Zilele trecute s-a desfasurat la BNR un colocviu pe teme juridice. Problema care urma sa fie atacata era una extrem de sensibila ce viza clauzele abuzive din contractele de credit ale bancilor. Desi fusesera confirmati, nici Guvernatorul Isarescu nici ministrul Justitiei Mona Pivniceru nu au mai aparut. In tot acest scandal dintre clienti si banci, toata lumea pierde: bancile pierd milioane de euro- onorarii avocatiale, clientii pierd si ei bani si timp cu intalnirile, cu organizarea lor dar si cu avocatii, unele institutii ale Statului pierd si ele la capitolul imagine si interes pentru cetatean. Dupa ce in prima parte a acestui text am dat cuvantul clientilor bancii si avocatilor acestora, astazi publicam un interviu cu Ana Diculescu-Sova, reprezentanta bancilor in procesele cu clientii.
Rep: Cum apreciati solutia propusa de viceguvernatorul Bogdan Olteanu, cu privire la "mutarea" la ICCJ a caii de recurs? Este mai degraba o solutie care avantajeaza clientii sau una care mai degraba avantajeaza institutiile
de credit?
Ana Diculescu-Sova: Nu avantajeaza partile din contracte, ci evidentiaza complexitatea domeniului juridic.
Dreptul consumului/consumatorului/consumerismului se contureaza in baza unor reguli particulare dar care nu pot contrazice ori contraveni principiilor generale ale dreptului comun. A fost calificat ca “un drept confuz”, iar jurisprudenta in materie “ un drept empiric”. Nu trebuie neglijat faptul ca nu exista un “contract de consum”, ci contracte numite (contractul de imprumut/credit fiind un astfel de contract), ca regulile civile sunt esentiale, iar particularitatile deduse din cerintele limitative sau limitatoare ale comportamentului contractual asa cum sunt reflectate in “blocul de legalitate consumerist” trebuie bine cunoscute, folosite cu buna credinta de toate partile, iar in caz de conflict, gestionate de instanta cu maturitate profesionala.
Rep: Este corecta afirmatia d-lui avocat Piperea potrivit careia 20% dintre solutii sunt in favoarea bancilor si 80% in favoarea clientilor? Care este rata de succes in cazul Dvs.?
Ana Diculescu-Sova: Nu cunosc informatiile care au fundamentat afirmatia. Indicele statistic devine relevant doar daca evaluarea are rezultate complete – si ma indoiesc ca la nivel national s-a ocupat cineva de acest lucru.
Cu responsabilitate bazata pe experienta noastra – exclusiva in relatia cu BCR, dar si a celorlate implicari profesionale substantiale pentru alte banci - va prezint statistica solutiilor irevocabile in actiunile cu clientii: approx. 75% solutii favorabile; sesizari ANPC: approx 46% favorabile; plangeri contraventionale: approx 83% favorabile.
Cat priveste dosarele “colective”, in dosarul 61347, solutia din apel s-a pronuntat in contradictoriu cu aprox 56% din reclamantii initiali, restul au renuntat la judecata. La fel in dosarul 51316, solutia din apel s-a pronuntat in contradictoriu cu approx 57 % din reclamantii initiali, ceilati fiind renuntatori la judecata – solutia negociata cu banca fiind considerata cea potrivita.
Rep: Exista de fapt clauze abuzive in contractele de credit? Este abuziva o clauza pe care clientul nu o poate negocia?
Ana Diculescu-Sova: In cazurile pe care le-am analizat, verificand imprejurarile in care au fost incheiate, calitatea debitorilor–consumatori, pregatirea lor profesionala, respectarea de catre banci a termenelor de analiza si deciziei edictate in favoarea clientilor, claritatea expresiilor/definitiilor, limpezimea formularii clauzelor, am constatat ca nu se poate retine o incalcare a regulilor edictate in favoarea consumatorilor, ci ignorarea de catre acestia a drepturilor pe care le au da a cere informatii, explicatii, de a fi proactivi la inceputul relatiei contractuale nu dupa ce au luat beneficiul contractului si au dat de greutati in onorarea angajamentului contractual. Este gresita ideea indusa ca sunt victime de plano!
