"Dezbaterea" despre cum a inventat BNR un presupus atac speculativ dupa care campanii media pentru a-si acoperi zisa incompetenta in loc sa lase leul sa se deprecieze accelerat la finele anului 2008, continua. Observand eu, fara niciun fel de surprindere, ca termenii "atac" si "speculativ" sunt cei care-i deranjeaza cumplit pe impricinati (desi proverbul romanesc apropo de musca de pe caciula cuprinde multa intelepciune populara si ar trebui sa-i puna pe ganduri), sa zicem ca atunci au avut loc niste evenimente si atat, scrie expertul BNR Daniel Oanta pe Voxpublica.
In discutia despre acele evenimente ce rascolesc zilele acestea amintiri de trezorieri si presedinti de banci se folosesc tot felul de argumente academice, pe margina carora nu ma pronunt. Constat doar la ce poate duce superspecializarea intr-un domeniu, pentru ca, marturisesc, nu credeam ca injuraturile neoase pot fi inlocuite cu succes, cu termeni de specialitate. "Nu stii ce e acela un swap!!!!", pe nisa celor ce se ocupa sau dezbat in contradictoriu chestiuni de piata valutara si monetara este echivalentul unei jigniri naprasnice. Eu sunt un tip mai direct si recunoscandu-mi limitele n-o sa ma bag in balacarelile cu swap-uri. Un element m-a surprins insa in argumentatia celor evident lezati de decizia BNR de a nu furniza munitia necesara pentru ca evenimentele din 2008 sa aiba un alt final.
Acesta strabate ca un fir rosu textele si luarile de pozitie ale triadei Isar-Negritoiu-Catu. Toti, fara exceptie si deocamdata fara vreun studiu demonstrativ, dar inteleg ca este in lucru, considera ca daca Romania a intrat in recesiune in 2009, ei bine asta se datoreaza,cu ghilimelele de rigoare, faptului ca prin decizia de a apara cursul ( nu de un atac, poftim) BNR a blocat canalul creditarii.
Aceasta afirmatie-acuzatie mi se pare pe cat de grava, pe atat de indrazneata, din partea unor persoane ce au activat sau activeaza in piata bancara romaneasca ca reprezentanti ai bancilor comerciale romanesti cu capital strain sau pur si simplu cu capital strain. Domniile lor, practic sustin ca, cresterea ratelor de dobanda pe interbancar din acea perioada a pus economia pe butuci prabusind PIB-ul cu nenumarate procente in anul urmator. Sa te ia cu fiori de gheata pe sira spinarii..si nu altceva.
Dar sa mergem pe acest scenariu care, pur si simplu, rescrie istoria recesiunii globale din care gandeam eu ca s-a tras si cea din Romania. Ca novice in cele ale fineturilor econometrice inteleg urmatoarele:
1. Ca in Romania anului 2008 intermedierea financiara (ce se afla pe undeva pe la 44% sau ceva) era atat de puternica incat orice decizie a BNR de a interveni in apararea leului conducea la prabusiri de PIB
2. Ca in Romania anului 2004-2008 practic canalul care a condus la cresterile nesustenabile a fost creditul in lei. Nu cel in valuta asa cum credeam eu si inca alti necunoscatori. Desi la vremea respectiva proportia credit in valuta, credit in lei era cam 65% la 35%. Inteleg, pe cale de consecinta ca, in asemenea cicumstante, intelept era sa ducem euro la 5 lei si sa crape toti aia cu Q7, ca sa-l parafrazez pe Berceanu, plus cateva alte milioane de amarati. Sa ramana creditul in lei, ce era atunci, nu-i asa, motorul economiei.
3. Ca in Romania de dupa 2008 nu s-a produs o ajustare a deficitului de cont curent ce ajunsese la 14%, determinat de consumul pe datorie si creditul in valuta luat de la banca mama si plasat la suprapret in Romania, atunci cand speculatiile pe curs nu erau mai atragatoare. Recesiunea nu a fost cauzata de intreruperea fluxurilor valutare ci de faptul ca BNR nu a acomodat operatiunile nevinovate a unor insi in cautare de profit dar ramasi fara lei..
4. Acordul cu FMI, CE si Banca Mondiala nu a fost incheiat in primele luni din 2009 pentru a acoperi gap-ul de finantare valutara aparut ca urmare a crizei globale, ci e doar o parte dintr-un scenariu al BNR de a acoperi eroarea de-a nu da lei pe piata in 2008. Nu in treacat sa amintim ca datoria pe termen scurt in valuta era privata, a bancilor comerciale in principal, si a condus si ea la retrogradarea ratingului Romaniei. Probabil si asta tot din cauza infundarii canalului de creditare. Acordul de la Viena a fost iarasi o gaselnita a CA al BNR pentru acoperirea gafelor din octombrie 2008.
5. Recesiunea din Germania, UE, SUA din aceeasi perioada are probabil legatura tot cu canalul creditelor in lei si cu decizia neinspirata a BNR.
6. Dar Polonia, cum e cu Polonia??? De ce n-am facut ca Polonia ca uite Polonia? Uite d-aia...
Ma opresc aici cu enumerarea, nu fara a constata ca in ceea ce priveste "canalul creditarii" ,acesta, in opinia unuia dintre analisti, ba functioneaza, dar e blocat de BNR la momente inoportune, ba nu functioneaza cand BNR ia decizii de politica monetara care faciliteaza scaderea dobanzilor la credite. Cunosc si eu metoda "cu sapca- fara sapca" dar ma gandeam ca doar ziaristii o practica si iata ca m-am inselat.
P.S. Nici macar ca tehnica de marketing nu mi se pare oportuna chestia cu canalul creditarii. Cel putin nu intr-o tara in care milioane de clienti sunt catraniti de clauzele abuzive din contractele de creditare.
Comenteaza la comentariul de pe pe Voxpublica.
0
0
