Este momentul sa se regandeasca rolul statului in sectorul financiar astfel incat guvernele sa echilibreze mai bine nevoia de imprumuturi si ajutor de urgenta pentru banci cu masurile de promovare a transparentei si concurentei in momentul aparitiei crizelor, reiese dintr-un nou raport al Bancii Mondiale, publicat joi.

Raportul "Global Financial Development Report: Rethinking the Role of the State in Finance", analizeaza modul in care sistemele financiare din lume au supravietuit in timpul crizei financiare globale si este publicat la momentul "aniversarii" a patru ani de la prabusirea bancii Lehman Brothers, din 2008. Raportul se bazeaza pe mai multe studii globale noi si combina date unice la nivel de tara, acoperind peste 200 de state.

"Guvernele trebuie sa asigure o coordonare temeinica si o concurenta sanatoasa in sectorul financiar. In plus, trebuie sa sustina infrastructura financiara, astfel incat sa se promoveze mai sistematic informatii de o calitate mai buna privind imprumuturile, informatii care sa fie colectate intr-un mod mai sistematic," afirma Directorul Executiv al Grupului Bancii Mondiale, Mahmoud Mohieldin.

Raportul analizeaza patru caracteristici - dimensiunea institutiilor si pietelor financiare, accesul la finantare, eficienta si stabilitatea si identifica situatia sistemelor financiare inainte de declansarea crizei financiare globale. De asemenea, documentul evalueaza si gradul de recuperare al acestora pana in prezent.

Un element important se refera la bancile detinute de stat. In timpul crizei, multe economii in dezvoltare au apelat la bancile de stat pentru a depasi criza creditelor. In tari precum Chile si Tunisia, guvernele au varsat capital in bancile de stat pentru a acoperi imprumuturile existente sau pentru a asigura imprumuturi noi exportatorilor sau intreprinderilor mici si mijlocii. Coreea de Sud a ridicat plafonul creditelor in bancile sale detinute de stat, India si Tunisia au creat linii de credit pentru aceste banci, iar cele mai mari banci de stat din Brazilia si China au extins imprumuturile considerabil in timpul crizei.

Raportul constata ca aceste interventii au contribuit la diminuarea raspandirii crizei, dar au avut si unele costuri, reprezentate de imprumuturi ineficiente, motivate politic in anumite cazuri, sau excluderea de pe piata a bancilor private.

Pe de alta parte, evaluarile externe sugereaza si ca supervizarea, in multe locuri cum ar fi Australia, Canada si Singapore - a functionat bine, iar unele economii in curs de dezvoltare au fost expuse in mod limitat comportamentelor riscante ce au favorizat prabusirea, fiind laudate pentru politicile lor tari prudente ca Malaezia si Peru.

Totusi, unele tari au suferit lovituri directe, in special in Europa si Asia Centrala, unde concentrarea pe sprijinul acordat de bancile mama si acumularea dezechilibrelor de finantare premergatoare crizei au lasat vulnerabile multe tari.

Autorii analizeaza trasaturile comune ale tarilor care au fost lovite grav de criza comparativ cu cele care s-au descurcat mai bine. Tarile neafectate de criza au regulamente mai putin complexe insa implementate mai bine.

"Cercetarile prezentate in raport sugereaza ca, printr-o buna supervizare, o concurenta mai intensa poate imbunatati eficienta si se poate spori accesul la servicii financiare fara a submina stabilitatea", afirma Asli Demirguc-Kunt, Directorul pentru Politici de Dezvoltare ale Bancii Mondiale si Economist-Sef pentru Dezvoltarea Sectorului Financiar si Privat.

Grupul Bancii Mondiale colaboreaza cu statele membre pentru a sustine dezvoltarea si stabilitatea sistemelor financiare ale acestora, precum si cresterea economica si reducerea saraciei.

"Aproximativ 16% din imprumuturile Grupului Bancii din timpul crizei financiare au mers catre sectorul financiar - dubland cele 8% in imprumuturi de dinaintea inceperii crizei", afirma Janamitra Devan, Vice-presedinte al Bancii Mondiale, Dezvoltarea Sectorului Financiar si Privat.