Luni este a 1600-a zi de criza, daca luam 1 ianuarie 2009 ca debutul oficial al crizei economice in Romania. Am trecut prin doua Guverne Boc, un Guvern Mihai Razvan Ungureanu si suntem la al doilea Guvern Ponta. Romania a aplicat printre cele mai dure masuri de austeritate. Fiecare dintre premierii care s-au perindat pe la Palatul Victoria a sustinut ca a "corectat" erorile predecesorului si ca meritul iesirii Romaniei din criza este al lui. Dar a iesit Romania din criza? Unde ne aflam de fapt?

Dan PopaFoto: HotNews.ro
  • Sectorul bancar- restructurarea intarziata pastreaza o perspectiva pesimista. In 2013, iesirea din criza nu poate fi generata de creditare

Profiturile sistemului bancar in 2009 coborasera la circa 200 mil.euro, de la 1,2 miliarde de euro, cat facusera bancile profit in 2008. In 2010, pierderile coboara la 72 de milioane de euro, dupa care in 2012 ajung la valoarea record de 476 milioane de euro, in crestere de aproape trei ori fata de rezultatul negativ inregistrat in 2011. Este cea mai mare pierdere inregistrata de sistemul bancar de la inceputul crizei, aceasta fiind consecinta exploziei creditelor neperformante care au ajuns la o pondere de peste 18% la sfarsitul lui 2012.

Lipsa unei strategii eficiente de restructurare, incercarea de a-si masca scheletele din dulapuri, rezilienta sistemului la tot ce e de natura a-i diminua confortul a dus la aceste rezultate. O cercetare a Institutului National de Statistica arata ca numarul salariatilor care iau venituri ridicate in bancile romanesti a crescut, in ciuda pierderilor record inregistrate (vezi graficul de mai sus). Din motorul economiei, creditul a devenit una din franele care impiedica o recuperare economica sustenabila.

Canalul creditului pare blocat, iar 2013 se arata a fi unul dintre cei mai dificili ani pentru bancile din Romania. Probabil vom asista la 2-3 schimbari de actionariat in bancile mici, de nisa.

Vezi aici Cum s-a restructurat sistemul bancar romanesc in criza

Concluzia: Pentru bancile locale, din punct de vedere al reformelor, cele 1600 de zile au trecut degeaba

  • Numarul angajatilor la Stat si in sectorul privat

Criza nu s-a datorat in mod necesar sectorului public, dar lipsa reformelor a dus la pastrarea in unele zone bugetare un masiv excedent de angajati in vreme ce altele se confrunta cu deficit de personal. Per total, avem mult prea multi bugetari, concentrati in zona administratiilor locale. Dupa fiecare alegeri, cei care au venit a Putere si-au angajat rudele la Stat, unde salariul era bun si mai ales, sigur. Era locul ideal in care iti puteai etrece Criza. Vorba lui Isarescu: "In 1990 Statul functiona cu mai putin de un milion de bugetari. Erau circa 800.000 cu tot cu cei din Comitetul Central. Dupa 20 de ani avem 1,4 milioane si ne intrebam unde este problema".

La inceputul lunii martie, in sectorul public erau ocupate 1.189.861 posturi in sectorul bugetar, potrivit unor date obtinute de HotNews.ro. O analiza a evolutiei acestui indicator arata ca in perioada mai 2012-august 2012, tendinta a fost de reducere a lui, in vreme ce din august, numarul posturilor ocupate in sectorul bugetar a re-inceput sa creasca, ajungand in martie la nivelul din iulie 2012.

Daca ne amintim, concedierile din sectorul bugetar au fost o conditie trecuta in primul acord cu FMI. Emil Boc a vorbit despre concedieri, Ungureanu s-a referit la ele, Ponta a abordat la randul lui tema, dar rezultatele au fost mai mult decat modeste. Mai mult, la fel ca si in cazul bancilor, numarul angajatilor la stat care iau salarii peste 4000 de lei, a crescut in perioada crizei. Nu insist aici asupra incapacitatii Statului de a-si duce la bun sfarsit proiectele de infrastructura sau de ineficacitatea crasa a cheltuirii banilor de la buget. E alt film la care ne vom uita cu alta ocazie.

Concluzie: Cele 1600 de zile au trecut degeaba din punct de vedere al reformaei aparatului administrativ

  • Somajul- de la 666.000 someri in ian 2009, suntem la 684.000 someri in ian 2013

În primul trimestru al anului 2009, populaţia activă a României era de 9705 mii persoane, din care, 9039 mii persoane erau ocupate şi 666 mii persoane erau şomeri BIM. Rata şomajului BIM a fost de 6,9%. În trimestrul IV al anului 2012, populaţia activă a României era de 9898 mii persoane, din care, 9214 mii persoane erau ocupate şi 684 mii persoane erau şomeri.Rata şomajului a fost de 6,9%.

