nici o problema, sunt sigur ca vom fi salvati pana de Craciun”. Dupa ce Craciunul trecea, se asteptau sa fie salvati de Paste. Apoi de Thanksgiving…si apoi se demoralizau complet si mureau.

- Nu trebuie in nici un moment sa confuzi credinta ca vei razbi intr-o incercare dificila, credinta de care ai nevoie ca sa reusesti, cu disciplina ce-ti e necesara pentru a confrunta realitatea brutala de zi cu zi, oricat de dificila ar fi aceasta (paradoxul Stockdale).

Cu alte cuvinte, intr-o criza de durata, trebuie sa ai incredere ca vei iesi cu bine la capat, sa nu te imbeti cu un optimism fara fundament, sa ai taria sa infrunti vicisitudinile de zi cu zi si sa tragi catre scopul tau final (de a ajunge cu bine la mal), fara sa-ti pierzi credinta.

Acum, acestea fiind spuse, uitati-va si voi de jur imprejur la ce s-a intamplat din 2008 incoace in situatia economica la nivel global, uitati-va la ce s-a intamplat in politichia noastra in ultimii ani – si mai ales in ultimele saptamani - intrebati-va (daca mai e cazul…) daca ne aflam intr-o situatie dificila si mai ales de cate ori ati vazut pe cineva aplicand cele de mai sus…

In incheiere, as vrea sa va las cu discursul lui Michael Burry de la deschiderea UCLA Department of Economics din 16 iunie 2012. Michael Burry este unul dintre putinii care a prezis criza subprime, a pariat si castigat pe seama ei, a avut curajul sa intrebe FED si Senatul de ce nimeni din cei aflati al putere n-a putut sa prevada ce-a prezut el si a suferit consecintele…Pentru cei ce n-au rabdare, cateva momente cheie sunt: speechul adevarat incepe pe la 4:10, Europa e adusa in discutie pe la 5:50, la 11:05 descrie fundamentele economice ale crizei, la 14:15 povesteste reactia Fed, Congresului si a FBI atunci cand a pus intrebari(!), la 16:10 pune sub intrebare toate fundamentele economice existente, iar de la 17:00 pana la sfarsit merita vazut fara intrerupere. Mi-a placut mai ales partea cu: ” life is well and long enough for you to come to regret any activity or habit involving exchange of long term risk for short term benefit”…

At least, do no harm…

Citeste si comenteaza pe blogul lui Emil Stoica