Coeficient Gini, profilul saraciei sau al bogatiei, deficitul median relativ, indicele inegalitatii veniturilor- toate acestea par niste indicatori reci, folositi doar de economisti in lucrarilelor de doctorat sau la diferite sesiuni stiintifice. In realitate, asemenea indicatori intregesc un tablou al starii economice a romanilor si ne identifica mai riguros in context european. Cat de saraci sau cat de bogati sunt romanii si care e distributia acestei bogatii?

O analiza bazata pe datele INSSE, Eurostat, CNP si BNR.

  • Rata saraciei relative reprezinta ponderea persoanelor sarace (care au un venit disponibil pe adult echivalent mai mic decat pragul stabilit la nivelul de 60% din mediana veniturilor disponibile) in totalul populatiei.

Estimata pe baza veniturilor totale disponibile, exclusiv contravaloarea consumului din resurse proprii ale gospodariei, rata saraciei relative a fost in anul 2010 de 21,1%, mai mica decat in anul precedent cu 1,3%.

Pe sexe, rata saraciei este mai mare la femei decat la barbati, in principal datorita influentei femeilor in varsta de 65 de ani si peste, a caror rata de saracie este aproape dubla fata de cea a barbatiilor din aceasta grupa de varsta. Copiii si tineretul in varsta de pana la 18 ani reprezinta categoria de populatie cea mai expusa riscului de saracie, aproape o treime dintre acestia aflandu-se sub pragul de saracie, mult peste nivelele corespunzatoare adultilor.

Daca in cazul persoanelor adulte, in varsta de 18 - 64 ani, diferentierile intre femei si barbati sunt relativ "stranse", la varstnicii de 65 de ani si peste deosebirile sunt foarte pronuntate, femeile fiind mult mai afectate de saracie decat barbatii. Astfel, rata saraciei aferenta femeilor este de 20,7%, iar cea a barbatilor de numai 10,9%. Sub efectul ratei mai reduse a barbatilor varstnici, rata grupei de varsta 65 ani si peste ajunge la 16,7%, nivel inferior mediei pe ansamblul populatiei

Din punct de vedere al ratei saraciei, Romania (cu 22,4%) se plasa in grupul statelor relativ sarace cu valori peste media Uniunii Europene, cum ar fi: Letonia (25,7%), Bulgaria (21,8%), Lituania (20,6%), Grecia si Estonia (19,7% fiecare). O rata de saracie mai mica se inregistreaza in unele state precum Cehia (8,6%), Slovacia (11,0%), Olanda (11,1%), Slovenia (11,3%), Austria (12,0%).

  • Distributia pe sexe a saraciei in statele europene are un caracter asemanator cu cel din Romania, in sensul ca rata de saracie a femeilor este mai mare decat a barbatilor.

De exemplu, pe ansamblul Uniunii Europene, rata saraciei la femei a fost in anul 2009 cu aproape doua puncte procentuale superioara celei a barbatilor (17,1% fata de 15,4%).

Cele mai mari diferente intre rata saraciei femeilor fata de rata saraciei barbatilor se constata in Estonia (+4,1%), Bulgaria (+3,9%), Cipru (+3,5%), Slovenia (+ 3,0%), Letonia si Italia (+2,8%).

Diferentieri remarcabile se observa si in cazul persoanelor varstnice de 65 de ani si peste, pentru care s-au estimat rate de saracie foarte mari fata de media tarii: Cipru (48,6%), Letonia (47,5%), Bulgaria (39,3%), Estonia (33,9%), Lituania si Spania (25,2% fiecare). Saracia este relativ mai putin raspandita in randul varstnicilor din Ungaria (4,6%), Luxemburg (6,0%), Cehia (7,2%), Olanda (7,7%), Franta (10,7%), Slovacia (10,8%).

PROFILUL SARACIEI

In principiu, in anumite conditii orice persoana, indiferent de situatia ei particulara, poate deveni saraca pentru o perioada mai lunga sau mai scurta de timp. In cazul unor persoane, insa, riscul de a cadea in "prapastia" saraciei este totdeauna mare si aproape inevitabil. Este vorba de persoanele ale caror caracteristici fizice, psihice, educationale, ocupationale etc. le ingreuneaza accesul la nivelele de bunastare oferite de societate si le fac vulnerabile fata de fenomenul saraciei.