Aici, comentarii prea multe nu avem de facut. Putinele programe de natura economica orientate catre crearea de locuri de munca nu si-au atins scopul. Motivul? O birocratie consistenta care mai degraba incurca decat sa faca mai lejera deschiderea unui business. Desigur, nu trebuie sa avem pretentia ca in perioada de criza somajul sa se reduca drastic- n-ar mai fi criza atunci. In toata Europa numarul somerilor creste iar daca statisticile romanesti sunt "accurate" ritmul cu care creste numarul somerilor este printre cele mai reduse din Europa. Loc de imbunatatiri ar fi in zona debirocratizarii, a legislatiei.

  • Inflatia, datoria publica si cursul de schimb

Inflatia a coborat, leul s-a depreciat in intervalul ianuarie 2009- mai 2013.

De la 4,27 lei/eur in ianuarie 2009, cursul e acum la 4,33 lei/eur. Inflatia pare sub control, daca nu intervin modificari in calendarul anuntat de Guvern privind majorarile anuntate. Comentarii prea multe nu sunt de facut, evolutiile cursului si ale inflatiei nu sunt influentate doar de masurile luate in tara, depinzand si de conjunctura internationala.

Datoria publica. Statul este dator străinilor 37 mld. euro, iar băncile şi companiile private cu 64 mld. euro. În ian. 2009, datoria statului era doar de 11 mld. euro, iar cea privată era de 61 mld. euro. Datoria externă totală, care include atât datoria statului, cât şi pe cea privată, a ajuns în martie 2013 la 101 mld. euro, 72 mld. euro în ianuarie 2009. În ianuarie 2009, când a început criza, datoria externă totală era de 72 mld. euro, din care statul avea 11 mld. euro, iar firmele private şi băncile 61 mld. euro.

Marele esec al tuturor Guvernelor este insa renuntarea pentru urmatorii 7 ani a adoptarii tintei euro. Acestea au fost principalele evolutii, luam nota de ele asa cum sunt.

  • Promisiunile neonorate- parte a "balantei" guvernarii, indiferent de numele premierului

Va mai amintiti cum, in vara lui 2010 premierul Emil Boc a sfatuit populatia sa colecteze toate bonurile de cumparaturi, pentru ca, incepand de la sfarsitul anului 2010, unele sume vor fi decontate? Seful Guvernului spera atunci ca prin aceasta initiativa sa puna stop economiei subterane.

In timpul mandatului sau ca ministru al Economiei, Adriean Videanu a anuntat si el ca va infiinta "Observatorul preturilor", un portal pe care sa fie postate preturile din 1.400 de locuri din tara.Lipsa unei strategii economice clare pare sa fie singura certitudine a Guvernelor care au condus Romania in 2009-2013. Daca va uitati la discursul public al principalilor exponenti si decidenti ai USL o sa observati ca tema economica lipseste aproape total. Oamenii politici par sa fie interesati de chestiuni care nu au legatura directa cu crearea de locuri de munca, cu stimularea IMM, ci mai degraba se complac in glume sau ronii la adresa predecesorilor si mici intepaturi la adresa colegilor de alianta. Nu am vazut un proiect economic major- ancora pentru masuri coerente si eficace din punct de vedere economic.

Nici USL nu sta mai bine la capitolul promisiuni respectate. Alianta aflata acum la guvernare a promis reducerea CAS cu 5% pentru angajatori, reducerea integrala a platii CAS datorate de angajatori pentru un an, precum si zero taxe pentru angajarea in regim part-time. Face parte dintr-o serie mai lunga de promisiuni care nu au fost onorate si probabil nu vor fi nici in 2013. Inainte de a veni la putere USL promitea ca va reduce cu 50% cheltuielile statului cu bunurile si serviciile (in medie 6-7 mld. euro, anual) pentru a suplini pierderile la buget rezultate din relaxarea fiscala. Bugetul Guvernului Ponta 2 nu arata nicio reducere - cheltuielile cu bunurile si serviciile cresc de la 26 mld. lei (5,7 mld. euro), cat au fost anul trecut, potrivit executiei bugetare, la 37 mld. lei (peste 8 mld. euro), potrivit bugetului consolidat pe 2013. Abia dupa ce a adoptat un astfel de buget, guvernul Ponta 2 incepe sa vorbeasca de reduceri de cheltuieli in aparatul de stat..

Nu mai discutam de lipsa de productivitate (la stat e jumatate fata de media sectorululi privat, iar la multinationale e mai ridicata decat in sectorul privat romanesc). Nici despre privatizarile esuate, managementul privat esuat, balbele din dosarul gazelor de sist samd.

Concluzie: Seriozitatea cu care Guvernul trateaza propriile proiecte asumate lasa de dorit, indiferent de partidul de guvernamant.

Din pacate, dupa trecerea celor 1600 de zile, multe dintre problemele care existau inainte de criza, continua sa existe si acum.Decizia politica a fost mai degraba ezitanta si in final tardiva. In sectorul privat, ajustarile au fost mai dure, insa in lipsa unor reforme veritabile, nu poate duce in spate singur intreaga povara a unui mecanism anchilozat. 2013 se arata un an dificil, chiar daca atingem 1,6% crestere economica. Macar daca ar fi anul in care se iau deciziile economice dure, care sa ajute in evolutiile din 2014...