Luni urmeaza sa se acorde Premiul Nobel pentru Economie, numele oficial al acestui premiu fiind Premiul Sveriges Riksbank in stiinte economice in memoria lui Alfred Nobel. Nu este unul dintre Premiile Nobel fondate cu voia lui Alfred Nobel in 1985, dar este considerat a fi unul dintre ele. Ideea unui premiu Nobel a venit tarziu si ii apartine unui bancher central suedez, Per Åsbrink. La implinirea a 300 de ani de la existenta, guvernatorul i-a cerut unui consilier economic sa gaseasca o modalitate de a recompensa munca economistilor. Banca centrala a Suediei a contactat Fundatia Nobel si Academia regala de Stiinte si in mai 1968 cele 3 institutii s-au pus de accord asupra criteriilor privind noul premiu.

Distinctia a fost acordata pentru intaia oara in 1969 economistilor Jan Tinbergen si Ragnar Frisch pentru "descoperirea si utilizarea modelelor dinamice in analiza proceselor economice".

In 2011, castigatorii au fost Thomas J. Sargent si Christopher A. Sims pentru “cercetarile lor empirice legate de relatia cauza-efect in macroeconomie”. N-am prea vazut in presa cat de cat explicat ceea ce sustin ei asa ca am sa rezum ce se afla in spatele acestei sintagme. Munca celor doi e totusi legata de subiecte foarte actuale cum ar fi estimarea consecintelor unor evenimente neasteptate (de pilda modificarea brusca a dobanzii cheie de catre bancile centrale. Cum reactioneaza PIB-ul la o crestere temporara a dobanzii cheie sau la o scadere a inflatiei? Ce se intampla daca o Banca Centrala isi modifica permanent obiectivul privind inflatia?

Simms de pilda incearca sa “redescopere” relatia dintre nivelul dobanzii si inflatie. Nu insistam acum asupra aparatului matematic, dar una dintre concluziile lui Simms este ca o crestere a dobanzilor duce la scaderea inflatiei pe termen lung.

• Cum se aleg castigatorii?

In fiecare an, Academia invita cateva personalitati din domeniu sa trimita nominalizarile. De regula, acestea sunt in numar de doua-trei sute de persoane. Candidatii sunt evaluati de un comitet format de 5-8 persoane, dintre care cel putin doi trebuie sa fie non-economisti. Propunerea comitetului este trimisa Academiei Regale suedeze care opteaza la inceputul lunii octombrie a fiecarui an pentru numele castigatorului. Acesta trebuie sa fie in viata in momentul anuntului, iar premiul nu poate fi impartit intre mai mult de 3 castigatori la fiecare sectiune.

• 1997- un an asimilat erorii in decernarea Nobelului. Laureatii care au dat faliment

In 1997, Nobelul pentru economie a fost adjudecat de doi economisti, Scholes si Merton. Primul a fost invitat în calitate de asistent în economie la celebrul MIT unde s-a asociat cu Black şi au creat o formulă empirică pentru economia financiară aplicată. La solicitarea Băncii Wells Fargo, Scholes a analizat şi explicat relaţia dintre riscul investitorului şi riscul întreprinzătorului. Prin această formulă, Scholes şi Black au dat o nouă interpretare teoriei banilor şi dobânzii, elaborată de Keynes, concentrându-şi atenţia preponderent asupra practicii financiare.

Detalii despre teoria lui puteti citi aici

Despre cat de corecte au fost calculele lor, s-a vazut atunci cand LTCM a dat faliment. LTCM fusese fondat chiar de Scholes.

Un alt recent laureat al Nobelului pentru economie, Peter Diamonda fost respins de senatorii americani pentru a face parte din boardul Fed. Experienta a fost oarecum jenanta pentru actualul laureat, acesta fiind considerat insuficient de competent pentru a lua decizii de politică monetară.

• De ce vor unii sa interzica Nobelul?

In primul rand pentru ca unele teorii au fost invalidate sau chiar au produs dezastre. Unul dintre cei mai ferventi economisti care au cerut “abolirea” lui a fost Friedrich Hayek. El e si autorul butadei “Succesul unei economii depinde invers proportional de numarul economistilor de care dispune”.

Se discuta apoi daca economia este o stiinta in adevaratul sens sau e doar o “interpretare” a altor stiinte. Economia se refera la oameni, iar oamenii sunt impredictibili, obisnuia sa spuna Eamonn Butler, presedintele think thank-ului Adam Smith Institute.

Citeste aici si un text al Reuters pe aceeasi tema

• De la Nobel la anti-Nobel nu e decat un pas

Se decerneaza in fiecare an, exact ca celebrul premiu simetric. Exista un comitet de decernare care analizeaza propunerile. Anti-Nobelul premiaza lucrari reale, dar inutile sau haioase prin tematica lor. In aceasta toamna se vor decerna premiile pe 2010, dar merita notate premiile de anul trecut.

