Cazul recent al Bank of Cyprus, ai caror deponenti vor suferi pierderi pentru ca banca sa poata fi salvata a starnit ample discutii legate de siguranta depozitelor bancare. Cat de sigur e sa iti tii banii intr-o banca si cat de rapid si eficient e Fondul de Garantare in cazul unui "accident" in sistemul bancar? Ce s-a intamplat in alte tari in situatii similare? Unul din exemplele cele mai relevante ste cazul schemei de garantare a depozitelor din Ungaria, spun oficialii Fondului de Garantare a Depozitelor in sistemul bancar, intr-o nota remisa marti HotNews.ro. NDIF (National Deposit Insurance Fund) s-a confruntat cu despagubirea clientilor bancii Soltvadkert Savings Co-operative Bank, fata de care HFSA (Autoritatea de Supraveghere Financiara din Ungaria) a dispus, la 1 iunie 2012, retragerea licentei operationale a bancii si initierea dizolvarii voluntare a acesteia.

Procesul de plata a compensatiilor a fost cel mai rapid din istoria NDIF, in cursul acestuia fiind despagubiti 15.334 deponenti, care au primit o suma totala de 33 miliarde forinti maghiari (aproximativ 120 milioane euro), suma echivalenta cu o treime din activele NDIF calculate la valoarea pietei din acea perioada.

  • Ungaria: in 7 zile s-au facut toate platile

Cea mai mare parte a platilor (98,4%) au fost efectuate intr-un termen de doua ori mai scurt decat cel prevazut legal (20 de zile lucratoare). Deponentii asupra carora nu a existat niciun dubiu cu privire la eligibilitatea acestora, in numar de 14.022 persoane au primit compensatiile aferente depozitelor in 7 zile lucratoare.

Din punct de vedere tehnic, au existat trei metode simultane de plata a compensatiilor:

  • compensatiile catre toate companiile, precum si catre persoanele fizice beneficiind de compensatii mai mari de 5 milioane de forinti maghiari au fost patite prin intermediul OTP Bank, care a avut rolul de agent de plata. A fost deschis cate un cont tehnic pentru fiecare deponent pe baza listei transmise de NDIF, care a transferat apoi sumele aferente compensatiilor in conturile deschise, lasand deponentilor decizia de a retrage numerar, de a plasa compensatiile intr-un alt cont la OTP Bank sau de a le transfera la o alta banca din Ungaria;
  • pentru persoanele fizice cu depozite intre 1 milion si 5 milioane de forinti maghiari, au fost emise carduri speciale (NDIF Deposit Insurance Card) care au putut fi folosite in reteaua Postei Ungare sau in sucursalele si la bancomatele OTP Bank;
  • persoanele fizice cu depozite de maxim 1 milion de forinti maghiari au primit compensatiile prin mandat postal.

In ceea ce priveste comunicarea cu deponentii in timpul procesului de plata a compensatiilor, pe langa postarea pe website a unui banner unde se puteau gasi informatii aferente platii compensatiilor, NDIF a utilizat serviciile unui call center disponibil non-stop si proiectat sa suporte 50.000 de apeluri. Cu toate acestea, serviciul nu a fost atat de solicitat cum se credea, in final inregistrandu-se mai putin de 3.500 de apeluri.

Numarul mediu al vizitatorilor website-ului NDIF a fost destul de ridicat. In total, aproximativ 10.000 de utilizatori au descarcat 55.000 de pagini in perioada de 20 de zile lucratoare cat a durat procesul de plata a compensatiilor.

  • Marea Britanie: situatiile centralizate ale deponentilor au fost introduse obligatoriu de la 31 decembrie 2010, anterior acestei date neexistand o astfel de evidenta

In Marea Britanie, FSCS (Schema de Compensare pentru Servicii Financiare) s-a adaptat, de asemenea, la noile cerinte ale directivei UE privind schemele de garantare a depozitelor, de la 1 ianuarie 2011 fiind implementat termenul de plata a

compensatiilor de 20 de zile lucratoare. Cu toate acestea, obiectivul declarat public de FSCS este de a plati compensatii majoritatii deponentilor intr-un termen de 7 zile.

Pentru ca procesul sa poata fi derulat atat de rapid, au fost implementate o serie de masuri de sustinere a FSCS.

Astfel, printr-un amendament la legea bancara, practicienilor in insolventa li s-au impus doua obiective majore. Primul are in vedere colaborarea stransa cu FSCS pentru a asigura, in cel mai scurt timp posibil, fie transferul conturilor deponentilor

eligibili la o alta institutie financiara, fie plata compensatiilor de la/in numele FSCS. Cel de-al doilea obiectiv este lichidarea bancii si obtinerea celor mai bune rezultate pentru creditorii acesteia.