La acestea se adauga desigur si saracii de conjunctura, adica persoane afectate de unele schimbari de natura sa influenteze piata muncii sau dezvoltarea generala a societatii la un moment dat.

Existenta unei ocupatii, si in general statutul ocupational este foarte importanta in crearea unui cadru de viata care sa asigure bunastarea sau saracia persoanelor respective. De aici rezulta si diferentierile importante existente intre ratele de saracie ale diferitelor categorii socio-ocupationale.

O prima distinctieo facem din punctul de vedere al existentei unei ocupatii care sa ofere posibilitatea realizarii unor venituri. In acest caz putem observa ca pe ansamblu, in mod normal, persoanele ocupate sunt mai ferite de pericolul saraciei decat cele neocupate sau inactive, dar si in interiorul acestor doua categorii se remarca o varietate de situatii.

Din ansamblul persoanelor ocupate, aproximativ una din 6 s-a aflat sub pragul de saracie, dar in cazul persoanelor care nu desfasoara o activitate economico-sociala incidenta saraciei a fost mai accentuata, circa una din 5 persoane fiind considerata saraca.

In cadrul persoanelor antrenate intr-o activitate economico-sociala de tip salarial sau pe cont propriu, diferentierile intre sexe sunt destul de clare: un barbat din 5 si respectiv o femeie din 7 au fost sub pragul de saracie. In schimb, la persoanele neocupate si inactive situatia se inverseaza, in sensul ca femeile sunt afectate in mai mare masura de saracie decat barbatii: un

barbat din 6 si o femeie din 4 au venituri situate sub pragul saraciei. Referitor la persoanele neocupate, trebuie pusa in evidenta situatia somerilor a caror rata de saracie este foarte mare.

  •  Practic, aproape un somer din 2 este sarac, mai ales daca persoana aflata in stare de somaj este barbat.

In urma cu 3 ani, pe ansamblul Uniunii Europene rata saraciei estimata pentru persoanele ocupate a fost de 8,4%, peste aceasta valoare aflandu-se 9 state, printre care si Romania. Persoanele ocupate sarace se gasesc intr-o proportie relativ mai mare in Romania (17,9%), Grecia (13,8%), Spania (11,4%), Letonia (11,2%), Polonia (11,1%), Lituania(10,4%) si Portugalia (10,3%). In tari ca Cehia (3,2%), Finlanda (3,7%), Slovenia (4,8%) si Olanda (5,0%) rata saraciei pentru persoanele ocupate inregistreaza valori scazute.

Mai mult de jumatate din somerii din Bulgaria, Germania, Estonia, Letonia, Lituania si Marea Britanie se afla sub pragurile de saracie din tarile respective. Cele mai scazute rate de saracie se inregistreaza la somerii din Irlanda (28,6%), Belgia (33,4%), Cipru, Malta si Suedia (cate 33,8% fiecare).

Saracia reprezinta un fenomen mai frecvent intalnit in randurile pensionarilor din Letonia (51,2%), Cipru (47,8%) si Estonia (37,9%). Rate de saracie mici se inregistreaza in Ungaria (4,0%), Luxemburg (5,5%), Olanda (6,7%) si Cehia (7,1%).

Marimea si structura gospodariilor in care traiesc persoanele sunt caracteristici aflate in legatura directa cu riscul de saracie, in sensul cresterii sau descresterii acestuia. Un factor important in aparitia si intensificarea starii de saracie il constituie existenta si

numarul copiilor aflati in intretinerea gospodariei din care face parte persoana respectiva. Saracia este mai frecventa in randul persoanelor care traiesc in gospodariile cu copii dependenti (25,3% in anul 2010), decat in cazul celor care traiesc in gospodariile fara copii (14,3%).

In gospodariile cu copii, situatia cea mai dificila se intalneste in cazul persoanelor din gospodariile numeroase (formate din 2 adulti si 3 sau mai multi copii), dintre care 60,4% se afla in risc de saracie, precum si la persoanele din familii monoparentale (1 adult cu cel putin un copil dependent), pentru care s-a inregistrat in anul 2010 o rata de saracie de 31,9%. In comparatie cu

acestia, numai 16,4% dintre familiile formate din 2 adulti si 1 copil sunt afectate de saracie.

