Tiparitul unei bancnote de 100 de lei ne-ar costa 2 - 3 bani, am putea face un profit bunicel. Dar am produce un puseu inflationist care ar duce la crize fara precedent. In situatia asta au ajuns Argentina sau Zimbabwe, ca sa nu mai vorbesc de Republica de Weimar, care in anii 1920 - 1930 ajunsese sa tipareasca o bancnota cu 24 de zero-uri - imaginati-va cum arata - cu care dimineata cumparai o paine, iar seara doar o felie de paine. De aia a si ajuns Hitler la putere. O banca centrala trebuie sa duca o politica prudenta in toate privintele, iar noi asta am facut, chiar daca am deranjat de multe ori folosind cuvantul prudenta", a spus luni Mugur Isarescu in cadrul conferintei cu tema "Ce poate si ce nu poate face o banca centrala".

Mugur Isarescu, Guvernatorul BNRFoto: Agerpres
  • Isarescu: Politica fiscala trebuie sa aiba si ea un singur obiectiv si anume asigurarea veniturilor la bugetul de stat

Rolul bancii centrale trebuie sa fie unul care sa asigure stabilitatea preturilor, iar politicile economice trebuie sa fie articulate si anticiclice. Pentru perioada urmatoare, atragerea fondurilor europene va deveni extrem de importanta pentru Romania. Pentru ciclul bugetar 2014-2020, Romania va primi 40 de miliarde de euro, foarte important fiind ca aceasta suma sa fie accesata. Atragerea fondurilor europene ar fi o solutie pentru asigurarea cresterii economice, dar si pentru finantarea deficitului de cont curent al tarii, a mai spus guvernatorul BNR

"Politica fiscala trebuie sa aiba si ea un singur obiectiv si anume asigurarea veniturilor la bugetul de stat. Din pacate, corectiile sunt greu de facut si trebuie facute cu diviziunea muncii. Ele trebuie facute in timp. Daca un comportament este neadecvat iesirea din prociclitate este extrem de dificila. Ai ramas in pielea goala sau aproape. Daca o politica a accentuat o crestere economica in trei-patru ani iesirea din procicilitate se face intr-o perioada mult mai lunga. Insa, toata lumea are impresia ca o crestere economica vine odata cu tiparirea banilor sau din cai verzi pe pereti. Total gresit, cresterea economica vine din bani munciti, din productivitate si din investitii" , a mai spus Guvernatorul.

Repararea bilanturilor si reducerea gradului de indatorare nu sunt actiuni intreprinse doar de banci, ci si de populatie si companii, a declarat luni la Brasov Guvernatorul BNR Mugur Isarescu. "Atat oferta, cat si cererea de credite sunt acum probabil putin influentabile (sau cel putin intr-o masura mai mica decat in mod normal) de un stimul de politica monetara", a mai spus Guvernatorul. Dependenta ridicata de surse volatile de finantare externa creste senzitivitatea cursului de schimb la modificarile ratei dobanzii, dar functionarea standard a canalului cursului de schimb este distorsionata, mai considera Isarescu.

Dimensiunea dezechilibrului de cont curent este inca ridicata (in vecinatatea valorii de referinta definite in cadrul mecanismului european de prevenire a dezechilibrelor macroeconomice excesive)

Vezi aici prezentarea integrala a Guvernatorului.

Lansarea oficiala a celei de-a treia editii "Academica BNR", organizata in colaborare cu Universitatea Transilvania din Brasov, a fost realizata luni de Mugur Isarescu, Guvernatorul BNR, in cadrul conferintei cu tema "Ce poate si ce nu poate face o banca centrala" din 11 februarie 2013. La eveniment au fost invitati sa participe ministrul educatiei, Remus Pricopie, secretarul de stat pentru cercetare, rectori si cadre didactice ale celor 21 universitati partenere, reprezentanti ai comunitatii academice si financiar-bancare locale, mass media.

Lucrarile forumului vor continua pe parcursul intregii saptamani, cele aproximativ 35 de cadre didactice participante avand posibilitatea de a dezbate subiecte de mare actualitate din domeniul economic, expuse intr-un cadru interactiv de catre membrii Consiliului de administratie si specialisti ai BNR, reprezentanti ai Academiei Romane, Consiliului Fiscal, Bursei de Valori Bucuresti, Institutului Bancar Roman, analisti financiari.