Lichidatorul are obligatia de a furniza FSCS situatiile centralizate pentru fiecare deponent, precum si orice alte date necesare in procesul de plata a compensatiilor.

In legatura cu situatiile centralizate ale deponentilor, trebuie mentionat ca acestea au fost introduse obligatoriu de la 31 decembrie 2010, anterior acestei date neexistand o astfel de evidenta. Pentru institutiile cu peste 5.000 de conturi detinute de deponenti eligibili, aceste situatii centralizate trebuie mentinute in format electronic, in timp ce micile cooperative de credit pot opera in continuare evidentele pe suport hartie. La solicitarea FSCS, toate situatiile centralizate trebuie transmise de catre institutiile financiare in termen de cel mult 72 de ore.

Toate institutiile financiare au beneficiat de un termen de 18 luni pentru a implementa aceasta cerinta, iar FSCS si Autoritatea pentru Servicii Financiare din Marea Britanie (FSA) au efectuat verificari ale modului in care sunt respectate prevederile legale.

In cazul in care exista depozite a caror situatie nu este clara (de exemplu, in cazul unor diferende intre deponent si banca, a existentei unor adrese invalide sau suspiciuni de frauda, precum si in cazul conturilor al caror beneficiar nu este identificat,

cum ar fi conturile fiduciare), institutiile financiare trebuie sa marcheze in mod corespunzator situatiile centralizate ale deponentilor in cauza.

Se urmareste astfel ca plata compensatiilor sa se efectueze in termen de 7 zile pentru deponentii ale caror situatii centralizate nu sunt marcate si in 20 de zile pentru restul, cu unele exceptii pentru care este necesara o investigatie mai ampla.

FSCS utilizeaza cecurile ca instrumente de plata a compensatiilor, externalizand emiterea acestora catre doi operatori. O alta varianta pentru sumele mici este utilizarea serviciilor retelei Postei britanice. De asemenea, se are in vedere implementarea unui sistem de plati electronice prin intermediul internetului.

  • Canada- De la infiintare, CDIC a fost martora a 43 de insolvente ale bancilor, 24 dintre acestea fiind solutionate prin plata de compensatii catre deponentii garantati si lichidarea institutiilor de credit

O alta experienta de luat in considerare este cea a schemei de garantare a depozitelor din Canada, care este o corporatie federala detinuta de stat, fondata in anul 1967. De-a lungul timpului, Canada Deposit Insurance Corporation (CDIC) a cunoscut

multe schimbari ale mandatului sau, cele mai notabile in anul 1987, cand simplei plati de compensatii i s-au adaugat atributii in directia minimizarii pierderilor sale in cazul intrarii in dificultate a bancilor, iar in ultimii ani si competenta de a implementa instrumentul de tip "banca-punte" ca masura de a mentine stabilitatea financiara in cazul in care o banca membra nu mai

este viabila.

De la infiintare, CDIC a fost martora a 43 de insolvente ale institutiilor de credit, 24 dintre acestea fiind solutionate prin plata de compensatii catre deponentii garantati si lichidarea institutiilor de credit. In total, CDIC a platit despagubiri de 5,4 miliarde dolari

canadieni. In prezent, CDIC monitorizeaza si evalueaza riscurile bancilor membre, gestionandu-le astfel incat sa minimizeze probabilitatea producerii unui faliment.

De asemenea, CDIC se preocupa de pregatirea pentru o eventuala interventie de plata a compensatiilor in situatia in care o institutie de credit intra in faliment in ciuda eforturilor CDIC.

Avand in vedere rolul fundamental al tehnologiei informatiei pentru realizarea unui proces eficient de plata a compensatiilor, CDIC a dezvoltat un sistem de rambursare numit ROADMAP, numele acestuia fiind acronimul pentru operatiunile propriuzise

realizate de aplicatia computerizata: Rapoarte, Raspunsul Operatorului, Ajustari, Incarcare Date, Mentenanta, Agregare si Plata. Acest sistem este testat periodic prin simulari, urmarindu-se imbunatatirea acestuia, in special pentru a-i creste capacitatea si viteza de actiune.

CDIC mai dispune de un generator de date, folosit special pentru simulari si teste, care se numeste FIPS (Financial Institution Payout Simulator) - Simulator pentru plati de compensatii la institutiile financiare. Acesta genereaza informatii sintetice

despre deponenti si produse bancare cu caracteristici similare situatiilor reale. Pentru date se pot introduce parametri, cum ar fi numarul si tipul produselor bancare, numarul de conturi si de deponenti. Intrucat in cadrul simularilor pot fi generate si date incomplete si incorecte, angajatii CDIC pot fi confruntati cu diverse situatii dificile care pot aparea odata cu falimentul unei

banci, ceea ce necesita o stare permanenta de vigilenta din partea acestora.