In gospodariile fara copii, considerate in general mai putin afectate de saracie, apar totusi diferentieri notabile produse de numarul si varsta persoanelor care traiesc intr-un anumit tip de gospodarie. Asa de exemplu, persoanele singure sunt mai expuse riscului de saracie, in special in cazul femeilor (29,5% fata de 21,5% la barbati). De asemenea, persoanele care traiesc singure devin tot mai sarace pe masura inaintarii in varsta: persoanele in varsta de pana la 65 de ani au o rata de saracie de 24,5%, pe cand cei cu varsta de 65 ani si peste sunt saraci in proportie de 28,3%.

Persoanele din cuplurile fara copii dependenti prezinta un risc mai redus de saracie, mult sub nivelul general, indiferent de varsta. In gospodariile formate de 2 persoane avand varsta de sub 65 de ani rata saraciei este de 13,5%, iar daca unul din cei doi membri are 65 de ani si peste rata scade la 11,3%.

  • O situatie relativ favorabila se constata in gospodariile numeroase (3 sau mai multi adulti) fara copii, unde probabil si numarul aducatorilor de venit este mai mare, rata saraciei fiind numai 10,3% - aproape jumatate din media nationala.

In functie de statutul de ocupare a locuintei se remarca diferentieri clare intre cele doua situatii principale: proprietar respectiv chirias, in sensul ca riscul saraciei se manifesta mai pregnant in cazul proprietarilor (21,2% fata de 14,3% la chiriasi). Mai mult, decalajul dintre ratele de saracie ale proprietarilor si a chiriasilor a crescut. Varsta si sexul persoanelor sunt caracteristici care nu schimba sensul si tendinta observate in analiza saraciei dupa statul de ocupare a locuintei. Un element cu pondere insemnata in structura veniturilor unor persoane, si implicit cu efect supra starii de saracie sau non-saracie, il constituie transferurile sociale primite din partea statului ca forme de protectie sau asistenta sociala. Este vorba aici de pensii, alocatii familiale, ajutoare de somaj, indemnizatii pentru persoanele cu dizabilitati si alte tipuri de indemnizatii, burse, reduceri si gratuitati de tot felul etc.

Iin evaluarile de saracie se utilizeaza doi indicatorii specifici si anume: rata saraciei inainte de transferurile sociale, inclusiv pensiile si respectiv, rata saraciei inainte de transferurile sociale, exclusiv pensiile. Trebuie spus ca indicatorii au in vedere rolul pensiei, pentru ca aceasta repezinta elementul cu cea mai mare greutate si cea mai mare frecventa dintre transferurile sociale. De asemenea, rata saraciei generala, utilizata curent in analizele de saracie, este o rata determinata dupa includerea in venituri a tuturor transferurilor sociale.

Ar mai fi ceva de spus: un sfert din populatie nu a fost afectata de saracie datorita existentei transferurilor sociale. Doar pensiile au facut ca 19,9% din populatie sa nu "cada in aceasta situatie nefavorabila. Daca in anul 2010 nu s-ar fi platit pensiile si celelalte transferuri sociale aproape jumatate din populatie (47,4%) s-ar fi situat sub pragul saraciei relative. Situatia imaginata ar fi fost si mai dramatica in cazul persoanelor varstnice (65 de ani si peste), care intr-o proportie de 86,5% ar fi fost in stare de saracie relativa.