Premiul pentru medicina veterinara: Catherine Douglas si Peter Rowlinson de la Newcastle University, UK, care au demonstrat ca vacile care au nume dau mai mult lapte decat cele “anonime”.

Referinta: “Exploring Stock Managers’ Perceptions of the Human-Animal Relationship on Dairy Farms and an Association with Milk Production,” Catherine Bertenshaw [Douglas] si Peter Rowlinson, Anthrozoos, vol. 22, no. 1, March 2009, pp. 59-69.

Despre alte premii “anti” citeste aici

Iata laureatii de pana acum ai Nobelului in economie:

• 1969     Ragnar Anton Kittil Frisch si Jan Tinbergen (Norvegia/ Norvegia/ Olanda)- "Pentru descoperirea si utilizarea modelelor dinamice in analiza proceselor economice"

• 1970     Paul A. Samuelson  (SUA)-  "Pentru lucrari stiintifice prin care a dezvoltat o teorie economica statica si dinamica si pentru participarea activa la ridicarea nivelului analizei in stiintele economice"

• 1971     Simon Kuznets  (SUA) "Pentru explicatiile sale in legatura cu cresterea economica, bazate pe experienta sa vasta, explicatii care au condus la perspective vaste in structurile economice si sociale si au condus procesele de dezvoltare"

• 1972     John Richard Hicks si Kenneth Arrow (Regatul Unit Regatul Unit /SUA)-  "Pentru lucrarile sale deschizatoare de drumuri in teoria generala a echilibrului economic si in teoria bunastarii"

• 1973     Wassily Leontief     Statele Unite ale Americii Statele Unite     "Pentru elaborarea metodei Input-Output, ca si pentru folosirea acesteia la rezolvarea unor probleme importante de economie"

