In trimestrul II 2012, costul orar al fortei de munca a crescut cu 6,65% fata de trimestrul precedent si cu 7,05% fata de acelasi trimestru al anului anterior. Costul fortei de munca este un element important de determinare a avantajelor generale cocurentiale. Motivul pentru care fabricile din alte state isi pot permite sa plateasca un salariu mai mare decat cel din Romania de pilda ramanad competitive este pentru ca productivitatea muncii acolo este mai ridicata. Iar daca ne uitam peste cifre, o sa vedem ca cele mai mari cresteri ale costurilor cu forta de munca din Romania sunt in industriile care incurajeaza importurile si consumul. Daca costul fortei de munca la firma A este dublu fata de cel de la firma B dar un muncitor de la firma A produce de 2 ori mai multe unitati pe ora, atunci cele 2 firme vor avea acelasi cost al fortei de munca pe unitatea de produs

E drept, ar trebui sa luam in calcul nu numai diferentele de costuri orare ale fortei de munca dar si diferentele privind productivitatea muncii atunci cand se compara avantajele competitive ale doua entitati (firme, sau industrii), intrucat ceea ce conteaza intr-adevar este costul fortei de munca pe unitatea de produs.

Motivul pentru care fabricile din alte state isi pot permite sa plateasca un salariu mai mare decat cel din Romania de pilda ramanad competitive pentru ca productivitatea muncii acolo este mai ridicata.

Cele mai semnificative cresteri s-au inregistrat in industria extractiva (18,96 %), productia si furnizarea de energie electrica si termica (17,94%) si intermedieri financiare si asigurari (12,37%).

In trimestrul II 2012, cresterea fata de trimestrul anterior (pentru indicii in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) a componentei privind cheltuielile directe (salariale) cu forta de munca a fost de 6,62%, iar pentru cea privind cheltuielile indirecte (non-salariale) de 6,77%. Cresterile inregistrate de cele doua componente - pentru indicii in forma bruta (neajustata) - au fost de 6,50%, respectiv 6,65%.

Pe principalele activitati economice, cele mai mari cresteri ale costului orar al fortei de munca (in forma ajustata dupa numarul zilelor lucratoare) s-au regasit in industria extractiva (15,05%), activitati de servicii administrative si activitati de servicii suport (14,11%), comert (9,88%), tranzactii imobiliare (9,56%) si intermedieri financiare si asigurari (9,12%).

Cresterea fata de acelasi trimestru al anului precedent pentru componenta privind cheltuielile directe (salariale) cu forta de munca a fost de 7,04%, iar pentru indicii in forma bruta (neajustata) de 7,03%. Componenta privind cheltuielile indirecte (non-salariale) a inregistrat cresteri de 7,10%, respectiv 7,09%.

Pentru a imbunatati competitivitatea, cresterea productivitatii muncii in procente trebuie sa depaseasca cresterea costului orar al muncii.