Tema abordata de Guvernatorul BNR este extrem de actuala, existand aprinse dispute intre bancherii centrali, acestia intrebandu-se legitim care sa fie obiectivul principal al politicii monetare si in ce conditii poate fi obstructionata indeplinirea acestuia de alte considerente? Dupa "Marea inflatie" prin care a trecut majoritatea tarilor industrializate in anii '70 raspunsul la aceasta intrebare parea evident. Bancile centrale, pe plan national, trebuie sa urmareasca reducerea inflatiei la un nivel scazut.

  • Care e insa nivelul  "optim" al inflatiei?

In anii 70 se considera ca aceasta este principala contributie pe care bancile centrale pot sa o aduca la maximizarea cresterii productiei si, prin urmare, a bunastarii. Ele trebuie sa ia masuri pentru a preveni cresterea din nou a inflatiei pe un orizont de politica monetara de un an pana la doi ani, sugerata de perceptiile privind durata decalajelor in cadrul mecanismului de transmisie a politicii monetare.

Realizarea pe termen scurt a stabilitatii preturilor poate fi uneori insuficienta pentru evitarea deteriorarii parametrilor macroeconomici. In plus, recunoasterea faptului ca nu toate deflatiile sunt asemanatoare face ca utilizarea politicii monetare in vederea evitarii deflatiei sa poata avea costuri pe termen lung care sa depaseasca presupusele castiguri.

Centrul problemei il constituie faptul ca mentinerea unor conditii monetare lejere poate duce, in timp, la abateri importante de la normele istorice (fie in termeni ai nivelurilor datoriei, ai ratelor de economisire, ai preturilor activelor sau ai altor indicatori ai dezechilibrelor). Datele istorice indica faptul ca simpla revizuire este o practica comuna, cu implicatii negative pentru viitoarea cerere agregata.

Intr-o lucrare recenta, Romer si Romer (2002) spun ca factorii de decizie in domeniul macroeconomic din SUA, in principiu, au utilizat modelul empiric corect in conducerea politicii monetare in anii '50. Factorii de decizie au recunoscut costul inalt al inflatiei si erau convinsi in mod corect, prin argumentele modelului keynesian, ca politici monetare si fiscale active pot fi utilizate eficient in combaterea inflatiei. Autorii mentionati mai sus afirma mai departe ca aceste argumente au fost oarecum uitate in anii '60 si '70, ceea ce a permis ca inflatia sa se consolideze. Apoi, argumentele au fost "redescoperite".

In principiu s-a revenit la vechile argumente in intelegerea proceselor economice si in special a procesului inflationist. Rezumand, se poate trage concluzia ca trebuie acordata o importanta mai mare decat pana in prezent implicatiilor masurilor de politica monetara. Provocarea este de a combina stabilitatea pe termen mai lung a preturilor cu o utilizare mai flexibila, mai nuantata a instrumentelor de politica monetara in acest scop.

Rezolvarea acestei provocari implica schimbari in modul de actiona al bancilor centrale, in special in ceea ce priveste modalitatea de a analiza indicatorii atunci cand se stabileste politica monetara, precum si in modul de a comunica cu publicul.

Probabil ca cea mai insemnata schimbare necesara intr-un cadru nou de politica monetara ar fi ca acesta sa se bazeze mai mult pe principiul minimizarii decat pe cel al maximizarii.

Recunoasterea costurilor dezechilibrelor financiare cumulate impune restrictii in ceea ce priveste politicile avand drept unic scop rezolvarea problemelor curente, deoarece ele creeaza riscul unor probleme mult mai mari in viitor. Sigur, nu ar fi usor de convins cei afectati de rate mai inalte ale dobanzii ca reducerea acestora nu a fost necesara pentru a combate inflatia pe orizontul traditional, ci pentru a evita o nedorita dezinflatie pe o perioada si mai lunga de timp. Tinand seama de aceasta probabilitate, ar fi cu atat mai importanta stabilirea unui cadru institutional care sa incurajeze o reactie adecvata a politicii monetare la cresterea unor dezechilibre percepute.

Avand in vedere argumentele de mai sus, un cadru modificat pentru aplicarea politicii monetare trebuie sa prezinte o mai mare simetrie pe parcursul ciclului de credit. Ar trebui sa se manifeste o mai mare rezistenta la tendintele crescatoare. Un efect important al politicilor cu politici mai simetrice este ca ele actioneaza si in sensul prevenirii dezechilibrelor financiare acumulate in timp. Acest lucru va oferi autoritatilor posibilitatea de a reactiona in mod adecvat in faza ascendenta a ciclului de credit, prin faptul ca va exista mai putina teama de a precipita o criza.

A pune in practica principiile stabilite este o alta provocare. Daca astfel de actiuni vor fi luate, depinde foarte mult de convingerea ca o problema exista si ea trebuie rezolvata.