• 1974     Gunnar Myrdal si Friedrich Hayek     Suedia Suedia  Austria Austria     "Pentru lucrarile sale deschizatoare de drumuri in domeniul teoriei banilor si teoriei conjuncturii si analizelor amanuntite ale dependentei alternative de relatiile economice, sociale si institutionale"
• 1975     Leonid Kantorovich si Tjalling Koopmans  (Uniunea Sovietica /SUA) "Pentru contributia acestora la teoria folosirii optimale a resurselor"
• 1976     Milton Friedman  (SUA)  "Pentru contributia acestora la analiza consumului, la istoria banilor si teoria banilor, cat si pentru o clarificare a complexitatii politicii de stabilizare"
• 1977     Bertil Ohlin si James Meade  ( Suedia/ Regatul Unit Regatul Unit)     "Pentru lucrarile deschizatoare de drumuri in domeniul teoriei comertului mondial si miscarii internationale a capitalului"
• 1978     Herbert Simon   (SUA)   "Pentru studiul deschizator de drumuri al proceselor de decizie in organizatiile economice"
• 1979     Theodore Schultz si William Arthur Lewis   (SUA/ Regatul Unit Regatul Unit)     "Pentru lucrarile deschizatoare de drumuri in studiul dezvoltarii economice, prin luarea in considerare a problemelor tarilor in curs de dezvoltare"
• 1980     Lawrence Klein    (SUA)  "Pentru constructia modelelor economice conjuncturale si utilizarea acestora in analizele politicilor economice"
• 1981     James Tobin   (SUA)     "Pentru analiza pietelor financiare si a efectelor acesteia asupra deciziilor de cheltuire si astfel asupra ocupatiei fortei de munca, productiei si formarii preturilor"
• 1982     George Stigler     (SUA)   "Pentru studiile sale asupra modului de functionare si structurilor pietelor, dar si pentru cauzele si efectele regularizarii mainii publice"
• 1983     Gerard Debreu  (SUA)  "Pentru introducerea metodelor analitice noi in teoria economica si pentru o riguroasa reformulare a teoriei echilibrului general al pietelor"
• 1984     Richard Stone     Regatul Unit Regatul Unit     "Pentru realizarile sale la dezvoltarea sistemelor generale de calcul economic, prin care el a inbunatatit radical fundamentul analizei economice empirice"
• 1985     Franco Modigliani     (SUA)  "Pentru analiza sa asupra comportamentului de economisire de pe piata financiara"
• 1986     James M. Buchanan    (SUA)   "Pentru dezvoltarea teoriei contractuale si constitutionale fondate pe studiul procesului de pregatire si luare a deciziilor politice si economice"
• 1987     Robert M. Solow (SUA)   "Pentru lucrarile sale despre teoriile cresterii economice"
• 1988     Maurice Allais  Franta  "Pentru contributiile sale la teoria pietelor si la folosirea eficienta a resurselor"
• 1989     Trygve Haavelmo Norvegia "Pentru formularea fundamentelor teoretico-probabilistice in econometrie"
• 1990     Harry M. Markowitz Merton Miller William F. Sharpe    (SUA)  "Pentru dezvoltarea teoriei portofoliului" "Pentru contributiile sale fundamentale la teoria finantelor firmei" "Pentru contributiile sale fundamentale la teoria formarii preturilor in cazul problemelor financiare"
• 1991     Ronald Coase     Regatul Unit  "Pentru descoperirea si explicarea insemnatatii costurilor de tranzactie si a drepturilor de dispozitie pentru structura institutionala si functionarea economiei"
• 1992     Gary Becker   (SUA)  "Pentru largirea teoriei microeconomice intr-un domeniu larg al comportamentului uman si al muncii in colaborare a oamenilor"
• 1993     Robert Fogel si Douglass North (SUA) "Pentru innoirea cercetarii economice prin folosirea teoriei economice si a metodelor cantitative, pentru a expica schimbarile economice si institutionale"
• 1994     Reinhard Selten, John Forbes Nash Jr. si John C. Harsanyi    ( Germania SUA, SUA) "Pentru analiza fundamentala a echilibrului in jocurile ne-cooperative ale teoriei jocului"
• 1995     Robert E. Lucas     (SUA)  "Pentru formularea teoriei expectantelor rationale asupra comportamentului diferitilor participanti la schimbarile economice"
• 1996     James Mirrlees si William Vickrey     Regatul Unit Regatul Unit Statele Unite ale Americii Statele Unite     "Pentru contributiile sale fundamentale la teoria economica a stimulentelor pentru participanti pe piata care sunt informati in mod diferit"
• 1997     Robert Merton si Myron Scholes  (SUA, SUA,SUA))  "Pentru expansiunea unei formule matematice intrebuintata la exprimarea valorilor optionale la bursa"
• 1998     Amartya Sen    India     "Pentru contributiile sale fundamentale la teoria economica a bunastarii, teorie aplicabila si in tarile in curs de dezvoltare"
• 1999     Robert Mundell  Canada     "Pentru analiza politicilor fiscala si monetara in diferite sisteme ale cursului de schimb si pentru analiza domeniilor optimale ale monedei"
• 2000     James Heckman Daniel McFadden (SUA)    "Pentru dezvoltarea teoriilor si metodelor analizei pe esantioane selective" "Pentru dezvoltarea teoriilor si metodelor analizei optiunilor alegerii discrete"
• 2001     George Akerlof, Michael Spence si Joseph E. Stiglitz    (SUA)   "Pentru analiza pietelor cu informatie asimetrica"
• 2002     Daniel Kahneman  Israel     "Pentru introducerea unei perspective asupra cercetarii psihologice in stiintele economice, in special cu privire la evaluarile si deciziile in caz de nesiguranta" Vernon L. Smith (SUA)    "Pentru introducerea experimentelor de laborator ca unealta a analizei economice empirice, in special in studiul diferitelor mecanisme ale pietii"
• 2003     Robert F. Engle (SUA)  "Pentru metodele de analiza a seriilor economice temporale cu volatilitate temporala variabila (ARCH)" Clive W. J. Granger     Regatul Unit Regatul Unit     "Pentru metodele analizei seriilor economice temporale cu trenduri schimbatoare (cointegrare)
• 2004     Finn E. Kydland si Edward C. Prescott     Norvegia ,SUA   "Pentru contributiile acestora la macroeconomia dinamica: consistenta temporala a politicii economice si puterea impulsionanta a ciclurilor conjuncturale"
• 2005     Robert J. Aumann si Thomas Schelling Israel, SUA "Pentru analiza lor in teoria jocului"
• 2006     Edmund S. Phelps    SUA   "Pentru activitatea sa in domeniul macroeconomiei"
• 2007     Leonid Hurwicz, Eric S. Maskin si Roger B. Myerson  (toti din SUA) "Pentru lucrarile legate de teoria conceptiei mecanismelor"
• 2008     Paul Krugman   (SUA) "Pentru analiza sa a structurii comertului si a amplasarii activitatii economice"
• 2009     Elinor Ostrom, Oliver Williamson    (SUA)
• 2010     Peter A. Diamond, Dale T. Mortensen si Christopher A. Pissarides  (SUA, Cipru)
• 2011     Thomas J. Sargent, Christopher A. Sims (SUA)    "Progresul inregistrat in cercetarea relatiilor dintre masurile de politica economica si impactul lor asupra economiei reale"