  • In cazul teoretic in care veniturile ar include pensiile, dar nu ar include celelalte tipuri de transferuri, situatia s-ar ameliora cumva in sensul ca proportia saracilor ar cobori la circa 28% din populatie. Evident ca pensiile determina cea mai mare "iesire" din starea prezumtiva de saracie pentru persoanele varstnice (67% dintre acestea), dar si cea mai scazuta in cazul copiilor si tinerilor de pana la 18 ani, acest tip de transfer social nefiindu-le caracteristic. Lipsa altor feluri de transferuri sociale, de care beneficiaza in mod normal copii si tinerii, ar fi resimtita de circa 8% dintre acestia.
  • Starea de saracie relativa nu dispare complet si nici nu poate fi generala, dar poate lua forme mai accentuate sau mai atenuate, cuprinzand un numar mai mare sau mai mic de persoane, in functie de influenta diversilor indicatori. Pentru intregirea "imaginii" fenomenului saraciei se folosesc indicatori specifici, care caracterizeaza gradul de adancime, de tipul: dispersia in jurul pragului de saracie, indicele inegalitatii veniturilor, deficitul median relativ, coeficientul Gini.

Dispersia in jurul pragului de saracie

Definirea pragului de saracie ca procent de 60% din valoarea medianei reprezinta o conventie, stabilita insa pe baza unor considerente de ordin statistic. O prima forma de masurare a severitatii saraciei este calcularea ratelor de saracie vis-a-vis de diferite alte praguri, mai severe sau mai "relaxate" decat cel standard, de 60%. Rezultatele ar putea fi interpretate ca reprezentand surplusul de persoane care ar intra in saracie sau, din contra, ar iesi din saracie, daca pragul saraciei ar avea o valoare mai ridicata sau mai scazuta.

Se observa ca cei mai saraci dintre saraci (adica acele persoane care au un venit de pana la 40% din valoarea medianei distributiei veniturilor disponibile pe adult echivalent) reprezinta aproape jumatate din numarul total al persoanelor considerate sarace la nivelul pragului "standard" de 60%. De asemenea, aproape 30% dintre saracii "standard" nu ar fi saraci daca pragul de saracie ar fi de 50% din mediana, acestia avand teoretic cele mai mari sanse sa iasa din sfera saraciei relative.

Daca s-ar avea in vedere un prag al saraciei constituit pe baza unui venit disponibil reprezentand 70% din valoarea medianei, zona saraciei relative ar fi mult extinsa, ingloband un numar de persoane cu 31% mai mare decat cel luat in considerare in mod curent. Atat la pragul standard de 60% din mediana, cat si la pragurile de 50% si 70%, rata de saracie a femeilor este superioara celei a barbatilor. Pe grupe de varsta diferentierile pe sexe sunt mai pronuntate in cazul persoanelor in varsta de 65 de ani si peste la toate tipurile de evaluari, in special la pragurile de 40% si 50% din mediana, unde rata saraciei la femei este dubla comparativ cu rata calculata pentru barbati (4,0% fata de 2,0%, respectiv 11,9% fata de 5,3%).

Indicele inegalitatii veniturilor

Indicele inegalitatii veniturilor arata de cate ori sunt mai mari veniturile disponibile pe adulte echivalent ale persoanelor considerate cele mai bogate (din ultima quintila a distributiei persoanelor dupa venit) fata de veniturile persoanelor considerate cele mai sarace (din prima quintila a distributiei persoanelor dupa venit). Quintila reprezinta o cincime (20%) din totalul persoanelor cuprinse in distributie. Uneori, acest indicator este denumit si "raportul S80/S20".

  • Raportul S80/S20, arata faptul ca persoanele din gospodariile considerate bogate (facand parte din quintila V a distributiei dupa venit) au obtinut un volum total de venituri de 6,0 ori mai mare decat persoanele din gospodariile considerate sarace (facand parte din quintila I a distributiei).

In Romania inegalitatea veniturilor este sensibil superioara mediei pe ansamblul Uniunii Europeane. In anul 2009 cei mai bogati 20% dintre cetatenii Uniunii Europene au realizat venituri de 4,9 ori mai mari decat cei mai saraci 20%. Cele mai mici ecarturi intre veniturile persoanelor bogate si cele sarace s-au inregistrat in anul 2009 in Slovenia (3,2), Ungaria si Cehia (3,5), Slovacia (3,6), Austria, Finlanda si Suedia (3,7), iar cele mai mari in Letonia (7,3), Romania (6,7) si Lituania (6,3). Statele care au valori reduse ale indicelui inegalitatii veniturilor prezinta si rate de saracie mult inferioare mediei europene. Nivelul mediu pe Uniunea Europeana al indicelui ingalitatii veniturilor a fost depasit in 11 state, inclusiv Romania.

