In prezentarea bugetului pentru 2013 mi-au atras atentia doua afirmatii: este un buget pro-crestere economica si reprezinta o noua filosofie in materie de finante publice. Cum ne dam seama daca aceste afirmatii sunt adevarate? Pana nu se termina2013 nu avem cum sa stim cu adevarat. Totusi, istoria economica ne ajuta. De exemplu un buget care pune accent pe investitii in detrimentul cheltuielilor cu personalul s-a demonstrate ca duce la crestere economica sustenabila pe termen lung, scrie Florin Citu pe blogul lui.
Asadar, un mod de a testa afirmatiile de mai sus este sa ne uitam la evolutia importantei investitiilor versus alte cheltuieli in buget si sa vedem daca 2013 o sa fie diferit.
Graficul urmator prezinta aceasta evolutie. Cheltuielile cu investitiile au ramas in jur de 10% din total cheltuieli si in 2013 ca si in anii precedenti. Asadar nicio schimbare aici.
Un alt mod de a analiza bugetul este sa impartim cheltuielile in fixe si flexibile. Partea fixa cuprinde salarii, pensii, somaj etc, adica mai greu de scazut pe termen scurt mai ales in mijlocul unui ciclu electoral. Iar partea flexibila cuprinde acele cheltuieli care pot fi reduse pe termen scurt pentru a reduce deficitul bugetar si a asigura consolidarea fiscala (subventii, dobanzi, bunuri si servicii). Din graficul urmator reiese ca pana in 2012 s-a reusit o oarecare scadere a componentei fixe a cheltuielilor bugetare. Dar proiectul de buget pentru 2013 creste tocmai aceasta componenta, micosrand posibiliatea de manevra a guvernului in cazul unei surprize negative a cresterii economice. De exmplu, in cazul in care cresterea economica pentru 2013 ar fid doar 0.9% veniturile la buget ar fi mai mici dar cheltuielile nu o sa poata sa fie scazute pentru ca partea mai usor de negociat este din ce in ce mai mica.
Singura solutie este crestere deficitului bugetar sau/si a arieratelor. Mai mult cum 2014 este un an electoral, problema consolidarii fiscale si a revenirii cresterii economice pe termen lung se amana pentru 2015 cel mai devreme.
In final sa ne uitam la ce inseamna bugetul pe 2013 pentru dinamica veniturilor si a cheltuielilor. Din urmatorul grafic reiese ca in 2013 se estimeaza o crestere nominala atat a veniturilor cat si a cheltuielilor – bieninteles datorata unei cresteri economice mai mari. Dar, in timp ce dinamica veniturilor scade aratand ca beneficiile cresterii TVA sunt aproape eliminate, dinamica cheltuielilor creste in 2013. Dupa 3 ani in care cheltuielile publice au crescut intr-un ritm din ce in ce mai scazut in 2013 cresterea cheltuielilor este la fel de mare ca in 2008.
Concluzia? Structura cheltuileilor bugetului nu se schimba ba din contra se inrautateste. Creste partea fixa (salarii, pensii etc) si ritmul de crestere al cheltuielilor se dubleaza in timp ce ritmul veniturilor scade. Din pacate importanta mai mare data “entitlements” nu sustine teoria unui buget orientat catre cresterea eocnomica.
In acelasi timp, bugetul pentru 2013 asa cum a fost prezentat nu arata neaparat o noua filosofie in finantele publice din Romania. Arata clar ca favorizeaza cheltuieli publice mai mari in general si cu salarii si pensii in special. Asadar, pentru 2013 bugetul mentine in mare aceeasi structura doar ca accentueaz partea de cheltueili cu salarii si pensii. In rest nicio surpriza.
Din punctul meu de vedere, evolutia structurii cheltuielilor bugetare arata ca bugetul din Romania nu este facut de guvern dar mai degraba de FMI. Din pacate FMI nu are un “track-record” prea bun in ceea ce priveste relatia dintre solutiile oferite si cresterea economica.
Comenteaza pe blogul lui Florin Citu
Surse: FMI, Ministerul de Finante, Florin Citu Advisory