CDIC a stabilit o serie de cerinte tehnice privind colectarea datelor despre deponenti direct de la banci intr-un format specific, ceea ce ar permite determinarea depozitelor garantate in cursul unui sfarsit de saptamana atat in cazul lichidarii, cat si al

infiintarii unei banci-punte.

In cazul insuficientei resurselor proprii, CDIC poate apela la o linie de credit din partea Guvernului canadian.

  • Malaezia- schema de garantare a depozitelor a inceput proiectul de realizare si implementare a unui sistem IT de rambursare a depozitelor la doi ani de la infiintare

In Malaezia, schema de garantare a depozitelor - MDIC (Malaysia Deposit Insurance Corporation) a inceput proiectul de realizare si implementare a unui sistem IT de rambursare a depozitelor la doi ani de la infiintare, procesul durand pana in anul 2011 si avand trei faze. Prima faza s-a desfasurat in 2007 si s-a concentrat asupra proiectarii sistemului, a strategiilor si a modului de actiune.

Celelalte doua faze s-au desfasurat simultan in perioada 2008-2011 si au vizat dezvoltarea sistemului informatic de rambursare si revizuirea legislatiei, a politicilor si a procedurilor necesare pentru a sustine functionarea sistemului de rambursare a

depozitelor.

Primul pas a fost formarea unui grup de lucru din diferite divizii ale MDIC care sa stabileasca modalitatile de derulare a procesului de plata a compensatiilor.

Unul dintre elementele esentiale a fost crearea unui sistem IT care sa proceseze informatiile despre deponenti primite de la bancile membre, plecand de la dezideratul ca timpul pentru calcularea compensatiei cuvenite fiecarui deponent sa fie scurtat

la minim, iar procesul de rambursare sa fie unul rapid si eficient. Asadar, a fost alcatuita o lista de caracteristici ideale pe care sistemul ar trebui sa le aiba:

- sa fie capabil sa proceseze informatiile despre deponenti in termen de maxim de 48 de ore dupa ce sunt primite de MDIC de la banca in faliment;

- sa fie utilizabil in orice moment si sa poata fi ajustat cu usurinta;

- sa fie complet automatizat si cu interventii manuale minime de introducere a datelor despre deponenti;

- sa aiba o singura baza de date robusta si integrata, care sa poata fi accesata simultan online de un numar mare de utilizatori autorizati;

- deponentii trebuie sa aiba acces online la informatii despre plata compensatiilor si la detalii despre stadiul procesarii compensatiilor aferente depozitelor individuale ale acestora;

- cea mai mare parte a pregatirilor pentru plata compensatiilor sa fie realizate anterior producerii falimentului bancilor.

Odata stabilite aceste caracteristici, MDIC a efectuat o serie de documentari si analize, unele dintre acestea fiind realizate in colaborare cu Banca Centrala a Malaeziei si institutiile de credit participante.

Analizele intreprinse au scos la iveala o serie de impedimente si provocari in construirea sistemului de rambursare dorit, precum: slaba calitate a informatiilor despre deponenti din evidentele bancilor participante, incapacitatea bancilor de a oferi informatiile necesare in timpul dorit, utilizarea de catre banci a unor formate diferite cu informatii despre deponenti, dificultatea reconcilierii situatiilor tranzitorii, lipsa de experienta a MDIC in efectuarea platilor de compensatii, prevederile legale privind secretul bancar, timpul necesar pentru determinarea beneficiarilor unor conturi fiduciare, complexitatea regulilor aplicabile pentru calcularea compensatiilor.

In vederea rezolvarii problemelor identificate si a asigura conditiile necesare unui proces prompt si eficient de plata a compensatiilor, legislatia MDIC a fost modificata si completata astfel incat sa obtina acces in orice moment la informatiile despre

deponenti, sa aiba autoritatea de a face verificari timpurii ale depozitelor la bancile la care devine iminenta interventia MDIC, sa aiba autoritatea de a emite reguli privind procedurile de plata daca acestea au rolul de a grabi procesul de rambursare, precum si capacitatea de subrogare in drepturile deponentilor. In faza urmatoare, grupul de lucru a stabilit faptul ca sistmul informatic trebuie sa fie automat si integrat si sa includa 5 module functionale specifice.

La prima testare a sistemului IT au fost folosite 200.000 de depozite fictive, generate special pentru simularea care a durat 6 saptamani. Ulterior, a avut loc o alta simulare, de data aceasta cu 20 de milioane de conturi fictive.