Deficitul median relativ

  • Indicatorul se determina ca diferenta intre nivelul pragului de saracie si mediana veniturilor persoanelor sarace sau ca mediana a diferentelor dintre prag si venit. Indicatorul mai poate fi intalnit si sub denumirea "distanta mediana relativa".

Deficitul median relativ este un indicator de profunzime a saraciei, care semnifica "distanta" la care se afla venitul unei persoane sarace pana la nivelul pragului, de la care persoana ar inceta sa mai fie considerata saraca, calculat ca procent din pragul de saracie. Sau, altfel spus, sporul de venituri pe care ar trebui sa-l obtina aceasta persoana pentru a ajunge la nivelul pragului.In anul 2010 deficitul median relativ a fost de 30,6%, sau altfel spus persoanele sarace au avut in medie un venit banesc disponibil care a reprezentat 69,4% din valoarea pragului de saracie stabilit pentru acest an. Pe ansamblu, deficitul median relativ este mai redus la femei decat la barbati (30,3% fata de 31,5%), ceea ce inseamna ca persoanele sarace de sex feminin se situeaza la o distanta relativa mai mica fata de pragul de saracie. Acesta tendinta este insa inversata in cazul persoanelor cu varsta de 65 de ani si peste (20,0% la femei si 15,7% la barbati).

Copii si adolescentii in varsta de pana la 18 ani sunt persoanele cele mai sarace si care prezinta si cel mai ridicat nivel relativ al deficitului median (35,4%). Comparatiile cu situatia pe ansamblu Uniunii Europene arata ca in anul 2009 distanta relativa la care se aflau veniturilor disponibile ale populatiei sarace din Romania, fata de nivelul pragului de saracie, a fost mult superioara fata de valoarea medie a Uniunii ( 32,0% comparativ cu 22,4%). Valori mai mari ale distantei mediane relative sau cu alte cuvinte o saracie "profunda", s-a inregistrat de asemenea in Letonia (28,9%), Spania (27,7%), Bulgaria (27,4%) si Grecia (24,1%).

Printre statele europene in care saracia pare a fi mai relaxata se numara Finlanda (15,1%), Malta (16,2%), Ungaria (16,3%), Irlanda si Olanda (16,5% fiecare) .

Coeficientul Gini

  • Coeficientul Gini evidentiaza ce procent din totalitatea veniturilor populatiei ar trebui redistribuit, pentru a asigura o distribuire perfect egala intre toti membrii societatii.

O caracterizare a gradului de inegalitate a veniturilor disponibile ale populatiei este data si de coeficientul Gini, a carei valoare (33,3%) conduce la concluzia ca dispersia resurselor nu este foarte mare, iar tendinta pare a fi de diminuare.

  • Din punct de vedere teoretic, coeficientul Gini poate lua valori cuprinse intre 0 si 1. O valoare nula ar insemna o egalitate perfecta a distributiei, cu alte cuvinte toti cetatenii unei tari ar primi acelasi nivel al venitului. Daca coeficientul Gini ar lua valoarea 1, intreg venitul dintr-o tara ar fi realizat de o singura persoana. Evident ca in realitate aceste doua situatii nu pot fi intalnite, inegalitatea existand intotdeauna, valoarea sa fiind mai mica sau mai mare de la o perioada la alta, sau de la o tara la alta. Pentru a obtine o distributie de venituri perfect egala in anul 2009, ipotetic vorbind, ar fi fost nevoie sa se redistribuie aproximativ 30% din veniturile tuturor cetatenilor Uniunii Europene.

Saracia ar putea fi eradicata mai usor, tot teoretic desigur, in Slovenia,Ungaria, Suedia, Slovacia si Cehia (23 - 25%). In schimb, in Letonia, Lituania, Portugalia, Bulgaria si Grecia pentru a se obtine o egalitate perfecta a veniturilor, ar trebui redistribuite proportii mult mai mari din veniturile populatiei (33 - 37%). Acestor din urma state li se alatura si Romania cu un coeficient de 35% in anul 2009, sensibil superior mediei europene.