Regulile care ii protejeaza trebuie cunoscute si valorificate cu aceeasi buna credinta pe care o cer partenerilor profesionisti. Rolul Autoritatilor de protectie a consumatorilor este esential nu prin initierea de litigii, ci prin aceea de educare a consumatorilor si de conlucrare cu profesionistii. Aceasta este ratiunea spre care ii indrepata inclusiv Directiva 2009/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009.
Pretul contractului este prin definitie negociat – stabilit impreuna de parti, nu impus - de aceea nu poate face obiectul unei dispute decat in dreptul comun si nu in cel de exceptie al consumului (discutia juridica este mult mai complexa si cu multe nuante pentru a fi cuprinsa in acest demers).
Raspunsul la intrebare este: pot exista clauze abuzive in contractele de credit, dar nu in orice conditii, nu oricum, nu in raport cu orice consumator.
Rep: Care credeti ca este miza acestor procese: pierderile care s-ar putea inregistra la nivelul sistemului bancar, speranta unor clienti ca nu vor mai trebui sa isi achite ratele restante...?
Ana Diculescu-Sova: Prima mea perceptie a fost ca ne aflam in fata unei tentative de a crea anarhie, de a crea impresia ca actionand concertat se va scapa de raspunderea asumata. Apoi, am observat si preocuparea bancilor de a identifica existenta elementelor care permit o astfel de abordare si punerea unui accent cuvenit pe aceste aspecte.
Oricare ar fi miza, este cert ca unii fara altii nu pot trai usor! Din punct de vedere juridic, un contract ramas fara pret (eliminarea dobanzii si a comisioanelor) ramane fara cauza juridica si se ajunge, dupa alte procese, la acelasi rezultat: executarea debitorului! Si eu sunt consumator si cred ca de esenta confortului zilnic este cooperarea si nu razboiul.
Rep: Care credeti ca este solutia optima in toata aceasta discutie dintre banci si clienti? Imaginea bancilor nu este printre cele mai bune si, pana la urma, clientii sunt cei care asigura baza de deponenti ai unei institutii de credit. Un compromis pare necesar pentru a avea o situatie de win-win. Care ar putea fi acel compromis?
Ana Diculescu-Sova: Pornind de la ultimele dezbateri legate de aplicarea din vara a art.12 si 13 din Legea 193/2000, cred ca solutia juridica pozitiva dar si corecta din perspectiva europeana si constitutionala (intern) este aceea ca autoritatile publice competente – identificate in HG 1553/2004 privind unele modalitati de incetare a practicilor ilicite in domeniul protectiei intereselor colective ale consumatorilor - transpunere a Directivei 2009/22/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 23 aprilie 2009, sa formuleze actiunile avand ca obiect modelele de conventie si nu un contract aflat in derulare.
Legiuitorul va trebui sa aiba in vedere si principiul constitutional al separatiei puterilor in stat care nu permite judecatorului sa stabileasca dispozitii general obligatorii prin hotararile pe care le pronunta in cauzele ce ii sunt supuse judecatii (in acest sens exista reglementare expresa in art. 5 (4) din noul cod de procedura civila), sa evite antinomia reala dintre acest text si art. 13 din Legea 193/2000, potrivit caruia o hotarare pronuntata intr-un caz particular ar trebui sa aiba efect general, confera echilibru si corectitudine hotararii pronuntate impotriva unui model de conventie si poate avea trasatura de reglementare pe care altfel este ilegal sa o aiba.
Cu titlu de exemplu, Curtea de Casatie din Franta a statuat fara ezitare ca actiunea in incetarea unei practici abuzive (ca cea reglementata in art. 12-13 din actuala lege 193/2000) nu poate avea drept obiect un contract semnat, un contract aflat in derulare. Pentru aceste cazuri/contracte, exista actiunea individuala, in care judecatorul se pronunta in raport de imprejurari si fapte proprii, specifice conflictului. O hotarare judecatoreasca pronuntata in conditii de contradictorialitate asupra unui model de conventie este de natura a asezona toate interesele contradictorii, a respecta ordinea de drept interna si europeana. Cred ca in Europa, daca va ajunge o hotarare judecatoreasca pronuntata in conflictul dintre A si B dar cu efect asupra a mii sau milioane de X-i, va fi privita ca o bizarerie.
0
9
